ICCJ. Decizia nr. 696/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 696/2013
Dosar nr. 3360/105/2009
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3360/105/2009, contestatorii U.I. şi U.S. au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia de Plată a Despăgubirilor -comuna Păuleşti şi Consiliul Judeţean Prahova, să se dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 44 din 29 mai 2009, în sensul majorării cuantumului acestor despăgubiri acordate în urma aplicării procedurii de expropriere pentru terenul proprietatea lor.
În motivarea contestaţiei, contestatorii au învederat instanţei faptul că prin H.C.J. Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009 s-a decis exproprierea terenului proprietatea acestora situat în T. 34, PA 773/68, în suprafaţă totală de 3.245 mp, în aplicarea acestei hotărâri constituindu-se Comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păuleşti.
Au mai susţinut contestatorii faptul că terenul respectiv le-a fost reconstituit prin titlu de proprietate pe raza comunei Păuleşti, iar la data de 29 mai 2009, Comisia de plată a despăgubirilor a adoptat Hotărârea nr. 44 prin care s-a stabilit o despăgubire în sumă de 439.375 lei corespunzătoare suprafeţei totale de 3245 mp teren liber de construcţii.
Referitor la legalitatea hotărârii de acordare a despăgubirilor, contestatorii au precizat că nu au fost convocaţi în faţa Comisiei de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păuleşti pentru a fi consultaţi cu privire la raportul de evaluare întocmit în vederea exproprierii, pentru a-şi exprima punctul de vedere în ceea ce priveşte suma calculată pentru a le fi acordată cu titlu de despăgubiri, precum şi că nu au fost respectate formele de publicitate a hotărârii de expropriere, având în vedere că simpla afişare la sediul Consiliului Local Păuleşti şi postarea pe pagina de internet a expropriatorului nu fac dovada încunoştinţării acestora la o anumită dată despre măsurile dispuse în ceea ce priveşte terenul expropriat.
În continuare, contestatorii au mai menţionat că, deşi prevederile legii speciale prevăd posibilitatea exproprierii pentru o cauză de utilitate publică numai în urma unei prealabile şi juste despăgubiri a proprietarilor, valoarea ce a fost stabilită de comisie este sub valoarea reală a terenului.
De asemenea, contestatorii au mai precizat că din schiţa de plan şi din planul de amplasament şi delimitare a imobilului expropriat rezultă că suprafaţa de 3.245 mp expropriată are o formă neregulată, iar din totalul de 4.900 mp din care se realizează această expropriere le mai rămân la dispoziţie două suprafeţe foarte mici de teren de forme absolut neregulate şi care nu pot avea nici o utilitate.
În aceste condiţii, au susţinut contestatorii că, deşi rămân proprietari în acte pentru diferenţa de teren de la 3.245 mp expropriaţi până la totalul de 4.900 mp, diferenţă pentru care vor fi obligaţi să plătească impozit pe proprietate, această suprafaţă nu va putea să le aducă niciun beneficiu, deoarece nu va putea fi utilizată pentru nici un scop.
După administrarea probatoriilor, prin Sentinţa civilă nr. 3546 pronunţată la 12 decembrie 2011, Tribunalul Prahova a respins contestaţia, ca fiind neîntemeiată, reţinând că U.I. şi U.S. au fost proprietarii unei suprafeţe de 3.245 mp situată în intravilanul comunei Păuleşti, judeţ Prahova, tarlaua 34, parcela A773/68, identificată cu număr cadastral 12898, ce a făcut obiect al exproprierii, expropriator fiind judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova, stabilindu-se drept cuantum al despăgubirilor suma de 439.375 RON.
S-a mai arătat că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, „expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, sub sancţiunea decăderii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii".
Alineatul (3) al aceluiaşi text de lege dispune că „acţiunea formulată în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor".
Art. 25 din acest din urmă act normativ dispune că „pentru stabilirea despăgubirilor, instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii", iar potrivit art. 26 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Ca atare, concluziile comisiei de experţi trebuie să aibă la bază preţurile de tranzacţionare ale terenurilor de acelaşi fel şi din aceeaşi unitate administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză de toţi cei trei experţi desemnaţi din partea instanţei, a expropriatorului şi a persoanelor supuse exproprierii.
