ICCJ. Decizia nr. 687/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 687/2013
Dosar nr. 6174/118/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa reclamanta C.A.A. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acestora la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării nr. 7442 din 28 august 2001.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 195 din 28 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc V.Ş. a solicitat Primăriei Municipiului Constanţa restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 495,08 m.p., situat în Mamaia, lotul 3 din careul 25 fiind trecut în proprietatea statului fără vreo despăgubire, în baza Decretului de expropriere nr. 92/1950.
Notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost soluţionată nici până la data promovării acţiunii, deşi a depus toată documentaţia necesară şi a făcut numeroase demersuri pentru obţinerea unui răspuns.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21-27 şi art. 38 din Legea nr. 10/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 6133 din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanta, secţia I civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Constanţa să emită dispoziţie motivată privind notificarea nr. 195 din 28 august 2001 prin Biroului Executorului Judecătoresc V.Ş. înregistrată la Prefectura Judeţului Constanţa, notificare formulată de reclamanta C.A.A.
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunţe prin decizia sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În conformitate cu dispoziţiile art. 26 din aceeaşi lege deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizia sau dispoziţia motivată în termen de 60 de zile să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă.
A mai reţinut instanţa de fond că termenul de 60 de zile în care unitatea deţinătoare este obligată să răspundă notificării este imperativ iar nu unul de recomandare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
Pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât obligaţia de a emite dispoziţie asupra notificării revine primarului.
Pe fondul cauzei, apelanţii au arătat că prima instanţă nu a cercetat dacă în cauză este vorba de un refuz nejustificat de a răspunde la notificare sau s-a aflat în imposibilitatea de a da curs solicitării datorită lipsei actelor necesare.
Prin Decizia civilă nr. 52/C din 9 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 6133 din 24 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanta.
Pentru a decide astfel Curtea, a reţinut că unitatea administrativ-teritorială în al cărui patrimoniu se află imobilul în litigiu se află în patrimoniul Municipiului Constanţa reprezentat prin Primar şi are calitatea procesual pasivă în acţiunea introdusă în baza Legii nr. 10/2001.
Cum primăria nu are patrimoniu propriu, distinct de cel al comunei sau oraşului a cărui activitate o serveşte, dar în acelaşi timp, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice, precum şi în justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, rezultă neîndoielnic că imobilele ce urmează a fi retrocedate de „deţinătorul actual", adică de primărie, fac parte din unitatea administrativ-teritorială, în speţă, Municipiul Constanţa în al cărui patrimoniu se află terenul în litigiu.
Referitor la motivul de apel vizând faptul că prima instanţă nu a cercetat dacă în cauză este vorba de un refuz nejustificat de a răspunde la notificare sau s-a aflat în imposibilitate de a da curs solicitării datorită lipsei actelor necesare Curtea, a reţinut că nu există niciun temei legal pentru care, constatând că actele depuse de reclamantă nu sunt adecvate sau suficiente să refuze „sine die" soluţionarea notificării.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a reiterat criticile formulate în apel referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Constanţa prin Primar şi faptul că instanţa nu a cercetat în cauza de faţă, dacă este vorba de un refuz nejustificat al pârâtului de a răspunde la notificare sau s-a aflat în imposibilitatea de a da curs solicitării datorită lipsei actelor.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerente ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale localităţii în care funcţionează, iar în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din Lege.
Acest text, anterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, dispunea că, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţie motivată a primarilor, respectiv a Primarului General al Municipiului Bucureşti.
Deoarece, potrivit textului citat, primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziţia era primarul, notificarea formulată de reclamant a fost adresată primăriei, iar aceasta ca unitate deţinătoare notificată, avea calitate procesuală pasivă în acţiunea formulată în temeiul art. 24 alin. (7) din lege.
Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituirea unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce nu înlătură calitatea pe care persoana a avut-o la data formulării notificării, aceea de unitate deţinătoare a imobilului în litigiu.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că reclamanta - intimată nu ar fi depus acte în completarea dosarului pentru a soluţiona notificarea în termenul prevăzut de lege.
Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în faza judecăţii.
A nu soluţiona notificarea în termenul prevăzut de lege, înseamnă a aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie.
Singura sancţiune prevăzută de Legea nr. 10/2001, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptăţite de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută pentru nerespectarea termenului de formulare a notificării.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul formulat în cauză de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar împotriva Deciziei nr. 52C din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2013. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 689/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
