ICCJ. Decizia nr. 5789/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5789/2013
Dosar nr. 7027/95/2010*
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 27 mai 2010 sub nr. 7027/95/2010, reclamantul P.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând obligarea acestuia la restituirea imobilelor casă de cărămidă cu cinci încăperi, acoperită cu ţiglă, un grajd de animale acoperit cu ţiglă, o magazie construită din lemn şi acoperită cu ţiglă, un pătul construit din lemn acoperit cu ţiglă şi terenul aferent în suprafaţă de 35 ha, preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi acordarea despăgubirilor civile pentru încălcarea drepturilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Iniţial, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susţinut că acest imobil se află pe teritoriul comunei Băleşti, după aceea precizând că se află pe teritoriul comunei Drăguţeşti, lângă Barajul Rovinari, astfel că au fost citaţi în cauză Primăria comunei Drăguţeşti, precum şi detentorul U.V.V., care în baza contractului de vânzare-cumpărare a achiziţionat mai multe imobile construcţii de la SC A.B. SA.
Instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. 15304/95/2008 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 147 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, iar reclamantul şi-a precizat acţiunea la 11 ianuarie 2012, în sensul că obiect al cererii de chemare în judecată îl constituie despăgubiri numai pentru imobilul descris la punctul 1 din Procesul-verbal din 14 septembrie 1962, el fiind compus din casă de locuit, construită din cărămidă şi acoperit cu ţiglă, cu 4 camere, sală deschisă, bucătărie şi pivniţă, un grajd mare pentru animale acoperit cu ţiglă, magazie din lemn acoperită cu ţiglă şi alte anexe.
Prin Sentinţa civilă nr. 14 din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii Primăria comunei Drăguţeşti şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor, reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 221/2009 şi apreciindu-se că reclamantul nu a suferit nici condamnări cu caracter politic şi nici nu s-a luat împotriva lui o măsură administrativă cu caracter politic.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 4593 din 03 aprilie 2012 a admis recursul formulat de reclamant, a casat Sentinţa civilă nr. 14/2012 pronunţată de Tribunalul Gorj şi a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca, cu ocazia rejudecării reclamantul să-şi precizeze clar obiectul cererii sale şi temeiul juridic al acesteia, respectiv dacă înţelege să formuleze o acţiune în revendicarea bunurilor şi acordarea despăgubirilor întemeiată pe prevederile CEDO sau o acţiune în restituirea acestora, ori acordarea măsurilor reparatorii conform legilor speciale de retrocedare (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/23005).
Prin aceeaşi decizie s-a arătat că se impune a se verifica dacă există identitate totală de obiect, între cauza de faţă şi litigiile declanşate anterior de către reclamant cu privire la restituirea bunurilor, preluate abuziv.
Prin Sentinţa nr. 11 din 25 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010*, s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâta Primăria comunei Drăguţeşti.
S-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.S., împotriva pârâţilor U.V.V., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Comunei Drăguţeşti şi Primăria Comunei Băleşti, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
Faţă de îndrumarea dată de instanţa superioară prin Decizia civilă nr. 4593/2012, reclamantul a arătat că îşi întemeiată acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Legea nr. 30/1991 şi Legea nr. 30/1994.
Cu privire la imobilul casă de locuit şi faţă de îndrumarea dată prin decizia de casare, s-a reţinut că cererea reclamantului a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 147/2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 15304/95/2008, rămasă definitivă prin Decizia nr. 276/2009 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia nr. 5304/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 147/2009 a fost admisă excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâta Primăria comunei Drăguţeşti, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamantul P.S.
S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ., reţinându-se că restituirea locuinţei situată în punctul „Baraj Rovinari” cu anexele gospodăreşti au făcut obiectul acţiunii civile în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 13 din 31 ianuarie 2008.