În cauză, tribunalul a constatat că preţul în funcţie de care expertul N.V.C. a stabilit cuantumul despăgubirilor suprafeţei de teren expropriate a fost cel identificat în ofertele de vânzare ale agenţiilor imobiliare T., R.M., C.H., M., A., dar şi ale particularilor de la data exproprierii, evaluarea realizându-se cu luarea în considerare, la acel moment, a împrejurării că exproprierea viza doar o parte a terenului, respectiv 3.245 mp din totalul de 4.900 mp.
Cum preţul aferent unui metru pătrat din suprafaţa de teren expropriată a fost stabilit la momentul exproprierii ca fiind de 32 euro/mp, iar din contractul de vânzare - cumpărare nr. 1505 din 9 decembrie 2010 rezultă că la sfârşitul anului 2010 în aceeaşi zonă un mp de teren cu aceleaşi caracteristici ca ale celui expropriat, se vindea cu 20 euro/mp (în evidenţele OCPI neregăsindu-se contracte de vânzare-cumpărare întocmite în perioada apropiată datei la care a avut loc exproprierea), tribunalul a apreciat că suma oferită pentru despăgubire este suficientă şi îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât terenul în discuţie nu are acces la niciunul din drumurile naţionale aflate în zonă, fiind un drum de exploatare, nemodernizat, situat într-o zona necirculată.
Constatând că preţul stabilit ca despăgubiri a fost unul realist la momentul stabilirii despăgubirilor pentru suprafaţa de teren expropriată prin hotărârea nr. 55 din 29 aprilie 2009 emisă de Consiliul Judeţean Prahova, respectând dispoziţiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a respins contestaţia, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul U.I. care a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, texte de lege ce completează Legea nr. 198/2004 în ceea ce priveşte modalităţile de stabilire şi acordare a despăgubirilor.
Astfel, au fost încălcate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea ce se acordă proprietarului expropriat cuprinde, atât valoarea reală a imobilului, cât şi prejudiciul cauzat de această expropriere.
A susţinut apelantul că, în acest sens, a învederat instanţei de fond că din suprafaţa totală de 4900 mp, teren arabil intravilan situat în T 34, P 773/68, a fost expropriat terenul de 3245 mp, suprafaţa cu o formă absolut neregulată, rămânând trei suprafeţe mici de teren, dispuse în locuri diferite în jurul suprafeţei de 3245 mp, în imediata apropiere a autostrăzii, ceea ce face imposibilă utilizarea conform categoriei de folosinţă - arabil intravilan.
În aceste condiţii, a apreciat apelantul, asigurarea unei valori de despăgubire reală şi legală, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea corespunzătoare întregii suprafeţe de teren, 4.900 mp.
A precizat apelantul că instanţa s-a limitat a cenzura doar cuantumul despăgubirilor primite, ignorând primul capăt al contestaţiei noastre, cel referitor la stabilirea prejudiciului cauzat de expropriere.
S-a mai susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită şi în ceea ce priveşte modalitatea de încuviinţare şi administrare a probatoriilor.
Astfel, cererea de probe a fost formulată şi susţinută la termenul de judecată din 19 februarie 2010, s-au încuviinţat obiectivele cuprinse în nota depusă la fila 80, la care reprezentantul consiliului judeţean nu s-a opus, deci instanţa nu mai putea să revină asupra acestora.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2010, instanţa, într-o altă compunere, a revenit asupra ultimului obiectiv din nota de probatorii şi l-a respins, deşi obiectivul se referea tocmai la respectarea criteriilor de despăgubire prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, deci era, în mod evident, concludent faţă de obiectul acţiunii.
În opinia apelantului, prin respingerea ultimului obiectiv al expertizei, instanţa s-a antepronunţat, fiind evidentă opţiunea instanţei în ceea ce priveşte modul de soluţionare al cauzei.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că instanţa de fond nu a motivat respingerea concluziilor exprimate de experţii B.N. şi P.D. în ceea ce priveşte valoarea corectă de acordare a despăgubirilor.
