ICCJ. Decizia nr. 84/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 84/2013
Dosar nr. 2884/1/2011/a1.1
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2008 Ia Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 584/90/2008, reclamantul H.C. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 5 din 29 ianuarie 2008 emisă de intimata SC D.S. SA Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care va pronunţa, să dispună anularea deciziei şi obligarea intimatei la restituirea sumei de bani reţinută pe luna ianuarie 2008.
Contestatorul a susţinut că prin decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008, emisă de intimată, s-a reţinut netemeinic că, timp de câteva zile, ar fi fost în posesia referatului întocmit de către ing. C.M., ce a stat la baza reunirii ulterioare a comisiei de disciplină. A motivat contestatorul că, în realitate, discuţiile de la Comisia de disciplină au durat aproximativ două ore, iar primul punct discutat a fost să se prezinte probele ce ar fi făcut dovada faptelor cu caracter de abatere disciplinară, respectiv anexele 1, 2, 3, 4 şi 6, anexe care sunt precizate în referatul sus-menţionat, probe ce nu i-au fost niciodată prezentate sau comunicate pentru a cunoaşte cum a săvârşit abaterile disciplinare care i s-au reţinut în sarcină.
A mai invocat contestatorul că deşi liderul de sindicat, a pus în dezbaterea Comisiei de disciplină punctul său vedere, acesta nu a fost luat în discuţie şi s-a trecut la discutarea unor probleme profesionale menţionate într-un referat întocmit de către contestator şi adresat directorului intimatei.
Contestatorul a susţinut că, potrivit prevederilor art. 268 alin. (2) lit. a) şi c) C. muncii, în decizia nr. 5 din data de 29 ianuarie 2008 ar fi trebuit în mod obligatoriu să fie descrise faptele de care se face vinovat, motivate, pentru a-i dat posibilitatea să cunoască abaterea disciplinară care i se imputa, cerând totodată să se constate că a fost sancţionat samavolnic, fără ca angajatorul să aducă probe sau motive întemeiate.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată, instanţa reţinând că decizia a fost legal emisă, cu respectarea dispoziţiilor art. 263 alin. (1) şi (2) şi art. 268 alin. (1) şi 2 C. muncii, iar faptele cuprinse în decizia contestată, ca reprezentând abateri disciplinare au fost confirmate prin probele administrate, înscrisuri şi martori audiaţi în cauză.
Instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 5 din 29 februarie 2008 emisă de intimata SC D.S. SA Bucureşti, a cărei succesoare prin divizare este SC D.S.R. SRL, contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna ianuarie 2008, conform art. 264 alin. (1) lit. d) C. muncii şi art. 166 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv de muncă, iar în decizie s-a consemnat că sancţiunea a fost aplicată în baza referatului din data de 11 ianuarie 2008 încheiat de inginer şef Inginerie Reţea C.M., privind neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu menţionate în respectivul referat, iar contestatorul, deşi s-a aflat în posesia referatului respectiv şi a cunoscut acuzaţiile care i se aduc, nu a făcut o declaraţie scrisă cu privire la obiecţiile sale, ci a declarând verbal că nu recunoaşte cele sesizate în referat, fără să fi adus probe şi motivaţii întemeiate în apărare.
Instanţa a mai reţinut concluzia comisiei de disciplină care a stabilit ineficienta contestatorului în activitatea desfăşurată, atitudine refractară în realizarea sarcinilor de serviciu, semnalând deficienţe fără să ofere şi soluţii viabile pentru soluţionarea acestora, întocmind documentaţii tehnice fără respectarea avizelor date, realizând proiecte cu încălcarea gravă a normativului în vigoare şi desfăşurând o activitate redusă pe durata unui an de zile.
Instanţa de fond a mai reţinut că faptele imputate au fost dovedite prin faptul că fost semnate de către contestator procese-verbale de fază determinată pentru montarea de conducte în şanţ înainte de astuparea în zona din Rm.Vâlcea, au fost semnate procesele-verbale de terminare a lucrărilor, iar apoi au fost făcute sesizări pentru neconformitate; contestatorul a refuzat participarea la recepţie şi la fazele determinate ale lucrărilor proiectate de acesta la extinderea de reţea şi branşamentul blocului din Rm.Vâlcea, au fost întocmite de contestator documentaţii de proiectare respinse de către verificatorul M.L.P.T.L., iar în ciuda faptului că exista un contract în derulare privind verificarea proiectelor pentru punctul de lucru Rm.Vâlcea al societăţii intimate, contestatorul a solicitat verificarea M.L.P.T.L. a proiectelor de către un verificator cu care intimate nu avea contract de verificare, astfel încât a fost necesară plata de două ori a taxei de verificare, în mod nejustificat.
