ICCJ. Decizia nr. 816/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Decizii civile ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 816/2013

Dosar nr. 49518/3/2009

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă, la data de 15 decembrie 2009, sub nr. 49518/3/2009 contestatorii U.A.A., U.K.L., N.A., M.E., C.M. în contradictoriu cu intimatul A.D.S. Bucureşti au solicitat anularea deciziei nr. 16066 din 2 decembrie 2009 emisă de intimat, prin care a fost respinsă notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură sau în echivalent a terenului situat în com. Ditrău, şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să restituie în natură sau în echivalent terenul ce face obiectul notificării, să pună efectiv în posesie pe contestator, să emită înscrisurile necesare îndeplinirii formalităţilor de publicitate imobiliară, să suporte daune morale în sumă de 20.000 Euro şi să plătească toate cheltuielile de judecată.

În motivarea în fapt a contestaţiei s-a arătat că intimata a fost notificată să restituie un teren preluat în mod abuziv de către stat, pe care s-a construit circumscripţia sanitar veterinară Ditrău, iar potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 10/2001, intimata are calitate de unitate deţinătoare şi trebuia să soluţioneze notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că notificarea s-a soluţionat în urma pronunţării unor hotărârii judecătoreşti prin care intimata a fost obligată să soluţioneze notificarea, iar modalitatea de soluţionare a notificării este una nelegală.

Contestatorii au arătat că este dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului notificat, preluarea realizându-se de către stat în temeiul Legii nr. 119/1948, la data preluării terenurilor figurând înscrise în cartea funciară nr. 62436 a localităţii Ditrău.

S-a mai arătat că Statul Român a folosit o porţiune de teren pe care în anul 1970 a construit o clădire şi construcţii anexe în care s-a constituit sediul circumscripţiei Sanitar Veterinar Ditrău.

S-a mai arătat că autorii contestatorilor din întreaga suprafaţă de teren de 25640 au înstrăinat 10000 mp, iar în anul 1994 au mai înstrăinat încă 5000 mp, iar în baza Legii nr. 10/2001, Primăria Ditrău le-a restituit restul de teren cu excepţia suprafeţei de 3733 mp, ocupată de circumscripţia Sanitar Veterinar Ditrău.

Referitor la preluarea imobilului de către stat s-a arătat că preluarea a fost una abuzivă, terenul fiind naţionalizat, iar suprafaţa necesară activităţii circumscripţia Sanitar Veterinar Ditrău este de 2385 mp, şi nu 3674 mp.

În cauză, tribunalul a administrat pentru părţi proba cu înscrisuri, iar în cadrul probei cu înscrisuri s-a depus de către intimată şi dosarul administrativ constituit în urma notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

La termenul de judecată din 22 aprilie 2010 tribunalul a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru reclamantul N.A. constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost semnată doar de către mandatarul C.R. şi de către reclamanta C.M.

Prin sentinţa civilă nr. 960 din 24 iunie 2010 Tribunalul Bucureşti - Secţia IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii contestatori U.A.A., U.K.L., M.E., C.M., în contradictoriu cu intimata pârâtă A.D.S. Bucureşti şi a anulat decizia contestată nr. 160666 din 02 decembrie 2009 emisă de către intimata A.V.A.S.

A fost obligată intimata să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafaţă de 2385 mp şi să restituie în natură terenul în suprafaţă de 1291 mp imobilele fiind situate în comuna Ditrău, şi să pună în posesie pe reclamanţi pentru suprafaţa de teren restituită în natură.

A fost anulată cererea formulată de reclamantul N.A., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant şi s-a respins cererea având ca obiect restituirea în natură a întregului imobil, acordarea de daune morale, acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Prin decizia contestată nr. 160666 din 2 decembrie 2009 a fost soluţionată notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 prin care s-a solicitat de către notificatori restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul firmei „moştenitorii lui F.A., terenul şi anexele situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita, terenul fiind înscris în Cf nr. 11046, numere topografice 31092/1 şi 31097/1, în sensul respingerii notificării, întrucât în opinia intimatei nu s-a făcut dovada îndeplinirii disp. art. 2 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, respectiv nu s-a făcut dovada preluării abuzive şi a dreptului de proprietate.