În opinia apelantului, punctul de vedere exprimat de expert B.N. pentru termenul de judecată din 20 octombrie 2011 (filele 180) este argumentat din punct de vedere tehnic şi se impunea a sta la baza pronunţării unei hotărâri corecte.
Intimatul Consiliul Judeţean Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin Decizia nr. 43 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul formulat de contestatorii U.I. şi U.S., împotriva Sentinţei civile nr. 3546 pronunţată la 12 decembrie 2011 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii Comisia de Plată a Despăgubirilor Păuleşti şi Consiliul Judeţean Prahova.
A modificat în parte sentinţa, în sensul că a admis în partea acţiunea.
A anulat în parte Hotărârea nr. 44/2009 a intimatei, în sensul că despăgubirile ce urmează a fi acordate vor fi în cuantum de 462.296 RON.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la acordarea valorii de despăgubire corespunzătoare întregii suprafeţe de teren, de 4.900 mp, acesta este neîntemeiat, câtă vreme diferenţa de 1655 mp le-a rămas în proprietate apelanţilor, astfel încât, aceştia nu pot solicita o despăgubire corespunzătoare întregii suprafeţe de teren avută iniţial în proprietate.
De altfel, chiar dacă din suprafaţa totală de 4900 mp a fost expropriat doar terenul de 3245 mp, rămânând suprafeţe mici de teren, dispuse în locuri diferite în jurul suprafeţei de 3245 mp, în imediata apropiere a autostrăzii, acest aspect putea fi avut în vedere la stabilirea cuantumului total al despăgubirilor, prin cuantificarea prejudiciului produs proprietarilor, nicidecum nu se puteau acorda despăgubiri pentru întreg terenul, care nu făcuse obiectul exproprierii.
În acest sens, nu poate fi avut în vedere raportul de expertiză întocmit iniţial de către Comisia de experţi - filele 145-149 dosar fond - câtă vreme varianta solicitată de apelanţi a fost întocmită la solicitarea expresă a acestora, nicidecum la solicitarea instanţei şi a evaluat întreaga suprafaţă de 4900 mp teren, ca şi cum s-ar fi pierdut dreptul de proprietate în întregime.
În ceea ce priveşte motivul de apel privind modalitatea de încuviinţare şi administrare a probatoriilor, s-a constatat că, deşi cererea de probe a fost formulată şi susţinută la termenul de judecată din 19 februarie 2010, nu s-au încuviinţat la acest termen de judecată şi obiectivele cuprinse în nota depusă la fila 80, ci s-a prorogat discuţia referitoare la obiectivele expertizei, după administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriu - fila 83 dosar fond, verso.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2010, instanţa a respins, în mod justificat, ultimul obiectiv din nota de probatorii, deoarece prin acesta se solicita „calcularea valorii de despăgubire pentru întreaga suprafaţă de 4900 mp teren", cerinţă care nu respecta criteriile de despăgubire prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Nu se poate considera că prin respingerea ultimului obiectiv al expertizei, instanţa s-a antepronunţat, câtă vreme, cu ocazia încuviinţării probatoriilor, conform art. 167 şi următoarele C. proc. civ., instanţa este ţinută a administra numai probele pertinente, concludente şi utile cauzei.
Nu se poate considera că instanţa de fond nu a motivat respingerea concluziilor exprimate de experţii B.N. şi P.D. în ceea ce priveşte valoarea corectă de acordare a despăgubirilor.
Tribunalul Prahova a arătat în considerentele hotărârii atacate, motivele care au dus la înlăturarea concluziilor expertizei efectuate şi respingerea acţiunii.
În acest sens, s-a arătat că, potrivit legii, concluziile comisiei de experţi trebuie să aibă la bază preţurile de tranzacţionare ale terenurilor de acelaşi fel şi din aceeaşi unitate administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză de toţi cei trei experţi desemnaţi din partea instanţei, a expropriatorului şi a persoanelor supuse exproprierii.