Instanţa de fond a apreciat că sancţiunea disciplinară aplicată reprezintă consecinţa mai multor abateri disciplinare, reţinute în sarcina contestatorului, a căror multitudine justifică caracterul mai grav al sancţiunii iar faptele reţinute în sarcina contestatorului ca abateri disciplinare au fost precizate în mod explicit în decizia dedusă judecăţii , fiind respectate prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii.
A mai reţinut instanţa de fond că nu au fost încălcate nici prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, deoarece în decizia atacată s-a menţionat corect faptul că, deşi nu a făcut obiecţiuni în scris, contestatorul a declarat verbal că nu recunoaşte nimic din cele care îi sunt reţinute în sarcină drept abateri disciplinare.
Deşi legea nu prevede obligativitatea consemnării, instanţa a reţinut şi faptul că în procesul verbal încheiat de comisia de disciplină în data de 28 ianuarie 2008 este menţionat punctul de vedere al liderului de sindicat căruia îi aparţine contestatorul, favorabil poziţiei contestatorului.
La data de 19 februarie 2003, contestatorul H.C., a declarat recurs împotriva sentinţei instanţei de fond, în temeiul art. 304 C. proc. civilă, invocând ca motive de nelegalitate faptul că:
1.- Instanţa nu a motivat ceea ce contestatorul a susţinut prin cererea de chemare în judecată, respectiv că, potrivit art. 268 alin. (2) pct. a) C. muncii, în decizia de sancţionare era obligatoriu să fîe descrise faptele;
2.- Motivarea de la pagina 9 din sentinţă instanţei de fond, referitoare la punctul de vedere al liderului de sindicat este netemeinică, întrucât acest lider de sindicat este apărătorul său;
3.- Greşit s-a motivat că s-a făcut dovada cu înscrisuri şi martori că a semnat procesele-verbale de terminare a lucrărilor, iar apoi au fost făcute sesizări pentru neconformitate, deoarece nu a semnat procesul-verbal de terminare a lucrărilor din zona din Rm. Vâlcea, în referatul înregistrat sub nr. 718/2007 la intimată a precizat că se întârzie nejustificat recepţia tehnică la terminarea lucrărilor, deci nu a făcut sesizări pentru neconformitate, însă a cerut să se efectueze sondaje, dat fiind faptul că i s-a cerut să elimine nişte lucrări, deşi acestea erau corespunzătoare;
4.- Greşit instanţa a reţinut că a refuzat să participe la recepţie şi la fazele determinante ale lucrărilor proiectate la extinderea de reţea şi branşamentul blocului, întrucât din actele dosarului rezultă că a refuzat să întocmească dispoziţia de şantier prin care se modifică proiectul pe care-1 întocmise iniţial;
5.- Greşit instanţa a reţinut că s-a făcut dovada faptului că a întocmit documentaţii de proiectare care au fost respinse de verificatorul M.L.P.T.L., deoarece în data de 20 ianuarie 2009 a plecat la Piteşti pentru verificarea M.L.P.T.L. a proiectelor, cu acordul şefilor ierarhici superiori;
6.- Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. c). C. muncii, deoarece în decizia contestată nu sunt trecute motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.
Prin decizia nr. 676/R-CM din data de 3 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 220/46/2009, irevocabilă, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins recursul ca nefondat.
În sinteză, instanţa de recurs a reţinut faptul că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent deoarece:
- soluţia instanţei de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de fond a analizat criticile aduse de contestator deciziei atacate motivând că faptele reţinute în sarcina contestatorului ca abateri disciplinare au fost precizate în mod explicit în decizia dedusă judecăţii, în care au fost enunţate detaliat un număr de nouă abateri disciplinare care au condus la sancţionare, fiind astfel respectate prevederile art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii.
- nu au fost încălcate dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. muncii, textul de lege ce arată care sunt elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o decizie de sancţionare, deoarece nu se precizează în respectivul articol că este necesar a fi consemnat punctul de vedere al liderului de sindicat, salariatul are numai dreptul de a fi asistat de către un asemenea reprezentant, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă, iar prin procesul verbal încheiat de comisia de disciplină la data de 28 ianuarie 2008 s-a consemnat punctul de vedere al reprezentantului sindicatului în apărarea contestatorului.