În raport de disp. art. 23 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001, faţă de actele depuse în dovedirea notificării s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului şi a dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor contestatorilor, transmis pe cale succesorală, contestatorii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafaţă de 2.385 m.p., impunându-se restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1295 mp situat în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita CF 11046 Ditrau nr. Topo 90 şi 91/1/4 şi punerea în posesie a reclamanţilor pentru suprafaţa de teren restituită în natură.

Prin dispoziţia nr. 1 din 4 ianuarie 2002 emisă de către Primăria comunei Ditrău, jud. Harghita au fost restituite notificatorilor imobilele preluate de la autorul acestor F.A., în suprafaţă totală de 10.640 mp, situate în comuna Ditrău, str. Morii, înscrise în CF nr. 11046, nr. topo 31092/1-31097/1.

La punerea în posesie pentru terenul pentru care s-a emis dispoziţia arătată s-a constatat că pe suprafaţa de teren de 3.733 mp, se află circumscripţia Sanitar Veterinară Ditrău, iar punerea în posesie nu s-a putut realiza.

În ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, prin copiile cărţilor funciare nr. 11046, nr. topo 31092/1-31097/1, s-a dovedit dreptul de proprietate în patrimoniul autorilor reclamantei, respectiv lotul III are o suprafaţă de 10.640 mp, proprietar tabular fiind F.E., căsătorită cu, N.Z. şi F.I., căsătorită cu, U.B.

În cartea funciară figurează pentru lotul nr. I nr. topo. 90 şi 91/1/4 în suprafaţă de 3.674 mp, compus din teren şi dispensar veterinar şi casă, administraţia domeniului statului, bunul fiind trecut în proprietatea privată a statului.

Din expertiza cadastrală întocmită pentru identificarea terenului, rezultă că din măsurători în posesia Direcţia Sanitară Veterinară se află suprafaţa de teren de 3.674 mp, iar din adresele de la filele 246 şi 254 din dosar, a rezultat că, terenul necesar desfăşurării activităţii Direcţia Sanitară Veterinară, este în suprafaţă de 2.385 mp.

Prin adresa nr. 975 din 1 martie 2005 emisă de Direcţia Sanitară Veterinară, către Agenţia Domeniului Statului, a fost comunicată suprafaţa terenului care deserveşte Activitatea Sanitară Veterinară, ca fiind de 2.385 mp.

Referitor la construcţiile edificate pe teren, a rezultat că pe teren se găseşte un dispensar veterinar şi casă de locuit, şopron, grajd, fântână, şopron, în suprafaţă totală construită fiind de 342,45 mp, construcţiile fiind edificate de către stat anterior anului 1990.

Referitor la preluarea imobilului de către stat, s-a reţinut că în baza Legii nr. 119/1948 s-a naţionalizat complexul industrial „moştenitorii lui F.A.”, iar la momentul naţionalizării acesta era format din terenuri în suprafaţă de 28.000 mp, fabrică de cherestea, clădiri pentru producţie, anexe, depozite, moară, magazii, iar la momentul naţionalizării imobilul era înscris în CF 6436 a localităţii Ditrău, sub numerele topo 31902/1 şi 31907/1 depusă în dovedirea contestaţiei, situaţie juridică ce rezultă chiar din adresa comunicată de către Primăria comunei Ditrău către Direcţia Sanitară Veterinară Harghita.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării”, ori, în cauză, s-au depus cărţile funciare în care figurează înscris autorul contestatorilor cu privire la imobilul ca face obiectul notificării, iar potrivit dispoziţiilor art. 24 din acelaşi act normativ „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.S-a dat eficienţă şi acestei ultime dispoziţii legale, deoarece s-a făcut dovada actului normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive de către stat şi deci, se poate reţine şi aplicabilitatea alin. (2) al art. 24, potrivit cu care „în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar”.

Se poate reţine în cauză că este dovedită calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanelor îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafaţă de 2385 m.p., putând fi restituit în natură terenul în suprafaţă de 1.291 mp imobilele fiind situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita CF 11046 Ditrau nr. Topo 90 şi 91/1/4.