Prin această sentinţă a fost respinsă acţiunea reclamantului cu privire la restituirea casei şi a anexelor gospodăreşti, apreciindu-se că notificarea formulată de reclamant în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, era tardivă.
În acţiunea civilă ce a format obiectul Dosarul nr. 15304/95/2008 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 147/2009, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005.
Cu privire la acţiunea de faţă, prin care reclamantul a solicitat restituirea aceluiaşi imobil, ce a făcut obiectul cauzelor arătate mai sus, tribunalul a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat fiind in rem, avându-se în vedere că priveşte aceleaşi imobile preluate abuziv, astfel că, faţă de Sentinţa civilă nr. 147/2009, există autoritate de lucru judecat.
Cât priveşte imobilul teren în suprafaţă de 35 ha, s-a reţinut că cererea reclamantului întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 privind restituirea suprafeţei de 30 ha teren agricol, a fost soluţionată de Judecătoria Târgu Jiu prin Sentinţa civilă nr. 9664/2011 pronunţată în Dosarul nr. 23402/318/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 533/2012 a Tribunalului Gorj.
Prin Sentinţa civilă nr. 9664/2011 a fost anulată parţial Hotărârea comisie judeţene nr. 4207 din 2006 reconstituind reclamantului dreptul de proprietate asupra a 30 ha teren agricol, prin acordarea de despăgubiri, urmând a fi înscrisă în anexa nr. 39.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Locală Drăguţeşti, iar prin Decizia civilă nr. 533/2012 a fost admis recursul, modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii, reţinându-se că petiţionarul nu este îndreptăţit la reconstituire pentru această suprafaţă de teren.
S-a apreciat de instanţa de recurs că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, respectiv art. 61 din Legea nr. 1/2000 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Cum Legea nr. 247/2005 a modificat atât legile fondului funciar, cât şi Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că şi cu privire la teren există autoritate de lucru judecat, fiind incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., raportat la dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., susţinerea reclamantului că ar deţine o suprafaţă mai mare de teren în acel punct, fiind făcută tocmai pentru a nu se reţine autoritatea lucrului judecat.
Prin urmare, s-a reţinut că există identitate totală de obiect între cauza de faţă şi litigiile declanşate anterior de către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.S., criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin încheierea de la termenul de judecată din 29 aprilie 2013 a calificat ca fiind recurs calea de atac exercitată de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 11 din 25 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010*, având în vedere că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, în raport de dispoziţiile art. XII din Legea nr. 202/2010, coroborat cu art. XXVI din aceeaşi lege.
Prin Decizia nr. 5659 din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a constatat că, procedând la rejudecarea cauzei, în mod corect Tribunalul Gorj a reţinut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumţiei, faţă de ceea ce au statuat instanţele judecătoreşti în litigiile anterioare soluţionate prin hotărâri definitive şi irevocabile.
Astfel, cererea de faţă s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, aşa cum rezultă din precizarea de acţiune de la fila 16 dosar fond şi declaraţia dată de reclamant în şedinţa publică din 7 decembrie 2012, existentă la fila 66 acelaşi dosar.
Trebuie precizat că, Legea nr. 247/2005 deşi a adus modificări atât legilor fondului funciar, cât şi Legii nr. 10/2001, aceasta nu a repus în termenul de notificare persoanele care nu au formulat în termen cererea de restituire sau în despăgubiri.
Prin urmare, în situaţia în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că cererea de restituire sau despăgubiri nu a fost formulată în termen, nu se poate ca odată cu apariţia Legii nr. 247/2005 să aibă loc o repunere în termen care să dea dreptul la o nouă acţiune în instanţă, deoarece legea nu prevede o asemenea posibilitate.
Or, în speţă, în ceea ce priveşte imobilul casă de locuit şi anexe gospodăreşti există hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a reţinut că reclamantul nu a formulat în termen notificarea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
S-a reţinut că, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat restituirea aceluiaşi imobil, ce a făcut obiectul litigiilor soluţionate anterior în mod irevocabil prin respingerea acţiunii, aşa încât cererea de restituire sau în despăgubiri nu mai poate fi analizată, câtă vreme cererea a făcut obiectul unei judecăţi anterioare şi s-a tranşat irevocabil modalitatea de soluţionare a acesteia.