- motivului al treilea de recurs a fost respins instanţa de recurs reţinând că prin înscrisurile existente în dosar, coroborat cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză s-a făcut dovada certă că au fost semnate de către contestator procesele-verbale de fază determinată pentru montarea de conducte în şanţ, înainte de astupare în zona din Rm.Vâlcea, au fost semnate procesele-verbale de terminare a lucrărilor, după care au fost făcute sesizări pentru neconformitate.
- următoarele două motive de recurs, al patrulea şi al cincilea, au fost apreciate ca nefondate, soluţia instanţei de fond fiind întemeiată de probele administrate în cauză, depoziţii de martori, procese-verbale şi referate aflate în dosarul instanţei de fond, coroborate cu procesul-verbal încheiat la data de 28 ianuarie 2008 de către Comisia de disciplină a societăţii, cât şi cu referatul întocmit de Direcţia Vest - Punctul de lucru Craiova.
- nu au fost încălcate nici prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii deoarece deşi decizia de sancţionare trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, contestatorul, care s-a aflat câteva zile în posesia referatului, nu a formulat apărări în scris, ci numai a declarat verbal că nu recunoaşte cele sesizate în referat, iar intimata a menţionat în decizie refuzul contestatorului de a formula obiecţiuni la referatul din 11 ianuarie 2008.
La data de 9 iunie 2009, contestatorul H.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 676/R -CM din data de 3 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, invocând faptul că, la soluţionarea recursului, instanţa de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv motivele 1, 4, 5 şi 6, iar faţă de motivul 3 invocat, instanţa a reţinut greşit situaţia de fapt.
Prin decizia civilă nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 611/46/2009, irevocabilă, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins contestaţia ca nefondată reţinând în sinteză că, potrivit art 318 C. proc. civ., contestaţia este admisibilă în situaţia în care instanţa a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, dar în cauză motivele de recurs invocate de reclamant, toate subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., au fost analizate de instanţa de recurs pe rând, deci şi cele 4 motive de recurs invocate de contestator, iar instanţa nici nu a săvârşit vreo eroare materială în sensul prevăzut de textul de lege.
De asemenea, deşi a invocat drept temei legal şi textul art. 317 C. proc. civ., contestatorul nu a indicat nici un motiv care să se fi subsumat respectivului text de lege.
La data de 24 iulie 2009, contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei civilă nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti invocând de asemenea că instanţa nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv motivele 1, 4, 5 şi 6, iar la motivul 3 instanţa a reţinut greşit situaţia de fapt.
Prin decizia civilă nr. 714 din data de 8 februarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate Intelectuală, a fost respins recursul ca fiind inadmisibil cu motivarea că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea contestată, în speţă decizia contestată, nr. 676/R-CM din 3 aprilie 2009 a Curţii de apel Piteşti precum şi decizia nr. 1096/R-CM din data de 9 iunie 2009 a aceleiaşi instanţe, fiind irevocabile.
La data de 10 februarie 2010, contestatorul a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 714 din data de 8 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în sensul de a dispune şi asupra nulităţii deciziei civile nr. 67 din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, în temeiul art. 281 şi art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 611/46/2009, instanţa a respins cererea de completare a dispozitivului, ca nefondată, cu motivarea că prin decizia nr. 676 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul contestatorului împotriva sentinţei civile nr. 67 din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, iar cererea de anulare a respectivei sentinţe excede dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ..
Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2010, petentul H.C. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul de a dispune cu privire la capătul de cerere menţionat la pct 2 din motivele de recurs, legat de faptul că decizia nr. 5 din 29 ianuarie 2008 trebuia să cuprindă şi descrierea faptelor potrivit cu art. 268 C. proc. civ., susţinând ca instanţa a omis să se pronunţe cu privire la acest petit.
Prin decizia civilă nr. 6243 din data de 22 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 611/46/2010, instanţa a respins ca nefondată cererea cu motivarea că nu întruneşte cerinţele art. 2812 C. proc. civ., instanţa pronunţându-se în limitele investirii, respectiv a analizării cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 714 din 8 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, neexistând nici un minus petita.
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 6243 din data de 22 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul ca instanţa să dispună cu privire la nulitatea deciziei din data de 9 ianuarie emisă de SC D.S. SA ca urmare a nulităţii sentinţei civile nr. 67 din data de 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, conform art. 105 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 5713 din data de 4 iulie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 611/46/2009 al, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea de completare a dispozitivului cu motivarea că, prin decizia a cărei completare se cere, Înalta Curte a respins o cerere de completare a dispozitivului unei alte decizii, iar prin urmare nu a comis nici un „minus petita" ci s-a pronunţat în limitele investirii ei, nefiind prezente cerinţele art. 2812 C. proc. civ.