Având în vedere că referitor la construcţiile edificate pe teren, a rezultat că pe teren se găseşte un dispensar veterinar şi casă de locuit, şopron, grajd, fântână, şopron, în suprafaţă totală construită fiind de 342,45 mp, construcţiile fiind edificate de către stat anterior anului 1990, iar pentru exploatarea normală a acestor construcţii este necesară suprafaţa de teren de 2.385 mp., pentru această suprafaţă de teren se impune propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, urmând a se restitui suprafaţa de teren de 1.291 mp. neafectată de construcţii şi care nici nu este necesară exploatării dispensarului veterinar.

Referitor la cererea având ca obiect obligarea la plata de daune morale, acest capăt de cerere a fost întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în general, ori prevederile acestui act normative nu reglementează posibilitatea acordării de daune morale, iar pe de altă parte chiar dacă s-ar reţine o soluţie contrară, contestatorii nu au dovedit prejudicial moral suferit, deşi sarcina probei le aparţinea.

În privinţa capătului de cerere accesoriu având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată s-a reţinut că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse, astfel că în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ cererea este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 2 decembrie 2010, a declarat apel pârâta Agenţia Domeniilor Statului care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 1 februarie 1011.

Prin motivele de apel apelanta – pârâtă a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte anularea deciziei nr. 160666 din 02 decembrie 2009 emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

S-a invocat că sentinţa civilă nr. 960 din 24 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 49518/3/2009 este netemeinică şi nelegală fiind pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor legale.

S-a arătat că, notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002, formulată în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, a fost depusă cu respectarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv în termenul legal stabilit de legea specială şi cu îndeplinirea condiţiei de formă prevăzută la art. 22, alin. (3), respectiv comunicarea prin executor judecătoresc şi anume, Biroul Executorilor Judecătoreşti "S.S.".

Prin notificare petenţii au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti, pentru imobilul firmei "moştenitorii lui F.A., terenul şi anexele, situate în comuna Ditrău, str. Morii, jud. Harghita", însă, în notificare nu a fost menţionată suprafaţa care se solicită.

Tot în notificare s-a specificat şi faptul că, terenul este ocupat abuziv şi nelegal de către Dispensarul Veterinar al com. Ditrău, fiind înscris în CF nr. Il 046, nr. top 31092/1 la 3 I 09711 a com. Ditrău, jud. Harghita.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a făcut dovada calităţii de moştenitori în baza certificatului de calitate de moştenitor (cu moştenitorii defunctei U.I., care sunt U.A. – A., U. – K.L., N.A.), certificatul de moştenitor din 30 aprilie 1998 de pe urma defunctei N.E., a căror moştenitoare sunt: C.M. şi M.E.

Nu s-a făcut însă dovada dreptului de proprietate, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 (contractul de vânzare-cumpărare, documentul autentificat sub nr. 621/1996, planul de situaţie privind dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 11046 din data de 09 aprilie 1996, lotul III, neavând nicio relevanţă, având în vedere faptul că sunt din anii 1994 şi 1996).

Totodată nu s-a făcut dovada preluării abuzive, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată. În acest sens, au fost depuse Procesul verbal nr. 1 din 22 iunie 1948, care este pentru alt imobil decât cel notificat, respectiv pentru o fabrică de cherestea şi Anexa 21 la procesul verbal nr. l, care de asemenea se referă la un alt imobil (întreprindere).

Conform adresei nr. 975 din 01 martie 2005 emisă de către Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, rezultă indubitabil faptul că, suprafaţa terenului care deserveşte activitatea sanitar veterinară este de 2.248 mp, pe care s-a reconstruit, din fondurile statului, clădirea dispensarului sanitar veterinar.

Mai mult decât atât, conform evidenţelor direcţiei de specialitate din cadrul ADS, reiese că pentru CSV Ditrău - Harghita, există încheiat un contract de concesionare, între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi dr. K.F., iar în acest contract suprafaţa desfăşurată a clădirii este de 137 mp, iar suprafaţa terenului exclusiv desfăşurată a clădirii este de 2.248 mp. Astfel, Circumscripţia Sanitar Veterinară Ditrău, jud. Harghita, se regăseşte în Anexa la O.U.G. nr. 89/2004, poziţia 12, cu următoarele suprafeţe: suprafaţa desfăşurată a clădirii - 200 mp; suprafaţa terenului, exclusiv suprafaţa ocupată de clădire – 2,248 mp.

