ICCJ. Decizia nr. 846/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 846/2013
Dosar nr. 33309/3/2011
Şedinţa din 20 februarie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 2 februarie 2011, reclamantul M.L.D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea Deciziei de pensie nr. 157072 din 27 decembrie 2010 şi menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 157072 din 19 octombrie 2010, precum şi plata sumei reprezentând diferenţa dintre pensii, cu dobânda legală.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 3337 din 9 martie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de instanţă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că în speţă se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii, astfel încât instanţa competentă să soluţioneze litigiul, în raport de prevederile art. 156 teza a doua din Legea nr. 19/2000, este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 8178 din 10 octombrie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
S-a reţinut, faţă de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, că aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului, competenţa soluţionării cererii.
Raportându-se şi la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie şi având în vedere că pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj, în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantului.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menţionat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) şi Serviciul Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual ales în judeţul Dolj, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 847/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 835/2013. Civil → |
|---|