La data de 1 aprilie 2011, petentul H.C. a solicitat din nou completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în Dosarul nr. 611/46/2009.
Petentul a arătat că prin decizia a cărei completare a solicitat-o, instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra capătului doi de cerere din cererea de completare depusă în dosarul cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere de la punctul 5 din notele de şedinţă depuse în data de 8 februarie 2010 şi anume analizarea recursului depus împotriva deciziei nr. 1096R CM din data de 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, ca fiind o contestaţie în anulare.
Prin decizia nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1, instanţa a respins cererea contestatorului H.C. privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală pronunţată în Dosarul nr. 611/46/2009, reţinându-se că cererea nu este admisibilă în raport de dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de dispoziţiile textului citat, instanţa a constata că petentul a solicitat pe calea unei cereri de completare a dispozitivului ca instanţa să se pronunţe asupra unor capete noi de cerere, ceea ce nu poate fi admis pe calea unei cereri de completare a dispozitivului.
Prin cererea ce face obiect al dosarului de faţă, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petentul H.C. a formulat cerere pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1.
La data de 18 decembrie 2012, petentul H.C. a depus o cerere precizatoare prin care arată că pe calea cererii formulate solicită ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra cererii de constatare a nulităţii absolute a deciziei din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL criticând modul în care instanţele de judecată au soluţionat procesul, fără a se fi pronunţat asupra cererii de constatare a nulităţii deciziei menţionate, deşi a fost formulată şi în alte dosare ale înalte Curţi. Solicită ca instanţa de judecată să aibă în vedere că decizia se află în Dosarul de fond nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea, dosar în care a cerut constatarea nulităţii absolute a deciziei.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2013, instanţa de judecată a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost precizată, în raport de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de completare a dispozitivului, astfel cum a fost precizată, Înalta Curte urmeză să o admită pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă nr. 3374 din data de 31 mai 2010, înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea contestatorului H.C. de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 714 din data de 8 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 611/46/2009.
În motivarea hotărârii s-a reţinut faptul că prin decizia nr. 714 din 8 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva unei decizii irevocabile, pronunţată într-o contestaţie în anulare.
Înalta Curte mai constată că prin cererea de faţă se solicită completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1, decizie prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o nouă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 611/46/2009.
Prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată, petentul solicită ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe de fapt asupra unor aspecte pe care, apreciază el, instanţele de judecată anterior sesizate. în fond sau în căi extraordinare de atac, nu le-ar fi soluţionat, sau nu le-ar fi soluţionat corect. Respectiv solicită ca Înalta Curte să se pronunţe asupra nulităţii absolute a deciziei din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL, care a reprezentat obiectul contestaţiei deduse judecăţii în Dosarul nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea şi în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 61 din 22 ianuarie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., dacă prin hotărârea pronunţată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii respective.
Înalta Curte constată faptul că deşi contestatorul a formulat o cerere de completare a deciziei civile nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 2884/1/2011/a1 nu indică, în raport de conţinutul cererii soluţionate prin respectiva sentinţă, nici un capăt de cerere conex sau accesoriu respectivei cereri care nu ar fi fost analizat de instanţa de judecată şi care să facă aplicabile prevederile art. 2812 C. proc. civ..
Prin decizia civilă nr. nr. 2819 din data de 26 aprilie 2012 Înalta Curte a fost sesizată cu o cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3374 din data de 31 mai 2010, pe care a respins-o ca inadmisibilă, fără ca să existe vreun capăt de cerere asupra căruia instanţa să nu se fi pronunţat.
Înalta Curte mai constată însă că petentul nu poate solicita ca, pe calea cererii de completare a dispozitivului, instanţa să se pronunţe cu privire la capete de cerere noi sau incorect soluţionate, în opinia sa, de instanţele anterioare.
Nulitatea absolută a deciziei nr. 5 din data de 29 ianuarie 2008 emisă de SC D.S.R. SRL, a reprezentat însă chiar obiectul contestaţiei deduse judecăţii în Dosarul nr. 584/90/2008 al Tribunalului Vâlcea, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 67 din 22 ianuarie 2009, analiza cauzelor de nulitate a respectivei decizii fiind realizată pe căile de fond şi de atac, ordinare sau extraordinare, care sunt admisibile, potrivit legii, iar nu pe calea cererii de completare a dispozitivului unei hotărâri.
Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază cererea de completare a dispozitivului, astfel cum a fost formulată, ca inadmisibilă, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul H.C..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 85/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 82/2013. Civil → |
|---|
