ICCJ. Decizia nr. 701/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 701/2013
Dosar nr. 6/96/2011
Şedinţa publică de la 21 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2512 din 11 octombrie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL Livezeni în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL Odorheiu Secuiesc pe care a obligat-o să plătească suma totală de 32.082 RON din care 31.895 RON reprezintă contravaloare factura fiscală din 28 decembrie 2007, iar 187 RON reprezintă penalităţi de întârziere.
Instanţa a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii fiscale din 29 februarie 2008 în sumă de 5.360 RON şi dobânzi legale în sumă de 10.148,88 RON, cu cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond reţinând că reclamanta a efectuat lucrările de tâmplărie la Şcoala generală din Vlăhiţa, conform contractului încheiat cu pârâta, cu unele deficienţe nesemnificative valoric, a obligat pârâta la plata contravalorii facturii din 28 decembrie 2007.
În ceea ce priveşte contravaloarea facturii din 29 februarie 2008 instanţa a reţinut că aceasta a fost emisă pentru lucrări suplimentare la contractul din 2007 şi a fost refuzată la plată de pârâtă, că părţile nu au încheiat act adiţional la contract privind lucrările suplimentare, iar aceste lucrări nu au fost individualizate şi precizate în factură. S-a ţinut cont de faptul că executarea lucrărilor suplimentare este contestată de pârâtă, iar din probatoriul administrat nu rezultă ce lucrări au fost executate cu acest titlu, sau dacă este vorba pur şi simplu de remedierea anumitor deficienţe, astfel că s-a respins cererea de obligare la plata contravalorii acestei facturi.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs reclamanta SC E.I. SRL, calea de atac fiind recalificată de instanţă, în apel, faţă de valoarea pretenţiilor şi incidenţa textului art. 2821 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 32/A din 26 martie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă şi a obligat apelanta să plătească intimatei-pârâte SC T. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 992 RON.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a analizat modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, context în care a obligat pârâta la plata contravalorii facturii din 2007 în sumă de 31.895 RON, care nu a fost refuzată la plată de pârâtă.
În ceea ce priveşte factura emisă pentru lucrări suplimentare, instanţa a reţinut că reclamanta nu a reuşit să facă dovada acestora, factura fiscală din 29 februarie 2008 conţinând la rubrica „specificaţii" doar „lucrări suplimentare la contractul din 15 august 2007", fără nici un element concret. Această factură nu a fost semnată de beneficiar, nu a fost recunoscută şi acceptată, fiind restituită emitentului, aspect confirmat de reclamanta în cuprinsul notificării pentru conciliere prealabilă. Nici în motivarea căii de atac reclamanta nu oferă elemente concrete care să permită identificarea certă a lucrărilor suplimentare. După recalificarea căii de atac din recurs în apel, avocatul reclamantei apelante prezent în instanţă, nu a formulat cereri în probaţiune, instanţa acordând un termen de judecată pentru a-i da posibilitatea şi intimatei pârâte să-şi formuleze apărarea în raport de calea de atac recalificată. Nici pentru următorul termen de judecată reclamanta apelantă nu a formulat vreo cerere în probaţiune sau concluzii scrise deşi s-a acordat şi un termen de pronunţare. În condiţiile invocării unor pretenţii pentru contravaloarea unor lucrări suplimentare la contractul încheiat între părţi, în lipsa dovezii unei comenzi ferme şi o insuficienta dovedire a sumei pretinse prin factura din 29 februarie 2008, al cărei conţinut nu permite identificarea lucrărilor pretins a fi executate şi detalierea acestora, instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E.I. SRL invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului şi obligarea pârâtei la plata onorariului de avocat, potrivit chitanţelor doveditoare aflate la dosar.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut că instanţa de apel a respins în întregime apelul fără să motiveze soluţia în privinţa motivului de apel invocat legat de neacordarea în primă instanţă a tuturor cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă. Prima instanţă a acordat cheltuielile de judecată reprezentând taxe de timbru, dar din hotărâre lipseşte orice menţiune cu privire la soarta cererii referitoare la onorariul de avocat.
Intimata SC T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Raportat la prevederile art. 312 alin. (3) pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., intervine modificarea hotărârii şi complinirea motivelor hotărârii în măsură să susţină rezolvarea dată litigiului.
În speţă se constată că instanţa de apel nu a motivat soluţia în ce priveşte motivul de apel invocat de apelantă referitor la neacordarea în primă instanţă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat. Analizându-se motivul invocat se constată că este nefondat. Complinind motivarea hotărârii Înalta Curte reţine că instanţa făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) raportat la art. 276 C. proc. civ. a obligat legal pârâta să plătească reclamantei numai cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în mod proporţional cu pretenţiile admise.
Cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de avocat ocazionat la fond, în mod corect nu au fost acordate întrucât reclamanta nu a depus dovezi privind achitarea onorariului de avocat.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamatei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Livezeni împotriva deciziei nr. 32/A din 26 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 692/2013. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