În acest sens, Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Harghita, prin adresa nr. 6012 din 08 octombrie 2009, a comunicat ADS faptul că, imobilul situat în com. Ditrău, str. Morii, jud. Harghita, şi anume CSV Ditrău, clădire şi terenuri, figurează în anexa Legii nr. 111/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 89/2004, anexă care cuprinde bunurile imobile care au trecut din administrarea Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în administrarea ADS. Mai exact, la poziţia 12, CSV Ditrău, nr. inv. MFP 35055, suprafaţa desfăşurată a clădirii 200 mp şi suprafaţa terenului, exclusiv ocupată de clădire: 2.248 mp (conform Planului orizontal al dispensarului sanitar veterinar Ditrău şi Planul de situaţie - intravilanul).

În continuare a mai învederat pârâta că prin Dispoziţia nr. 1/04 ianuarie 2002 emisă de către Primăria corn. Ditrău, jud. Harghita, s-a restituit în natură imobilele de la F.A., moştenitorilor acestuia, imobile situate în corn. Ditrău, str. Morii, înscrise în CF nr. 11046 nr. top 3109211 la 3109711 în suprafaţă totală de 10.640 mp, reprezentând terenul fabricii, precum şi clădirile existente, respectiv, hala pentru gatere, hala pentru maşină, atelier, moară, magazia de cereale, birou, clădire pentru locuinţe şi CF nr. 1010 Ditrău, nr. top 8808/9, 8809/2 în suprafaţă de 1615 mp. Practic, petenţii au primit mai mult decât au solicitat.

De asemenea, din Procesul verbal de predare - primire din 26 februarie 2002, încheiat în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 şi având în vedere Hotărârea nr. 69/2001 a Consiliului Local Ditrău, precum şi dispoziţia menţionată mai sus, reiese faptul că se restituie în natură imobilele din speţa de faţă.

Mai mult decât atât, Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, prin adresa nr. 4297 din 05 octombrie 2009, a comunicat că imobilul revendicat de către petenţi a fost soluţionat prin Dispoziţia nr. 1/2002 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, în sensul că petenţilor li s-a restituit în natură imobilele evidenţiate în CF nr. 11046 (casa de moară cu două etaje, hala de gatere şi terenul aferent în suprafaţă de 3.976 mp), iar pentru clădirile demolate şi care nu pot fi restituite, petenţii au fost propuşi pentru despăgubiri, în baza Dispoziţiei nr. 126/2009 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita. De asemenea, se mai precizează faptul că petenţii au revendicat terenurile în baza prevederilor legilor fondului funciar.

A susţinut apelanta că nu sunt îndeplinite condiţiile imperative ale legii speciale, respectiv dispoziţiile art. 2 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanţii nu fac dovada preluării abuzive şi a dreptului de proprietate, iar potrivit Dispoziţiei nr. 1 din 04 ianuarie 2002 emisă de către Primăria com. Ditrău, jud. Harghita, petenţilor li s-a restituit în natură imobilele de la F.A., moştenitorilor acestuia, imobilele situate în com. Ditrău, str. Morii, înscrise în CF nr. 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafaţă totală de 10.640 mp.

A apreciat pârâta că, în mod legal, Agenţia Domeniilor Statului a emis o decizie prin care a respins notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002, întrucât, nu s-a făcut dovada preluării abuzive şi a dreptul de proprietate.

În continuare a menţionat apelanta – pârâtă că, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2006, precum şi în baza Legii nr. 94/2010, cu aplicarea art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioare, Agenţia Domeniilor Statului este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

La data de 6 iunie 2011, intimaţii–reclamanţi U.A.A., U.K.L., M.E. şi C.M. au depus întâmpinare prin care au arătat că:

- apelanta – pârâtă a recunoscut că notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 s-a făcut conform Legii nr. 10/2001 şi că petenţii au făcut dovada că sunt moştenitorii antecesorilor lor;

- apelanta - pârâtă a susţinut fără a dovedi, că petenţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi a preluării abuzive;

