ICCJ. Decizia nr. 702/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 702/2013
Dosar nr. 8533/1/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
La data de 25 octombrie 2012 contestatorul M.M. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 6335 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În motivarea contestaţiei sale a arătat că, prin Decizia civilă nr. 6335 din 22 septembrie 2011, Înalta Curte a constatat nulitatea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 92 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Că, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c), C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Totodată, art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În cazul dedus judecăţii contestatorul susţine că a invocat motivele de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs se constituie într-o motivare care permite, fie şi din oficiu, reţinerea unor critici susceptibile ce se încadrează în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că recursul poate fi analizat în interiorul cadrului reglementat de art. 304 C. proc. civ. şi dat fiind că toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs se circumscriu acestui cadru legal rezultă că ne aflăm în faţa unei greşeli materiale a instanţei de recurs, fiind aplicabile dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
A mai susţinut contestatorul că prin cererea de recurs au fost dezvoltate motivele de recurs cu indicarea greşelilor imputate instanţei de apel, ca de exemplu „Instanţa de apel, în rejudecare, pleacă de la o premisă greşită, în sensul că constată indubitabil existenţa contractului de împrumut în forma şi cu clauzele lui (..)" actul dedus judecăţii a fost interpretat greşit, înscrisul depus la dosar reprezentând o dovadă a unui act juridic în accepţiunea Codului civil (..) etc, existând o „minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, indicând şi probele pe care îşi bazează această argumentaţie".
În drept contestatorul a invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând decizia a cărei anulare se cere, Înalta Curte constată că prin această hotărâre a fost constatat nul recursul declarat de contestator împotriva Deciziei civile nr. 92 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că recurentul - pârât (contestatorul din prezenta cauză) a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor vizează aspecte străine de considerentele deciziei recurate.
Susţinerile recurentului - pârât nu constituie veritabile critici ale argumentelor prezentate de instanţa în susţinerea soluţiei pronunţate, ci aprecierii proprii a reclamantului asupra dezlegărilor date prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi asupra probatoriilor administrate.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor.
În acest sens, instanţa supremă a reţinut că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin „eroare materială", ca temei al unei contestaţii în anulare, se înţelege confundarea unor elemente importante, a unor date materiale esenţiale ale dosarului, cu caracter procedural care au dus la pronunţarea soluţiei.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
„Greşeala materială" la care se referă art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. trebuie să fie una evidentă săvârşită de instanţă, cum ar fi: anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar a fost depusă recipisa de plată a taxei de timbru; sau respingerea recursului ca tardiv formulat, deşi a fost depusă recipisa de primire de la poştă iar instanţa nu a observat-o.
În speţă, contestatorul nu invocă o greşeală materială, o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci critică modul în care instanţa de recurs a dezlegat o anumită problemă de drept şi anume neîncadrarea criticilor formulate împotriva Deciziei civile nr. 92 din 20 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, într-unul din cazurile expres şi limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, contestaţia în anulare a Deciziei civile nr. 6335 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulată de contestatorul M.M. va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.M. împotriva Deciziei nr. 6335 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 971.2/110/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 726/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 696/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
