ICCJ. Decizia nr. 5791/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5791/2013
Dosar nr. 856/32/2012
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 317/C din 12 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă în Dosarul nr. 3893/103/2011 a fost respinsă, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
A fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea B.M., fiind anulată Decizia de revizuire a pensiei nr. 242995 din 15 iulie 2011 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, menţinându-se în plată Decizia de stabilire a pensiei de serviciu nr. 242995 din 23 octombrie 2009, iar intimaţii au fost obligaţi la plata către contestatoare a diferenţei dintre pensia acordată prin decizia de revizuire şi pensia stabilită conform Deciziei nr. 242995 din 23 octombrie 2009, începând cu data de 1 august 2011 şi până la data punerii în executare a hotărârii pronunţate, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra sumelor acordate cu titlu de diferenţă dintre pensia revizuită şi pensia de serviciu stabilite prin deciziile anterior menţionate.
Prin Decizia nr. 1717 din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă s-au admis recursurile promovate de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost modificată în tot, în sensul că:
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S. şi a fost respinsă acţiunea, în consecinţă, formulată în contradictoriu cu acest pârât.
A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat, referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, că reglementarea instituţională realizată prin Legea nr. 263/2010 nu e de natură a recunoaşte calitate procesuală pasivă acestei instituţii în litigiile având ca obiect contestarea deciziilor emise cu privire la dreptul la pensie.
Cu privire la recursul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, s-a reţinut că, prin contestaţia formulată s-a solicitat, în principal, anularea deciziei pentru modul de calcul întemeiat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2011, menţinerea în plată a pensiei de serviciu în cuantumul stabilit conform art. 68 din Legea nr. 567/2004, iar în subsidiar anularea noii decizii pentru cuantumul acesteia.
Prin Decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionat recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.
În considerarea caracterului obligatoriu al dezlegării date problemelor de drept prin Decizia nr. 29/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 3307 alin. ultim C. proc. civ., raportat la informaţiile provenind de la recurenta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ privind valoarea pensiei medii brute lunare pentru limită de vârstă în sistemul asigurărilor sociale de stat anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, relaţii comunicate în sensul unei valori în anul 2011 de 896 RON şi pentru lunile iulie, august 2011 de 901 RON, instanţa de recurs a constatat că, în urma aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011, reclamantei i s-a stabilit o pensie în cuantum de 924 RON prin decizia contestată, prin reducerea cuantumului de 3.422 RON stabilit prin Decizia nr. 242995 din 23 octombrie 2009.
Cuantumul stabilit ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 119/2010 nu este de natură a contura depăşirea pragului de dificultate care să determine încălcarea drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţie, în sensul că ar conduce la concluzia că beneficiarul pensiei este lipsit total de respectivul beneficiu social, în condiţiile în care cuantumul pensiei stabilit prin decizia contestată se încadrează în valorile medii existente în sistemul asigurărilor sociale corespunzătoare unor circumstanţe similare privind limita de vârstă, stagiul de cotizare.
Pe de altă parte, raportat la aceeaşi jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, avută în vedere şi în considerentele Deciziei nr. 29/2011, instanţa de recurs a apreciat că dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2011 nu au impus o povară individuală excesivă asupra reclamantei având în vedere contextul special în care s-a ridicat problema, respectiv sistemul de securitate socială.
Astfel, reducerea pensiei reclamantei, ca efect al aplicării dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, la 924 RON a avut drept consecinţă stabilirea unui sistem armonizat de calcul al pensiei, având ca obiectiv un sistem de protecţie socială echilibrat şi sustenabil (cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei).
La data de 12 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, sub nr. 856/32/2012, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1717 din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, formulată de revizuenta B.M., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a arătat că decizia atacată cu revizuire este potrivnică Deciziei civile nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunţată de aceeaşi curte de apel în Dosarul nr. 3886/103/2011, având acelaşi obiect, respectiv contestaţie împotriva deciziei de revizuire a pensiei, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, cauzele având acelaşi temei juridic, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, ca nefondat şi s-a menţinut în continuare pensia de serviciu pentru numita C.E.
Revizuenta a arătat că în cele două cauze au fost pronunţate soluţii potrivnice, deşi motivele contestaţiei împotriva deciziei de revizuire a pensiei au fost întemeiate pe aceleaşi considerente.
S-a mai susţinut că, potrivit jurisprudenţei CEDO, revizuirea drepturilor de pensie nu poate fi făcută numai în raport de principiul contributivităţii, iar în ceea ce priveşte aprecierea proporţionalităţii reducerii semnificative a cuantumului valoric al pensiei, Curtea a stabilit că se va determina dacă un echilibru echitabil a fost atins între cerinţele interesului general al comunităţii şi cerinţele de protejare a drepturilor fundamentale ale individului, un aspect important în evaluarea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei fiind dacă dreptul reclamantului de a obţine beneficii din sistemul de asigurări sociale a fost încălcat într-o manieră care rezultă din afectarea esenţei drepturilor sale de pensie (cauza Kjartan Asmundsson v. Islanda).
Altfel spus, un act normativ intern care contravine normelor CEDO nu poate afecta cuantumul pensiilor aflate în plată, chiar şi atunci când modul de calcul al acestora se modifică prin noua reglementare.
În consecinţă, un act normativ intern nu poate cuprinde dispoziţii care să conducă la desfiinţarea unui drept câştigat, atâta vreme cât dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţia României, precum şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În susţinerea cererii, revizuenta a invocat şi principiul neretroactivităţii legii, precum şi necesitatea aplicării unui tratament egal tuturor categoriilor de pensionari, deoarece atâta timp cât există o diferenţă de tratament între aceasta şi celelalte persoane aflate într-o situaţie similară, se încalcă art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, în raport de argumentele folosite de Curtea de Apel Bacău la respingerea recursului declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, în Dosarul nr. 3886/103/2012, privind contestaţia la decizia de pensie formulată de contestatoarea C.E., soluţionat la data de 7 noiembrie 2012, prin care s-a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Neamţ, fiind astfel recunoscut dreptul contestatoarei la pensia de serviciu.
Prin Decizia civilă nr. 446 din 11 martie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte cazul de revizuire întemeiat pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunţate de curtea de apel.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
La termenul de judecată din 12 decembrie 2013, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, revizuenta pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu Decizia civilă nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 3886/103/2011, prin care drepturile solicitate, privind menţinerea pensiei de serviciu, au fost acordate altei colege grefier, creându-se o situaţie discriminatorie între membrii aceluiaşi colectiv de muncă.
Prin urmare, în decizia pretins a fi contradictorie şi decizia a cărei revizuire se solicită, părţile şi obiectul nu sunt identice, chiar dacă există identitate de cauză, astfel că, prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţei indicate în cerere, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi cenzurată de prezenta instanţă.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1717 din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, formulată de revizuenta B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5790/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5792/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