De asemenea, referitor la cererea ce vizează terenul în suprafaţă de 35 ha, s-a constatat că şi aceasta a format obiectul unei judecăţi anterioare, stabilindu-se în mod irevocabil că reclamantul nu este îndreptăţit la restituire.
Prin urmare, s-a reţinut că şi problema terenului în litigiu a fost tranşată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar modalitatea de soluţionare a acesteia nu mai poate fi contrazisă prin hotărârea pronunţată în prezenta cauză, deoarece s-ar aduce atingere prevederilor art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., ce instituie prezumţia de lucru judecat.
În consecinţă, instanţa de recurs a constatat că Tribunalul Gorj s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare, respectând întocmai dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Cu privire la susţinerile bazate pe prevederile art. 2 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, curtea de apel a reţinut că aceste prevederi legale reglementează dreptul la viaţă şi, respectiv, interzicerea torturii, astfel că nu au niciun fel de incidenţă în cauza dedusă judecăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.S., susţinând încălcarea normelor procedurale prin calificarea greşită a căii de atac de către instanţă.
În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în mod greşit curtea de apel a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, iar nu apel.
Recurentul a criticat decizia atacată arătând şi că, în mod nelegal instanţa a soluţionat cauza prin prisma excepţiei autorităţii de lucru judecat, fără a intra pe fondul cauzei.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerii reclamantului recurent, calificarea căii de atac s-a realizat în mod corect de către instanţa anterioară, în raport de modificările operate în ce priveşte regimul căilor de atac în materia Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 202/2010, şi în raport de norma tranzitorie conţinută de acest din urmă act normativ.
Astfel, în mod corect instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. XII din Legea nr. 202/2010 şi art. XXVI din Legea nr. 202/2010, în raport de obiectul cauzei.
În speţă, sentinţa primei instanţe a fost pronunţată la data de 25 ianuarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (care a avut loc la 25 noiembrie 2010), iar această hotărâre, atât potrivit normei tranzitorii cât şi potrivit dispoziţiei de drept comun (art. 725 C. proc. civ.) rămâne supusă regimului căilor de atac în vigoare la data emiterii actului jurisdicţional.
O hotărâre desfiinţată (cum este sentinţa pronunţată în cauză în primul ciclu procesual) nu este producătoare de efecte, este inexistentă juridic, astfel încât prin raportare la ea nu se poate determina situaţia căilor de atac cărora le este supusă.
Intenţia legiuitorului, dedusă din conţinutul art. XXVI al Legii nr. 202/2010, a constat în suprimarea unei căi de atac în privinţa hotărârilor de primă instanţă pronunţate după intrarea în vigoare a noii reglementări - ipoteză regăsită în speţă, cu referire la Sentinţa civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Gorj.
În felul acesta, legiuitorul s-a îndepărtat de la regula conform căreia dispoziţiile noi de procedură se aplică numai proceselor, cererilor începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a legii (art. XXII alin. (2)), alegând ca moment de referinţă cel al pronunţării hotărârii de primă instanţă după modificarea normei.
În consecinţă, rezultă că instanţa anterioară a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. XXVI din Legea nr. 202/2010, atunci când a constatat că împotriva sentinţei tribunalului este deschisă doar calea de atac a recursului şi a procedat în consecinţă la calificarea şi soluţionarea acesteia.
Ca atare, fiind vorba în speţă de o hotărâre irevocabilă, devenită astfel prin judecata recursului, rezultă caracterul inadmisibil al demersului judiciar cu care reclamantul a învestit Înalta Curte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva Deciziei nr. 5659 din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5786/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5790/2013. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