În cauză, s-a constatat că preţul în funcţie de care experţii trebuiau să stabilească cuantumul despăgubirilor suprafeţei de teren expropriate, nu poate fi cel identificat în ofertele de vânzare ale agenţiilor imobiliare sau ale particularilor de la data exproprierii şi cum preţul aferent unui metru pătrat din suprafaţa de teren expropriată a fost stabilit la momentul exproprierii ca fiind de 32 euro/mp, iar din contractul de vânzare - cumpărare nr. 1505 din 9 decembrie 2010 rezultă că la sfârşitul anului 2010, în aceeaşi zonă, un mp de teren cu aceleaşi caracteristici ca ale celui expropriat se vindea cu 20 euro/mp (în evidenţele O.C.P.L neregăsindu-se contracte de vânzare-cumpărare întocmite în perioada apropiată datei la care a avut loc exproprierea), tribunalul a apreciat că suma oferită pentru despăgubire este suficientă şi îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât terenul în discuţie nu are acces la niciunul din drumurile naţionale aflate în zonă, fiind un drum de exploatare, nemodernizat, situat într-o zona necirculată.
Această concluzie este însă în discordanţă cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Or, majoritatea comisiei de experţi - filele 171-173 dosar fond - a stabilit că, deşi la data exproprierii despăgubirea era de 439.375 RON, cât a acordat expropriatorul, la data efectuării expertizei, această sumă era mai mare, şi anume de 462.296 RON, sumă pe care instanţa de fond nu a avut-o în vedere.
Ca atare, în mod greşit instanţa de fond nu a acordat cuantumul despăgubirilor stabilit de către comisia de experţi la data efectuării raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât nu au fost formulate obiecţiuni împotriva acestuia.
Valoarea despăgubirilor ce se impună a fi acordata a fost stabilită ţinându-se cont de geometria separării/ruperii proprietăţii, aplicându-se un coeficient de 1,05, cu menţiunea că acest din urmă raport de expertiză a menţionat, în mod expres, că nu este cazul acordării unei despăgubiri pentru restul de teren inutilizabil -fila 172 dosar fond.
Suma astfel stabilită de către experţi, se apropie şi de valoarea înscrisă în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, cu menţiunea că a fost avută în vedere şi perioada de timp scursă între data exproprierii şi data întocmirii acestor contracte.
Nu pot fi luate în considerare, însă, sumele stabilite în punctul de vedere expus în mod separat de către expertul B.N., câtă vreme acesta, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, a avut în vedere preţuri vehiculate pe internet de către agenţiile imobiliare sau persoane fizice, fără a aplica criterii obiective de evaluare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii U.I. şi U.S. şi pârâtul Consiliul judeţean Prahova.
1.Reclamanţii U.I. şi U.S. au criticat decizia, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât în raport de situaţia de fapt reţinută şi temeiul de fapt şi de drept al acţiunii, se impunea acordarea de despăgubiri şi pentru prejudiciul cauzat prin neexproprierea şi a suprafeţei de 1655 m.p., care este compusă din suprafeţele mai mici, cu forme neregulate şi care în raport de categoria de folosinţă de teren intravilan, devine improprie unei utilizări normale, suportând şi obligaţia legală de a plăti taxe şi impozite, prejudiciu cauzat de această expropriere fiind evident.
Acest fapt este evidenţiat şi de experţii care au arătat că suprafeţele de teren rămase neexpropriate nu mai pot avea nicio utilizare, nu numai în raport de categoria de folosinţă, dar în niciun alt mod efectiv, prejudiciul cauzat fiind reprezentat astfel de beneficiul nerealizat şi care trebuie raportat la lipsa de folosinţă a terenului, lipsa de folosinţă fiind dată de valoarea terenului.
S-a invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, susţinându-se că în mod nelegal instanţa de apel a respins motivul de apel referitor la modalitatea de administrare a probelor la instanţa de fond, reţinând legalitatea procedurii de administrare a probelor.
