ICCJ. Decizia nr. 724/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 724/2013
Dosar nr. 45104/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 februarie 2013
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj a data de 8 februarie 2011 sub nr. 6207/63/2011, contestatorul M.T.I., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 şi menţinerea pensiei stabilite anterior cu dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 4757 din 30 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei, potrivit căruia competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtului.
Cum cererea reclamantului este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, iar sediul pârâtei se află în Bucureşti, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la data de 26 mai 2011.
La termenul stabilit instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 11103 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi în consecinţă s-a declinat compoetenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Dolj.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
S-a reţinut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit alin. (2). Dispoziţiile codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, pentru stabilirea competenţei teritoriale prezentând interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în baza art. 158 şi urm. C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanţa constată că aparţine Tribunalului Dolj, în circumscripţia căruia se află reşedinţa reclamantului, competenţa de soluţionare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care va admite excepţia necompetenţei teritoriale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul C.G.I. a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 şi menţinerea pensiei stabilite anterior, plata diferenţelor de pensie cu dobânda legală aferentă.
Dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010, în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.), sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport şi de prevederile art. 727 din acelaşi act normativ, este de reţinut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se aftâ localitatea C., jud. Dolj, conform cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că soluţionarea prezentei cauze îi revine Tribunalului Dolj.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 809/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 721/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
