ICCJ. Decizia nr. 76/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2012 pe rolul acestei instanțe, revizuentul M.V. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 464/ R din 7 martie 2012 pronunțată de Curtea de apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.
Sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2, se susține că, din eroare, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât intimata nu a invocat prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 12 august 2010 excepția tardivității, instanța pronunțându-se asupra unei excepții care nu s-a cerut.
Tot din eroare, instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute. Revizuentul susține că instanța în rejudecare nu a respectat îndrumările date prin decizia nr.651/ R din 24 mai 2011 și a omis să se pronunțe cu privire la modalitatea de comunicare a deciziei de concediere emisă de intimată sub nr. 98/2009 și momentul de la care a început să curgă termenul de contestare. De asemenea, au fost nesocotite și dispozițiile date prin decizia irevocabilă nr.775/ R din 14 iunie 2011 prin care s-a dispus pentru instanța de rejudecare după casare să analizeze cauza și prin prisma celorlalte motive de recurs invocate, cu precădere procedura de comunicare a deciziei de concediere nr. 98/2009, ținând cont că și în această materie se aplică dispozițiile codului de procedură civilă cum dispune expres art.268 alin. (1) coroborat cu art.275 din C. muncii.
în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se susține că hotărârea atacată este contrară deciziilor nr. 651/ R și nr. 775/ R pronunțate de aceiași instanță
Examinând cererea de revizuire, în raport de condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., astfel cum statuează art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele:
Litigiul soluționat irevocabil prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA Brașov, prin care s-a solicitat să se anuleze Decizia nr.98 emisă la data de 08 mai 2009, să fie reîncadrat reclamantul în funcția avută anterior în cadrul societății pârâte și să fie obligată pârâta la plata tuturor drepturilor salariale indexate și reactualizate, calculate din data de 08 mai 2009 și până la data reîncadrării efective a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1558 din 18 noiembrie 2010, Tribunalul Covasna a admis excepția tardivității formulării acțiunii, a respins excepția autorității de lucru judecat ca rămasă fără obiect și a respins ca tardivă cererea contestatorului M.V. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA Brașov.
Această hotărâre a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 241/ VM din 25 februarie 2011 prin care Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 1558 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna.
împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare, reclamantul M.V., invocând dispozițiile art.318 teza a ll-a C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr.651/ R din 24 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a admis contestația în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva deciziei civile nr. 241/M din 25 februarie 2011 a aceleiași instanțe, pe care a anulat-o și a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
Prin decizia nr. 775/ R din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de contestatorul M.V. împotriva sentinței civile nr. 1558 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 29 iunie 2011.
în rejudecare, prin sentința civilă nr. 2283 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Covasna au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes, invocate de partea intimată, a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației și în consecință a fost respinsă ca tardiv introdusă contestația formulată de contestatorul M.V. în contradictoriu cu intimata SC P.C. SA Brașov.
Prin decizia civilă nr.464/ R din 7 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de recurentul contestator M.V. împotriva sentinței civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna, pe care a menținut-o.
în motivarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut că recurentul nu a invocat niciunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile procedurale, iar împrejurarea că excepția de tardivitate nu a fost invocată de către intimată, nu se circumscrie prevederii art.304 pct.5 C. proc. civ., de natură să atragă neregularitatea prevăzută sub sancțiunea nulității.
S-a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin. (4) din C. muncii, întrucât actul emis de intimată constând în Decizia nr. 98 din 8 mai 2009 reprezintă doar un act de constatare a încetării de drept a raporturilor de muncă de către angajator și nu o decizie de sancționare, situație în care angajatorul are obligația comunicării deciziei în modalitatea prevăzută de norma specială.
Instanța de recurs a constatat că, indiferent de momentul luării la cunoștință despre conținutul deciziei nr.98 din 8 mai 2009, respectiv la data înregistrării contestației în anulare din 28 aprilie 2010, data introducerii primei contestații împotriva acestei decizii, 3 decembrie 2009 sau la termenul din 15 martie 2010, când i-a fost comunicată în formă scrisă, excepția de tardivitate este întemeiată în raport cu data introducerii acțiunii care conchide datei de 1 iulie 2010.
S-a reținut că este nefondată și susținerea din recurs care vizează desfacerea abuzivă a contractului de muncă, precum și neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond în emiterea și comunicarea Deciziei nr. 98/2009, în condițiile existentei unei solicitări a reclamantului de încetare a raporturilor de muncă și a comunicării acordului societății în acest sens.
în finalul considerentelor, instanța de recurs a arătat că prin hotărârile judecătorești anterioare s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamantul nu mai poate pretinde reintegrarea sa în funcția deținută anterior ca o consecință a încetării legale a raporturilor de muncă.
Hotărârea astfel motivată de instanța de recurs este atacată pe calea cererii de revizuire, susținându-se, ca motive de revizuire, cele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.
înalta Curte găsește cererea inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita, astfel cum prevede art. 322 C. proc. civ., împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și împotriva hotărârilor date în recurs, atunci când evocă fondul.
în principiu, cerința evocării fondului este necesară pentru admisibilitatea cererii de revizuire în toate situațiile în care hotărârea supusă revizuirii este dată de instanța de recurs.
Cu titlu de excepție, în doctrină și în practica judiciară s-a reținut că, în cazul unora dintre motivele de revizuire, cum ar fi pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. (pentru condamnarea judecătorului), de art. 322 pct. 7 și 8 C. proc. civ. (existența unor hotărâri definitive potrivnice și împiedicarea părții de a se înfățișa la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa), pot fi revizuite toate hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul.
în speță, prin decizia nr.464/ R din 7 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins recursul reclamantului, menținând astfel situația de fapt și soluția dată de instanța de fond raportului juridic dedus judecății.
Această manieră de rezolvare a litigiului nu reprezintă o evocare a fondului, pentru ca soluția să fie, în principiu susceptibilă de revizuire, cel puțin din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (care vizează situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut).
Constatând că nu există niciun impediment în aplicarea dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. sub aspectul condiției de admisibilitate privind evocarea fondului prin hotărârea supusă revizuirii, atunci când ea este pronunțată de o instanță de recurs, înalta Curte constată că decizia nr.464/ R din 7 martie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, nu îndeplinește această condiție, astfel încât cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., este inadmisibilă.
în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., căruia i se recunoaște în doctrină și în practica judecătorească, posibilitatea invocării și în cazul hotărârilor instanțelor de recurs care nu evocă fondul, înalta Curte constată că intervine un alt argument de inadmisibilitate, respectiv acela că, atât hotărârea supusă revizuirii, cât și cele față de care se afirmă contrarietatea, sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite.
Or, "una și aceeași pricină" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu semnifică situația pronunțării a două hotărâri, în același proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia. Textul are în vedere întrunirea condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua a adus atingere puterii de lucru judecat a soluției pronunțate în prima.
în situația din speță, această cerință nu este îndeplinită, revizuentul susținând contrarietatea deciziei finale a instanței de recurs, în raport cu a altă decizie a instanței de recurs într-un ciclu procesual anterior (decizia civilă nr. 775/ R din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale de desființare și trimitere a cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță) și cu o decizie pronunțată în contestație în anulare (decizia civilă nr.651/ R din 24 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, de admitere a contestației în anulare și rejudecare a recursului), ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.
în raport de aceste considerente, înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul M.V. împotriva deciziei civile nr. 464/ R din 7 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 72/2013. Civil → |
|---|
