ICCJ. Decizia nr. 5786/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5786/2013
Dosar nr. 3052/118/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 17 februarie 2011, sub nr. 3052/118/2011, reclamanta Z.F. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 59 din 13 octombrie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, comunicată la data de 26 ianuarie 2011, solicitând anularea în parte a hotărârii, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1.525,00 mp, situat în localitatea Murfatlar, judeţul Constanţa.
Prin Sentinţa nr. 6744 din 22 decembrie 2011 Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 59 din 13 octombrie 2010 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii acordate pentru expropriere (art. 2) şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.982 RON reprezentând despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1.525 mp situat în localitatea Murfatlar, judeţul Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea nr. 59 din 13 octombrie 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat necesar în scopul construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti - Constanţa”, în suprafaţă totală de 1.525,00 mp, categoria de folosinţă arabil extravilan, proprietatea lui Z.F. potrivit Titlului de proprietate nr. 18539/269 din 21 aprilie 1993.
Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la suma de 6.600,00 RON, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 şi ale Normelor de aplicare ale acestei legi, precum şi în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a contestat valoarea despăgubirii acordate pentru suprafaţa de teren expropriată, atât sub aspectul valorii de circulaţie a terenului, cât şi sub aspectul daunelor acordate.
Tribunalul a constatat că prin raportul de evaluare ce a stat la baza stabilirii despăgubirilor prin hotărârea de expropriere contestată, s-a reţinut că terenul expropriat este situat în extravilanul oraşului Murfatlar (fost Basarabi), judeţul Constanţa, la sud-est, spre limita de hotar cu localitatea Siminoc, zona de cultură - Zona 1, sudul ţării; regim irigat, cereale, plante tehnice, este favorabil exploataţiei agricole, are utilizare actuală teren agricol arabil şi cea mai bună utilizare teren agricol arabil.
În cadrul raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, folosind metoda comparaţiei relative, expertul R.M. a stabilit valoarea de piaţă a terenului expropriat la 2 euro/mp (însuşită şi de expertul desemnat de reclamantă, M.C.), având în vedere date privind cererea şi oferta pentru terenuri care au aceleaşi caracteristici ca şi cel în litigiu, prin amplasament (comparabila 1: teren extravilan pe raza localităţii Murfatlar - reper Siminoc autostradă - preţ 4,0 euro/mp.; comparabila 2: teren extravilan în localitatea Murfatlar, în apropierea autostrăzii - preţ 1 euro/mp.; comparabila 3: teren extravilan în localitatea Murfatlar, zona autostradă - preţ 10 euro/mp.; comparabila 4: teren extravilan în localitatea Murfatlar - preţ 2,0 euro/mp.; comparabila 5 - teren situat la DJ 381 (Ciocârlia Medgidia), lângă nodul de descărcare a traficului de pe autostrada A2 - preţ 2,0 euro/mp.) şi destinaţie la momentul exproprierii.
La evaluarea prin utilizarea metodei „capitalizării rentei funciare”, expertul R.M. a avut în vedere o valoare medie a rentei pentru zona respectivă de 600 kg grâu/ha şi un preţ preţul mediu pe piaţa liberă a grâului din zona analizată în iulie - august 2011 de 0,70 RON/kg grâu, rezultând o valoare finală a terenului de 12.962 RON.
Prin obiecţiunile formulate, preluând opinia expertului M.C., reclamanta a susţinut că la evaluarea terenului prin cea de-a doua metodă ar fi trebuit să se ţină cont de rotaţia culturilor, existând posibilitatea ca pe terenul în litigiu să se efectueze şi alte culturi decât grâul, mai profitabile, cu preţuri cuprinse între 0,70 - 1,50 RON/kg.
Expertul V.I. a contestat folosirea la aplicarea metodei capitalizării rentei funciare a unui preţ mediu pentru grâu de 0,70 RON/kg, în condiţiile în care la data exproprierii acest preţ era de 0,45 RON /kg. Referitor la metoda comparaţiei relative, acelaşi expert a invocat neprezentarea de către ceilalţi experţi a criteriilor de comparaţie şi a corecţiilor aplicate acestora, care au stat la baza stabilirii valorii alese.
Prin răspunsul la obiecţiuni expertul R.M. a complinit lipsa datelor invocată de expertul V. şi, în acelaşi timp, a confirmat faptul că la momentul evaluării de către expropriator preţul mediu al grâului era de 0,45 RON /kg.
În condiţiile arătate, tribunalul a apreciat că se impune a fi valorificate în favoarea reclamantei concluziile expertizei judiciare însuşite de experţii R.M. şi M.C., în ceea ce priveşte valoarea terenului expropriat stabilită prin folosirea metodei comparaţiei relative, deoarece, pe lângă destinaţia terenului de la momentul exproprierii, experţii au avut în vedere date privind cererea şi oferta pentru terenuri cu aceleaşi caracteristici ca şi terenul în litigiu, situate toate în aceeaşi localitate şi au folosit mai multe comparabile (5).
Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenite reclamantei în urma exproprierii, s-a reţinut că prin expertiza judiciară s-a stabilit, ca şi în raportul de evaluare întocmit de către expropriator, că reclamanta este îndreptăţită la compensaţii doar pentru secţionarea terenului (volumul lucrărilor de transport, accesul la parcela din stânga autostrăzii rămasă în proprietatea reclamantei urmând să se facă exclusiv pe pasajul peste autostradă (DN 3) km 187, aflată la cca 4 km către est).
S-a constatat însă că valoarea daunei propuse de expropriator - 300 RON este însă mult inferioară celei stabilite prin expertiza judiciară - 2.020 RON, întrucât nu s-au luat în considerare apa pentru erbicidat şi tratamente fitosanitare şi transportul utilajelor. În răspunsul la obiecţiunile formulate de pârât sub acest aspect, expertul R.M. a argumentat în mod judicios suma stabilită cu titlu de daune, fără a fi combătut în niciun fel, prin considerente de ordin tehnic, de către expertul desemnat de pârât.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanta a solicitat ca la stabilirea despăgubirii ce i se cuvine să se mai aibă în vedere şi alte elemente, cum ar fi veniturile pe care le-ar fi obţinut prin exploatarea terenului în următorii 20 de ani sau posibilitatea rotaţiei mai multor tipuri de culturi, pretenţii care însă exced dispoziţiilor legale enunţate anterior, în condiţiile în care toate elementele ce trebuie să stea la baza stabilirii cuantumului despăgubirii pentru expropriere se impun a fi analizate în raport de situaţia concretă a terenului de la momentul exproprierii, iar nu în funcţie de caracteristicile pe care acesta le-ar putea dobândi ulterior, de evoluţia preţului pe piaţa imobiliară, de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de eventualele beneficii pe care cel expropriat le-ar fi putut dobândi în viitor prin exploatarea terenului.
Prin Decizia nr. 98/C din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei primei instanţe.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că valoarea de piaţă a imobilului în cauză a fost determinată în directă raportare cu comparabila 4, în lipsa unor tranzacţii efectuate în perioada de evaluare pe piaţa terenurilor din zonă, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat conform expertizei judiciare, criticile din apel raportate la modul de determinare a despăgubirilor prin metoda comparaţiei fiind neîntemeiate.
Referitor la criticile aduse în apel privind modalitatea în care experţii au determinat valoarea despăgubirilor prin metoda capitalizării rentei funciare, s-a constatat că sunt fără relevanţă în economia procesului câtă vreme instanţa de fond a optat justificat pentru valoarea determinată prin metoda comparaţiei (metodă aleasă şi în raportul de evaluare întocmit de expropriator), apelantul pârât neavând critici cu privire la alegerea metodei, ci numai cu privire la modalitatea de calcul a despăgubirilor în cadrul celor două metode.
În ceea ce priveşte modalitatea de determinare a daunelor cuvenite proprietarului ca urmare a secţionării terenului, s-a reţinut de către instanţa de apel că, critica privind cantitatea de apă pentru erbicidat şi tratamente fitosanitare nu poate fi primită în condiţiile în care nicio raportare la date prezentate de specialişti în materie nu a fost oferită instanţei, ci numai aprecierea CNADNR SA cum că această cantitate calculată de experţi este exagerată.
În privinţa criticilor vizând consumul de carburanţi pentru transportul utilajelor, calculul experţilor a fost corect, distanţa până la terenul rămas după expropriere, de 4 kilometri, urmând a fi parcursă complet (dus-întors), ceea ce înseamnă 8 kilometri, iar nu 4 kilometri cum se susţine.
În ceea ce priveşte momentul la care s-a raportat evaluarea, s-a constatat că instanţa de fond a avut corect în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 care fac trimitere la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, deci şi la art. 26 alin. (2) care stabilesc că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, (…)”. Prin urmare, raportarea experţilor judiciari la această dată s-a făcut conform dispoziţiilor instanţei (Încheierea din 26 mai 2011), care a avut în vedere normele legale enunţate, acest moment, ţinând seama de evoluţia descendentă a preţurilor imobilelor din cauza crizei economice (evoluţie în desfăşurare între momentul evaluării iniţiale, octombrie 2010 şi momentul expertizei judiciare, august 2011) fiind în realitate mai defavorabil expropriatului decât expropriatorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în termenul legal, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de apel a confirmat validarea comparabilei nr. 4, reţinând, printre alte caracteristici, că terenul este situat în aceeaşi localitate.
