ICCJ. Decizia nr. 866/2013. Civil. Evacuare. Obligatia de a face, pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 866/2013
Dosar nr. 50531/3/2009
Şedinţa publică din 21 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 20690 din 03 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis în parte acţiunea principală precizată şi formulată de reclamanta SC B.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC E.V.L. SRL; a admis cererea reconvenţională precizată.
Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 203.845,38 RON contravaloare lipsă de folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, sector 2, pentru perioada: 15 martie 2007 - 01 martie 2011.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată la plată sumei de 122.462 RON contravaloare îmbunătăţiri imobil.
A compensat pretenţiile reciproce ale părţilor. Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 81.383,36 RON contravaloare lipsă de folosinţă a imobilului din Bucureşti, sector 2.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prezenta acţiune este formulată de reclamantă, în calitate de proprietar al imobilului din Bucureşti, sector 2, conform procesului-verbal de adjudecare din 15 martie 2007 emis de SPRL D.U.A. intabulat în cartea funciară conform încheierii nr. 786083 din 16 aprilie 2007. Reclamanta nu şi-a dat acordul pentru înscrierea în cartea funciară a contractului de închiriere încheiat de pârâtă cu SC V.B. SA în faliment, nefiind incidente disp. art. 1441 C. civ.
Drept urmare, pârâta nu deţine spaţiul cu titlu legal, ocuparea acestuia fiind de natură a o prejudicia pe reclamantă aflată în imposibilitate de a dispune de spaţiul aflat în proprietate.
Pentru perioada ocupării spaţiului fără titlu, 15 martie 2007 - 1 martie 2011 este datorată contravaloarea lipsei de folosinţă, calculată la suma stabilită în raportul de cuantumul chiriei, expertiză efectuată în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 226 din 07 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul formulat de apelanta SC E.V.L. SRL, în contradictoriu cu intimata SC B.T. SRL, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 50531/3/2009 reclamanta SC B.T. SRL a chemat în judecată pârâta SC E.V.L. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuare pârâtei din imobilul din Bucureşti, sector 2, pe care îl ocupă fără titlu de la 15 martie 2007 şi până în prezent, obligarea pârâtei la plata sumei de 104.974,27 RON.
În motivare s-a arătat că pârâta a încheiat la 20 septembrie 2004 cu SC V.B. S.A. un contract de închiriere nr. 559, modificat prin actele adiţionale nr. 1 şi 2, având ca obiect închiriere spaţii de depozitare.
Prin cererea reconvenţională formulată, apelanta-pârâtă a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului şi a dobânzilor legale aferente sumei datorate pentru perioada dintre data părăsirii imobilului şi data plăţii efective şi integrale a sumei.
Din înscrisurile existente la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 2, la data de 15 martie 2007, ca urmare a câştigării licitaţiei iniţiată de lichidatorul judiciar al SC V.B.
întrucât contractul de închiriere menţionat nu-şi mai putea produce efectele juridice specifice, în contextul în care dreptul locatarului nu fusese înscris în cartea funciară, apelanta-reclamantă a obţinut de la Oficiul de cadastru încheierea cadastrală nr. 934583 din 31 iulie 2007 prin care s-a menţionat dreptul de locaţiune al apelantei asupra imobilului în litigiu.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs pârâta SC E.V.L. SRL, pentru motive de nelegalitate potrivit art 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ.
- În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susţinut, în esenţă, că, instanţa de apel nu a respectat principiul continuităţii procesului civil, intrând sub incidenţa art. 5 C. proc. civ., deoarece a fost schimbată componenţa completului de judecată.
- Se mai susţine că decizia civilă recurată nu cuprinde motivele de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanţei, intrând astfel sub incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa nefăcând o încadrare a situaţiei de fapt, nefiind indicat nici un temei de drept.
- Hotărârea atacată este nelegală faţă de împrejurarea că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşit interpretarea art. 998 C. civ., sub aspectul susţinerii condiţiilor de aplicare a acţiunii civile delictuale.
Examinând decizia recurată în raport de criticile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurenta invocă în primul rând nelegala compunere a completului, ceea ce a dus la încălcarea principiului continuităţii procesului civil.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 2 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să se dea de alţi judecători decât cei care au participat la dezbaterea în fond a pricinii. Acest motiv de casare nu este incident în cauză, deoarece judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a pricinii (în apel) sunt cei care au dat şi hotărârea (în prezent recurată).
Nici a doua critică nu subzistă, hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, îndeplinind cerinţele art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, se reţine în considerentele deciziei că, din probele administrate, atât în dosarul de fond cât şi în dosarul de apel, din răspunsurile la interogatoriul formulat de către apelanta pârâtă (vezi întrebările nr. 3, 6, 12) precum şi din depoziţiile celor 3 martori audiaţi de instanţa de apel, rezultă faptul că spaţiul în litigiu a fost continuat să fie folosit, cu titlu de depozit bunuri, de către pârâtă şi după data de 15 martie 2007 când acesta a fost adjudecat de către intimata-reclamantă, până la data de 01 martie 2011, când s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire a respectivului spaţiu (vezi anexa 2 a raportului de expertiză).
În acest context, faptul că pârâta şi-ar fi diminuat considerabil activitatea în spaţiul comercial în litigiu, după data de 27 aprilie 2009 şi că şi-ar fi stabilit un nou punct de lucru la o altă adresă, nu este în măsură să conducă la concluzia eliberării spaţiului la data de 1 mai 2009, atâta vreme cât acest spaţiu a continuat să fie folosit cu titlu de depozit "tampon" şi după data arătată, că în acest depozit cu lacăt la uşă (aplicat de apelantă) mai existau bunuri care aparţineau apelantei şi a căror restituire a fost solicitată pe calea formulării unei cereri reconvenţionale în prezenta cauză (chiar dacă ulterior s-a renunţat la judecarea acestui capăt de cerere) iar unicul înscris care certifică eliberarea efectivă şi în totalitate a spaţiului este datat 01 martie 2011.
Nici motivul de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit. În mod just s-a considerat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii.
Astfel, se reţine fapta culpabilă a pârâtei de a ocupa, fără un contract valabil încheiat, spaţiul asupra căruia reclamanta a fost în imposibilitate de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate, cu consecinţa imposibilităţii de a beneficia de foloasele bunului său. Ca temei de drept s-a reţinut incidenţa art. 998 şi 1441 C. civ.
În cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, prin reţinerea faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate şi a culpei pârâtei de a ocupa, fără drept, spaţiul în litigiu, fiind interpretat în mod just art. 998 C. civ.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.V.L. SRL împotriva Deciziei civile nr. 226 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 868/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 865/2013. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... → |
|---|