- pe o porţiune din terenul naţionalizat, ce aparţinea noii întreprinderii formată după naţionalizare, a fost ridicată clădirea Circumscripţiei Sanitar Veterinare Ditrău, între anii 1968 – 1972, fără autorizaţie de construcţie şi fără să fi fost intabulat în cartea funciară;

- la data de 7 iunie 2005, ADS Bucureşti şi-a înscris în cartea funciară nr. 513 Ditrău, nr. cadastral 412, suprafaţa de 3.674 mp.;

- pentru imobilele naţionalizate şi pentru diferenţa de suprafaţă a fost notificată primăria Ditrău, care a soluţionat cererea prin dispoziţia Primarului nr. 1/2002;

- suprafaţa solicitată a fi restituită prin notificarea nr. 78/2002 adresată ADS Bucureşti, este cea pe care a intabulat-o ADS Bucureşti, adică 3.674 mp. (deşi în realitate a ocupat 3.733 mp. înscrisă în CF 513 Ditrău);

- cu privire la sintagma folosită de apelanta - pârâtă „nu se face dovada preluării abuzive”, aceasta s-a realizat conform Legii nr. 119/1948;

- pârâta continuă să susţină în mod greşit că reclamanţii nu au respectat art. 2 şi 23 din legea nr. 10/2001, respectiv că nu a fost făcută dovada preluării abuzive şi a dreptului de proprietate;

- aspectul privind dovada preluării abuzive a fost dovedit cu înscrisurile elaborate la data naţionalizării, respectiv legea nr. 119/1948;

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 758A din 20 octombrie 2011, a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă Agenţia Domeniilor Statului, împotriva sentinţei civile nr. 960 din data de 24 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr. 49518/3/2009, în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi U.A.A., U.K.L., M.E., C.M. şi N.A.

A schimbat în parte sentinţa, în sensul că, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei contestate, ca nefondată.

A menţinut celelalte dispoziţii referitoare la anularea cererii reclamantului N.A., la respingerea cererii având ca obiect restituirea în natură a întregului imobil, la acordarea de daune morale şi de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Pârâta a criticat sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei din perspectiva faptului că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 2 şi art. 23 din legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanţii intimaţi nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi nici dovada preluării abuzive a acestuia în perioada regimului comunist, învederând totodată faptul că asupra cererii de acordare a măsurilor reparatorii formulată de reclamanţi cu privire la acelaşi imobil, s-a mai pronunţat în temeiul dispoziţiilor legii nr. 10/2001 şi Primăria Ditrău prin dispoziţia nr. 1 din 04 ianuarie 2002 şi respectiv dispoziţia 126 din 04 martie 2009.

Din materialul probatoriu administrat în cele două faze procesuale, se constată că prin dispoziţia nr. 1/2002 emisă de Primăria Ditrău s-a dispus, în conformitate cu prevederile legii nr. 10/2001 restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a imobilului situat în comuna Ditrău, str. Morii, înscris în cartea funciară nr. 6436, 11046 şi 1010 Ditrău, în suprafaţă totală de 10640 mp, reprezentând terenul fabricii, precum şi clădirile existente: hala pentru gatere, hala pentru maşini, atelier, moara, magazia de cereale mică, birou şi clădire pentru locuinţe. Prin dispoziţia nr. 126/2009 emisă tot de către Primăria Ditrău, s-a dispus, cu luarea în considerare a celor statuate prin dispoziţia anterior menţionată, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (sub forma propunerii acestora, în condiţiile dispoziţiilor titlului VII al legii nr. 247/2005) cu privire la clădirile situate la aceeaşi adresă poştală evidenţiate în cartea funciară nr. 6436 Ditrău, care nu mai pot fi restituite în natură întrucât au fost demolate.

Prin decizia contestată în temeiul prevederilor ar 26 alin. (3) din legea nr. 10/2001, care formează obiectul prezentei cauze, s-a soluţionat (în sensul respingerii) notificarea nr. 78/2002, prin care s-a solicitat de către reclamanţi restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna Ditrău, str. Morii, pe care s-a construit clădirea dispensarului veterinar, terenul fiind evidenţiat în cartea funciară nr. 11046 Ditrău.

