ICCJ. Decizia nr. 677/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 677/2013
Dosar nr. 765/120/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 februarie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2012 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanta Ş.A. a chemat în judecată pe pârâtul Sport Club Municipal Craiova, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8.600 RON, reprezentând drepturi salariale neachitate, contravaloarea a două salarii nete, actualizarea acestor creanţe cu rata inflaţiei, obligarea la plata dobânzii legale calculată conform Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 pentru aceste creanţe, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 659 din 27 martie 2012, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliului sau reşedinţa sau, după caz, sediul. De asemenea a reţinut că aceste dispoziţii se coroborează cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Reţinând şi faptul că la data încheierii contractului de muncă, locul de muncă al reclamantei se afla în mun. Craiova, precum şi clauza contractuală cuprinsă la Cap. 7 pct. 4, în temeiul art. 159 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 9 mai 2012.
În şedinţa publică de la 4 iulie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială.
Prin Sentinţa nr. 7409 din 31 octombrie 2012, Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei în a cărei rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, prin art. 210 din Legea nr. 62/2010 fiind instituită şi posibilitatea reclamantului salariat de a alege între instanţa de domiciliu şi instanţa de la locul său de muncă.
Norma de competenţă cuprinsă în cele două acte normative are caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun, competenţa revenind exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa sau locul de muncă reclamantul.
Întrucât foloseşte sintagma "loc de muncă", Legea nr. 62/2011 instituie doar în favoarea salariatului posibilitatea alegerii instanţei de la locul de muncă atunci când are calitatea de reclamant. Ca urmare, competenţa alternativă la care se referă actele normative a fost instituită de lege doar în favoarea salariatului reclamant.
În speţă, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta a înţeles să se adreseze Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are locul de muncă, activând în cadrul clubului sportiv din Târgovişte, jud. Dâmboviţa, domiciliu confirmat prin adresa emisă de Consiliul Local Municipal Târgovişte (fila 93) în 27 februarie 2012.
Prin urmare, instanţa a constatat că acest tribunal are competenţa soluţionării prezentei cauze.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se da un regulator de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Legea dialogului social nr. 62/2011, aplicabilă speţei, prevede în Capitolul VI - Conflictele individuale de muncă - care este procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă de către instanţele judecătoreşti.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 210 din lege „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Ca urmare, textul legii prevede o competenţă alternativă, la alegerea reclamantului, care poate opta între instanţa competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.
În speţă, reclamanta Ş.A. a arătat că la data introducerii acţiunii era jucătoare a echipei de baschet C.S.M. Târgovişte, motiv pentru care a şi locuit efectiv şi continuu în Municipiul Târgovişte, str. A.N. nr. 1, jud. Dâmboviţa.
Reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, care este instanţa competentă în a cărei circumscripţie îşi are locul de muncă şi unde locuieşte efectiv - municipiul Târgovişte.
Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece prezenta acţiune este instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 681/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 663/2013. Civil. Acţiune în concurenţă... → |
|---|
