ICCJ. Decizia nr. 5790/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5790/2013
Dosar nr. 1817/231/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5754 din 8 noiembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 1817/231/2012, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul N.G.V.Ş., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Cârligele şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea, având ca obiect fond funciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului N.S.D. şi că a făcut dovada că este moştenitorul autorului său.
În această calitate, petentul a formulat cererea înregistrată la Primăria comunei Cârligele, sub nr. 274/2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2,75 ha vie şi 1 ha pădure de pe urma autorului N.S.D.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă, măsura dispusă fiind comunicată petentului prin Adresa nr. 274 din 24 februarie 2006 a Comisiei locale Cârligele, cu motivarea că suprafeţele solicitate au fost reconstituite anterior.
Astfel, prin Titlul de proprietate nr. 138441 din aprilie 2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului N.S.D. - bunicul petentului, pentru suprafaţa de 2,75 ha teren vie pe raza comunei Cârligele.
Prin Titlul de proprietate nr. 2553 din decembrie 2003, s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului N.G., tatăl petentului, pentru suprafaţa de 1 ha teren pădure pe raza comunei Cârligele.
Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul N.V.Ş., iar prin Decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2013 a Tribunalului Vrancea, secţia I civilă s-a respins ca nefondat recursul.
Această din urmă hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 63/R din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
În considerentele hotărârii, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, s-a constatat că posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.G.V.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ. şi art. 52, 53 şi 57 din Constituţia României.
La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere următoarele considerente:
Decizia pronunţată de curtea de apel nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului şi anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.G.V.Ş. împotriva Deciziei nr. 63/R din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5789/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5791/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