Examinând comparativ cele două demersuri realizate de reclamanţi în temeiul legii nr. 10/2001, se constată că situaţia juridică a imobilului în litigiu a fost deja clarificată de către Primăria Ditrău prin cele două dispoziţii emise şi necontestate, condiţii în care reclamanţi au primit deja măsurile reparatorii corespunzătoare în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. Pe cale de consecinţă, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să mai primească măsuri reparatorii în temeiul aceleiaşi legi de reparaţie şi pentru acelaşi imobil. Deşi prevederile legii nr. 10/2001 nu consacră expres un astfel de principiu, însă existenţa lui este indiscutabilă şi rezultă din întreaga economie a dispoziţiilor legii nr. 10/2001 şi anume principiul unicităţii reparaţiei acordate pentru un imobil, în sensul că persoanele îndreptăţite pot primi măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv o singură dată, printr-o dispoziţie sau deciziei emisă de unitatea deţinătoare. O altă notificare, care să vizeze acelaşi imobil adresată unei alte entităţi juridice nu poate constitui temei pentru acordarea măsurilor reparatorii, excepţie făcând situaţia în care prima dispoziţie sau deciziei este anulată de către organul judiciar pe motivul necompetenţei unităţii emitente. O altă soluţie ar conduce la posibilitatea obţinerii unei duble reparaţii, ceea ce contravine principiului echităţii (niciun prejudiciu nu poate fi reparat de două ori), ducând la o îmbogăţire fără justă cauză.

Pentru aceste motive, soluţia de respingere a notificării reclamanţilor dată de apelanta pârâtă prin decizia contestată este corectă, motiv pentru care se impune menţinerea acesteia (cu argumentarea anterior expusă) şi respingerea contestaţiei pe cale de consecinţă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanţii U.A.A., U.K.L., N.A., M.E. şi C.M., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a susţinut că judecata în apel a avut loc cu încălcarea normelor de procedură privind respectarea principiului contradictorialităţii, al nemijlocirii administrării probelor, al oralităţii, al continuităţii, al egalităţii, al echităţii, etc., urmarea faptului că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind compunerea completului de judecată, membrii acestuia, schimbându-se la fiecare termen iar instanţa nu a analizat înscrisurile depuse.

O altă critică a vizat greşita reţinere a faptului că în cauză au fost formulate două notificări pentru acelaşi imobil, notificări adresate către două entităţi diferite, în condiţiile în care cele două notificări au privit imobile diferite, acestea fiind evidenţiate diferit în cărţile funciare, în raport şi de titularul dreptului înscris.

Prin dispoziţiile emise de Primăria Ditrău, aşa cum au fost modificate şi completate, nu s-a dispus asupra suprafeţei de teren în litigiu de 3733 m.p., întrucât aceasta nu era unitate deţinătoare, instanţa având obligaţia să analizeze legalitatea dispoziţiei emise de A.D.S. şi contestată în prezenta cauză numai din perspectiva existenţei dovezilor privind dreptul de proprietate asupra bunului care face obiectul notificării şi a preluării abuzive, reţinerea unei duble reparaţii fiind greşită.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Reţinerea instanţei de apel privind aplicabilitatea principiului unicităţii reparaţiei pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 este legală, însă instanţa a făcut aplicarea acestui principiu bazându-se pe un material probator insuficient, care nu permite pe deplin stabilirea situaţiei de fapt pentru verificarea incidenţei în cauză a acestui principiu.

Astfel se constată că prin notificarea nr. 78 din 13 februarie 2002 adresată Agenţiei Domeniilor Statului, contestatorii au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul firmei, „moştenitorii lui F.A., terenul şi anexele, situate în comuna Ditrău, str. Morii, judeţul Harghita”, fără a menţiona suprafaţa terenului, arătând însă că terenul este ocupat de către Dispensarul Veterinar al comunei, fiind înscris în C.F. nr. 11046 numere top 31092/1 la 11097/1 al comunei Ditrău.

Din conţinutul notificării rezultă cu evidenţă că obiectul acesteia a fost reprezentat de terenul pe care este edificat Dispensarul Veterinar şi în raport de înscrierile în cartea funciară şi de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, calitate procesuală de soluţionare a notificării o are Agenţia Domeniilor Statului, care prin emiterea deciziei nr. 160666 din 2 decembrie 2009 şi-a recunoscut această calitate de entitate investită cu soluţionarea notificării.