Au susţinut recurenţii că prin încheierea din 19 februarie 2010 s-a încuviinţat proba cu expertiză tehnică, inclusiv obiectivele propuse conform notei scrise astfel că instanţa nu mai putea reveni prin încheierea din 11 iunie 2010 asupra obiectivelor expertizei deja încuviinţate.
Se constată că acest motiv de recurs, aşa cum a fost dezvoltat şi argumentat poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cum au indicat recurenţii.
O altă critică a vizat greşita interpretare a noţiunii de prejudiciu cauzat prin expropriere şi aprecierea asupra modului de determinare a prejudiciului în această ipoteză.
Consiliul judeţean Prahova a criticat decizia invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a invocat că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere la determinarea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat preţurile de ofertare de pe internet şi nu preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele şi care este definit ca fiind acel preţ efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi că de asemenea nu s-a avut în vedere trendul preţurilor de vânzare la imobile.
Recurenţii-reclamanţi au invocat excepţia nulităţii recursului declarat de Consiliul judeţean Prahova, susţinând că motivele de recurs aşa cum au fost dezvoltate nu cuprind critici de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii.
Analizând cu prioritate această excepţie se constată că aceasta este nefondată, motivul de recurs aşa cum a fost dezvoltat, făcând posibilă încadrarea acestuia în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocarea acestei dispoziţii legale nefiind doar formală.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin acţiune reclamanţii au formulat practic două petite distincte, unul pentru recalcularea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat prin hotărârea nr. 44/2008 în suprafaţă de 3245 m.p. şi un altul pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea de valoare înregistrată pentru suprafaţa de 1655 m.p., rămasă neexpropriată din terenul în suprafaţă totală de 4900 m.p.
Din analiza considerentelor hotărârii primei instanţe rezultă că aceasta nu s-a pronunţat asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri pentru pierderea de valoare înregistrată de terenul în suprafaţă de 1655 m.p. rămas neexpropriat, prin apelul formulat reclamanţii invocând tocmai acest motiv de nelegalitate al hotărârii.
Instanţa de apel reţinând că reclamanţii au rămas proprietarii suprafeţei de 1655 m.p., a apreciat în mod legal şi fondat că aceştia nu pot solicita o despăgubire corespunzătoare pentru întreaga suprafaţă de 4900 m.p., motivat şi de faptul că aceştia nu au solicitat şi exproprierea restului de suprafaţă de teren rămas neexpropriat.
Acest raţionament juridic al instanţei deşi corect este greşit aplicat în cauză, întrucât aşa cum s-a reţinut, reclamanţii au solicitat prin petitul doi obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea de valoare înregistrată pentru suprafaţa de 1655 m.p., iar modul de calcul al despăgubirii indicat de către reclamanţi nu lega instanţa, aceasta având obligaţia să procedeze la determinarea prejudiciului potrivit criteriilor legale şi potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Hotărârea, în ce priveşte modul de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, în raport de cele două petite ale acţiunii, este greşită, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Deşi incident acest motiv de recurs, care este unul de modificare, având în vedere că în cauză se impune cu necesitate administrarea de probe pentru stabilirea existenţei prejudiciului cauzat prin neexproprierea şi a restului de suprafaţă de teren, precum şi calcularea întinderii prejudiciului, în raport de susţinerile părţilor se impune casarea în întregime a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Se constată că şi critica invocată de către Consiliul judeţean Prahova este fondată, raportul de expertiză tehnică avut în vedere de către instanţa de apel, neevidenţiind că experţii au avut în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv preţurile de vânzare pentru acelaşi tip de teren situat în raza teritorială a unităţii administrativ teritoriale, nefiind evidenţiată nici respectarea standardelor internaţionale de evaluare, care asigură o reală şi justă despăgubire, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza finală, se vor admite recursurile, se va casa decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Consiliul judeţean Prahova invocată de recurenţii-reclamanţi.
Admite recursurile declarate de reclamanţii U.I. şi U.S. şi de pârâtul Consiliul judeţean Prahova împotriva Deciziei nr. 43 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 702/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 694/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