Astfel, chiar dacă terenul selectat este din Murfatlar, celelalte terenuri fiind situate în localitatea Ciocârlia, Siminoc, recurentul a considerat că pentru o comparaţie corectă trebuia ca terenurile selectate să fie din aceeaşi localitate.
De asemenea, cu toate că nu au fost identificate contracte de vânzare-cumpărare, puteau fi avute în vedere grilele notarilor publici, prin aplicarea unor eventuale corecţii datorate secţionării terenului.
Pe de altă parte, experţii nu trebuie să se raporteze doar la măsura secţionării terenurilor, ci trebuie să aibă în vedere preţul mediu de valorificare a terenurilor extravilane din localitatea Murfatlar.
Cu privire la celelalte critici aduse raportului de expertiză (consum apă, tratamente fitosanitare), nu s-a explicat în mod clar necesitatea cantităţilor contestate, iar instanţa de apel i-a imputat pârâtului faptul că nu a furnizat date de specialitate cu privire la aceste aspecte, însă experţii erau datori să dea explicaţiile respective, prin raportare la prevederile legale incidente.
Recurentul a mai susţinut, faţă de ceea ce a reţinut instanţa de apel referitor la modalitatea în care experţii au ales valoarea despăgubirilor, că despăgubirea corespunzătoare terenului expropriat a fost calculată prin metoda comparaţiei (suma de 12.932 RON) şi metoda capitalizării rentei funciare (suma de 12.962 RON), experţii ratificând ultima valoare.
În acest context, ceea ce interesează este valoarea calculată prin metoda rentei funciare, motiv pentru care printre obiectivele suplimentului la raportul de expertiză s-a solicitat refacerea calculului prin raportare la valoarea obţinută prin metoda comparaţiei, la Adresa ADS nr. 72278 din 21 martie 2012, precum şi la contractul de arendă menţionat de experţi.
Or, experţii nu au răspuns la obiectivul propus de pârâtul recurent şi încuviinţat de instanţa de apel şi prin raportare la cele două înscrisuri.
Examinând decizia recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 „expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum şi orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a despăgubirilor.”
Prin urmare, acţiunea formulată în condiţiile acestui text de lege se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia ...”.
Or, în speţă, instanţa de apel a încuviinţat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit la prima instanţă, conform obiectivelor stabilite prin Încheierea de şedinţă din 14 martie 2012, iar la pronunţarea hotărârii, în privinţa stabilirii cuantumului despăgubirii, a avut în vedere valoarea terenului expropriat, calculată la momentul efectuării raportului de expertiză, conform metodei comparaţiei.
Prin urmare, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, atât prin expertiza efectuată la instanţa de fond, cât şi prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel, evaluarea terenului expropriat a fost realizată prin folosirea metodei comparative la nivelul anului 2011, respectiv al momentului efectuării expertizei tehnice, deoarece, cu toate diligenţele depuse, nu s-au putut identifica tranzacţii încheiate în perioada 2010 - 2011 în zona unde se află situat terenul în litigiu.
Însă, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele anterioare, la stabilirea despăgubirii au fost avute în vedere toate caracteristicile relevante, respectiv destinaţia terenului la momentul exproprierii, a fost analizată cererea şi oferta pentru terenuri similare, situate în aceeaşi localitate şi au fost folosite mai multe comparabile decât cu ocazia evaluării întocmită de expropriator.
În ceea ce priveşte metoda capitalizării rentei funciare, aceasta a fost înlăturată în mod justificat, de vreme ce instanţele de fond şi de apel au argumentat opţiunea pentru metoda comparaţiei, care corespunde scopului prevăzut de lege în determinarea valorii despăgubirilor.
Prin urmare, Înalta Curte consideră că expertiza a fost corect întocmită pe baza unor comparabile care evidenţiau valoarea unor terenuri de aceeaşi categorie cu terenul în litigiu în perioada efectuării expertizei.
Apare ca nefondată şi critica privind necesitatea raportării experţilor la grilele notarilor publici pentru anul 2010, atâta timp cât instanţa de apel a pus în vedere acest aspect experţilor, prin obiectivele stabilite pentru efectuarea suplimentului la expertiză, iar aceştia au răspuns, astfel că eventualele critici puteau fi formulate pe calea obiecţiunilor de către pârât, iar încuviinţarea acestora era atributul instanţei de apel.
Celelalte critici formulate de recurentul-pârât vizează modul în care instanţa de apel a cenzurat probatoriul în raport de propria convingere asupra modului în care s-a clarificat situaţia de fapt sau reprezintă chestiuni de apreciere, care nu intră sub cenzura instanţei de recurs, atâta timp cât nu s-a indicat vreun text de lege ce a fost nesocotit de instanţa de apel.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 98/C din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5778/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5789/2013. Civil → |
|---|