Agenţia Domeniilor Statului a respins notificarea cu o multiplă motivare; că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 2 şi 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi dovada preluării abuzive şi că, totodată, prin dispoziţia nr. 1 din 4 ianuarie 2002 emisă de Primăria Ditrău, petenţilor li s-a restituit în natură imobilele de la F.A., înscrise în CF 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafaţă totală de 10640 m.p.

În cursul soluţionării acestei notificări, cu adresa nr. 4297/2009 Primăria Ditrău a comunicat Agenţiei Domeniilor Statului că, prin dispoziţia nr. 1/2002 au fost restituite în natură construcţiile care nu au fost demolate şi terenul aferent de 3976 m.p., menţionând că terenul ocupat de Dispensarul veterinar în suprafaţă de 3733 m.p. nu a putut fi restituit, nefiind în administrarea Primăriei, fiind proprietatea publică a statului şi că, pentru construcţiile demolate reclamanţii au fost propuşi pentru despăgubiri pe baza dispoziţiei nr. 126/2009.

Dispoziţia nr. 126/2009 nu a avut ca obiect eventuala notificare a contestatorilor privind terenul în litigiu deţinut de către Agenţia Domeniilor Statului, ci cu totul alte bunuri.

Prin dispoziţia nr. 1/2002 Primăria Ditrău a dispus restituirea în natură a imobilelor naţionalizate de la autorul contestatorilor, menţionând înscrierile din CF nr. 6436 şi 11046 nr. top 31092/1-31097/1 în suprafaţă totală de 10640 m.p., precizând că reprezintă terenul fabricii şi terenul pentru depozit numit kulsatelep, fără referire la terenul pe care este amplasat Dispensarul Veterinar.

Prin dispoziţia nr. 438/2010 Primăria Ditrău a dispus modificarea dispoziţiei nr. 1/2002, modificarea art. 1 în sensul restituirii în natură a imobilului identificat în CF 11046 nr. top 87,88/1,89, 90 şi 91/1, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 3976 m.p., precum şi a imobilului identificat în CF nr. top 8808/9 şi 8809 în suprafaţă de 1642 m.p.

Prin aceeaşi dispoziţie s-a introdus un nou articol prin care, pentru părţile de teren din numerele top 87, 88/1, 89, 90 şi 91/1, care nu se pot restitui în natură, fiind ocupate de dispensar şi persoane fizice, notificatorii vor fi propuşi pentru despăgubiri.

În raport de această situaţie de fapt şi în mod greşit s-a reţinut că situaţia juridică a imobilului în litigiu a fost deja lămurită de către Primăria Ditrău prin cele două dispoziţii emise şi care nu ar fi fost contestate şi că astfel, deja reclamanţii au primit măsurile reparatorii corespunzătoare în temeiul Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care Primăria a arătat că nu a fost investită prin notificarea adresată acesteia cu cerere privind terenul ocupat de Dispensarul Veterinar (iar copia acestei notificări nu a fost depusă), că terenul aparţine alte entităţi care este competentă să soluţioneze notificarea şi care totuşi, prin dispoziţia nr. 438/2010 (pentru care nu s-a făcut dovada comunicării legale către contestatori) propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Toate aceste elemente impun cu necesitate stabilirea regimului juridic al terenului pe care este edificat Dispensarul Veterinar; a unităţii competentă să soluţioneze notificarea care a avut ca obiect acest teren; dacă dispoziţiile emise de Primărie au avut ca obiect de analiză, în raport de notificare şi terenul în litigiu sau dacă, deciziile ulterioare au fost emise tocmai în vederea identificării şi delimitării exacte a suprafeţelor de teren, urmare a constatărilor reale de fapt şi modificărilor intervenite ulterior în evidenţele de carte funciară.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., a se admite recursul, a se casa decizia şi sentinţa şi a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii U.A.A., U.K.L., N.A., M.E. şi C.M. împotriva deciziei nr. 758A din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 960 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 820/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 3525/2013. Civil. Despăgubiri Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 816/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs