ICCJ. Decizia nr. 771/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 771/2013
Dosar nr. 49272/3/2009*
Şedinţa publică de la 18 februarie 2013
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul C.L. a solicitat instanţei să constate rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP E.J. sub nr. 1607 din 16 noiembrie 2007 pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale şi să fie obligaţi pârâţii B.V. şi B.V.J. la plata sumei de 4.957.065,9 RON reprezentând avans, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1108 din 17 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia prematurităţii şi pe cale de consecinţă, s-a respins ca prematură cererea formulată de reclamant.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reţinut următoarele considerente:
Reclamantul a imputat pârâţilor faptul că nu au respectat obligaţia asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare instituită prin pct 3 alin. ultim, în sensul că nu au stăruit prin toate mijloacele legale în recunoaşterea dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate asupra terenului din Bucureşti, str. L. nr. 19, sector 6 face obiectul judecăţii, fapt ce rezultă din contractul de dare în plată ce reprezintă titlul promitenţilor vânzători. Asupra modului în care a fost constituit dreptul de proprietate există contestaţii ce nu au fost încă finalizate prin pronunţarea unei hotărâri irevocabile, care să confirme sau să desfiinţeze acest drept.
Obligaţia de diligenţă, asumată de promitenţii vânzători, izvorâtă din obligaţia de a face, nu este determinată acţiunea promitenţilor vânzători, nefiind individualizată, însă de natură a subzista pe toată perioada cât dreptul de proprietate este contestat.
Cum asupra dreptului de proprietate există proceduri care nu sunt încă finalizate, obligaţia părţilor nu este exigibilă, astfel că dreptul corelativ al acestei obligaţii este supus condiţiei suspensive, dată de finalizarea litigiilor şi numai după această finalizare se naşte dreptul reclamantului, în sensul analizei culpei în neexecutarea obligaţiei.
Având în vedere că dreptul reclamantului este afectat de condiţia suspensivă a finalizării procedurilor judiciare asupra terenului, acţiunea reclamantului este prematur introdusă.
Apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva hotărârii tribunalului a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 710 A din 13 septembrie 2011, care a dispus casarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Prin H.C.L. Chiajna nr. 2326 din 11 aprilie 2005 s-a acceptat oferta făcută de numiţii O.E.E. şi O.E.N.C. privind vânzarea la licitaţie a terenului în suprafaţă de 10214,04 mp.
Prin H.C.L. Chiajna nr. 63 din 23 decembrie 2005 s-a anulat H.C.L. Chiajna nr. 2326 din 11 aprilie 2005.
Adjudecatorul O.E.E. a formulat o acţiune în justiţie având ca obiect obligarea Primăriei Chiajna să se prezinte la notariat în vederea încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind terenul în suprafaţă de 10.200 mp, fiind format Dosarul cu nr. 9561/2005 care în apel a primit nr. 47419/3/2005, iar în recurs nr. 151/2/2010, în final dosarul fiind trimis în rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde a fost reînregistrat sub nr. 25817/3/2010. În acest din urmă dosar, s-a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. Chiajna nr. 63 din 23 decembrie 2005, împotriva încheierii formulându-se recurs.
S-a constatat faptul că în Dosar nr. 25817/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, are calitatea de reclamant numitul O.E.E., au calitatea de intervenienţi în nume propriu B.V. şi B.V.J., iar în calitate de pârâţi apar Primăria Chiajna, comuna Chiajna prin primar şi Consiliul Local Chiajna.
Din probe a rezultat existenţa şi a altor dosare, relevant fiind însă acest Dosar nr. 25817/3/2010 în care s-a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. Chiajna nr. 63 din 23 decembrie 2005.
Consecinţele acestei situaţii de fapt sunt următoarele: la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1607 din 16 noiembrie 2007 la BNP E.E. îndeplinirea condiţiei suspensive reprezentată de dobândirea dreptului de proprietate era imposibilă, în raport de petitul Dosarului nr. 9561/2005, deoarece licitaţia fusese anulată şi deci nu mai era posibilă dobândirea unui drept de proprietate pe baza unei licitaţii anulate.
Acest fapt atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1008 C. civ., în sensul că în ipoteza condiţiei imposibile, această condiţie este nulă şi duce la desfiinţarea convenţiei ce depinde de această condiţie.
În ipoteza condiţiei nule, suntem în faţa unei obligaţii pure şi simple, situaţie în care nu se poate reţine faptul că dreptul reclamantului este prematur.
Având în vedere şi împrejurarea că s-a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. Chiajna nr. 63 din 23 decembrie 2005, hotărârea fiind definitivă şi în raport de acest moment, condiţia a devenit imposibil de a se realiza şi deci este nulă, existând deci şi la acest moment o obligaţie pură şi simplă, şi pe cale de consecinţă nu se poate reţine prematuritatea acţiunii reclamantului.
Sub un al treilea aspect, condiţia suspensivă de executare a obligaţiei apare limitată în timp. Astfel, obligaţia de a vinde sub condiţie suspensivă, în calitate de scop/cauză imediată este anterioară cauzei mediate.
Cauza mediată conform „preambulului" din contract trebuia să se realizeze în termen de 12 luni de la semnarea antecontractului.
Rezultă că scopul/cauza imediată reprezentat de vinderea cotei de 1/2 din teren trebuia să se înfăptuiască înăuntrul termenului de 12 luni, termen în care trebuia să se îndeplinească şi condiţia suspensivă, respectiv dobândirea dreptului de proprietate de către promitenţii vânzători.
Cum termenul de 12 luni s-a împlinit, au devenit incidente dispoziţiile art. 1012 C. civ.
În raport de acest aspect rezultă că nu se poate reţine prematuritatea acţiunii reclamantului.
Apărarea intimaţilor pârâţi şi consecinţele asumării doar a unor obligaţii de diligenţă, deci fără să se îndeplinească condiţia de a se dobândi dreptul de proprietate permite concluzia că intenţia promitenţilor vânzători a fost de a nu se obliga la vânzarea cotei de 1/2 din imobilul teren.
Obligaţia de a vinde un bun determinat, chiar viitor (art. 965 C. civ.) este incompatibilă cu obligaţia de diligenţă de a dobândi acest bun viitor.
Or, şi din această perspectivă, nu se poate reţine prematuritatea dreptului reclamantului de a se constata desfiinţat contractul şi de a i se restitui suma plătită.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii B.V.J. şi B.V.
La data de 14 februarie 2013, recurenţii - pârâţi B.V.J. şi B.V., prin mandatar O.E.E., conform procurii autentificate sub nr. 810 din 22 aprilie 2010 de către BNP „R.H. şi R.D.B." (fila 25, dosar fond), au depus la dosar cerere prin care arată că renunţă la judecata recursului promovat în prezenta cauză, solicitând instanţei ca, în temeiul dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. să ia act de această cerere.
Având în vedere cererea formulată, în raport de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, şi în raport de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voinţă a recurenţilor-pârâţi, în sensul renunţării la judecata recursului, Înalta Curte va lua act de cererea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâţii B.V.J. şi B.V. împotriva Deciziei civile nr. 710 A din 13 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 770/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 763/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
