ICCJ. Decizia nr. 863/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 863/2013
Dosar nr. 688/118/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 337 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Constanţa a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamanţilor B.N. şi B.E. privind exproprierea dispusă de Statul Român prin C.N.A.D.N.R. conform hotărârilor nr. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 din 10 august 2010, reclamanţii fiind obligaţi să plătească pârâtului cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
Prin Decizia civilă nr. 66 C din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost admis apelul reclamanţilor, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii contestaţiei şi obligării pârâtului la plata către reclamanţi a sumei de 37.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru suprafaţa totală expropriată de 7.485 mp şi s-a înlăturat dispoziţia privind obligarea reclamanţilor la cheltuieli de judecată. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanţi a 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Chestiunea dedusă judecăţii în apel priveşte modalitatea de interpretare şi de aplicare în speţă a Legii nr. 198/2004 modificate şi completate (în vigoare la data procedurilor de expropriere şi sub imperiul căreia au fost emise hotărârile nr. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 din 10 august 2010, contestate), reclamanţii susţinând că instanţa de fond nu a aplicat corect normele incidente în determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite celui expropriat.
S-a reţinut că instanţa de fond s-a raportat în mod corect la dispoziţiile legale care reglementează această materie.
Expertiza efectuată de experţii Ş.I., B.E. şi V.I. au determinat, în raport de Standardele Internaţionale de Evaluare - I.V.S.I, că valoarea de piaţă (valoarea reală a imobilului) a acestei suprafeţe de 7.485 mp, teren extravilan agricol, este de 37.000 RON, respectiv de 4,9367 lei/mp (1,15 euro/mp, la cursul BNR din 29 august 2011).
Toţi cei trei experţi au conchis în sensul că valorile reieşite din cele două metode comparative utilizate, respectiv comparaţia relativă şi capitalizarea rentei funciare conduc spre această sumă, singura care se cuvine proprietarilor expropriaţi câtă vreme nu există elemente de acordare a unor pretinse restricţii impuse prin Legea nr. 47/1997 de aprobare a O.U.G. nr. 5/1996.
Existenţa unei diferenţe apreciate ca derizorii în primă instanţă şi explicată prin realizarea evaluărilor la distanţă de un an, fapt care s-a reflectat în indicatorii ratei de capitalizare, nu poate conduce la respingerea cererii reclamanţilor, ci la acordarea către aceştia a despăgubirilor reieşite din probele judiciare - 37.000 RON.
În privinţa componentei privind prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere, s-a reţinut că în mod corect experţii au relevat inexistenţa unui alt prejudiciu al reclamanţilor, necalculând alte sume datorate pe acest criteriu.
Prejudiciul, văzut ca o a doua componentă a despăgubirilor la care este îndreptăţit cel expropriat, se referă la pierderea unor beneficii economice viitoare certe, de care acesta nu se mai poate bucura, care au caracter previzibil şi pot fi dovedite prin situaţii (economico-financiare, fiscale) concrete anterioare, astfel că în mod corect, în speţă, judecătorul fondului a apreciat că nu se impune nicio altă despăgubire pe această componentă, ca valoare compensatorie.
Susţinerea apelanţilor, cum că valoarea de piaţă stabilită prin expertiză pentru acest teren nu ţine seama de preţul pe care l-ar fi obţinut proprietarii prin vânzare, într-un moment prielnic al pieţei imobiliare, nu îşi găseşte suportul juridic, pe aceleaşi argumente legate de evaluarea bunului preluat legal de la titularul dreptului la momentul preluării, iar nu la cel la care s-ar fi obţinut, anterior sau ulterior acestui moment, un preţ superior.
Nefondate s-au dovedit şi criticile legate de criteriul celei mai bune utilizări pe care reclamanţii ar fi putut să o dea imobilului afectat de expropriere, pentru că deşi acest element - CMBU - constituie baza evaluării conform standardelor internaţionale, în speţă expertiza a relevat destinaţia terenului ca fiind extravilan agricol şi că restul terenului păstrează aceeaşi destinaţie, nefiind invocată ori probată posibilitatea schimbării previzibile şi fundamentate a acestei afectări.
Cât priveşte limitarea posibilităţilor de utilizare a terenului rămas în proprietatea apelanţilor (exproprierea vizând doar o suprafaţă din totalul terenului deţinut), instanţa a avut în vedere că această expropriere a vizat o divizare unitară a parcelelor A39/1 şi A39/2, de o manieră care nu afectează destinaţia agricolă şi utilizarea în acest scop a terenurilor rămase prin dezmembrare, după cum rezultă din planurile de amplasament.
Singurele comparabile pe care le indică standardele internaţionale sunt cele luate în calcul prin expertiza judiciară şi se referă la preţurile cu care se tranzacţionează în mod obişnuit imobile similare din aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
În raport de aceste considerente, constatând că soluţia primei instanţe se impune a fi modificată cât priveşte cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa expropriată (cu raportare valorică la expertiza judiciară efectuată în cauză), faţă de dispoziţiile art. 296 alin. (1) C. proc. civ. apelul a fost admis, obligând pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 37.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru suprafaţa totală expropriată de 7.485 mp.
S-a înlăturat dispoziţia privind obligarea reclamanţilor la cheltuieli de judecată, pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamanţi a 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanţă şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că, în mod eronat prin obiectivul încuviinţat de instanţă s-a solicitat comparaţia cu terenuri din localitatea Murfatlar, deşi trebuia să se facă comparaţia cu trenuri din comuna Bărăganu, întrucât terenurile alese spre comparaţie trebuie să fie situate în aceeaşi localitate. Terenurile sunt situate în Siminoc, Murfatlar şi Negru Vodă astfel că amplasamentul faţă de terenul expropriat este diferit, proprietăţile solului diferă, cererea şi oferta sunt distincte. Conform prevederilor din GN1 - Evaluarea proprietăţilor imobiliare, art. 5.10 "Termenii piaţă şi pieţe implică proprietăţi, cumpărători, vânzători şi un anumit grad de concurenţă. Dacă proprietatea selectată pentru comparaţie nu este sau nu poate fi o concurentă cu proprietatea evaluată, pe aceeaşi piaţă, este foarte probabil ca acea proprietate să aparţină unei pieţe diferite."
În al doilea rând, imobilele nu sunt identificate cadastral, precum prevăd Standardele Internaţionale de Evaluare. Experţii nu pot compara terenul din prezentul litigiu cu nişte imobile alese aleatoriu, neştiind unde se află acestea în mod efectiv.
În al treilea rând, comparabila nr. 3 vizează un teren intravilan.
În cadrul metodei capitalizării rentei funciare se menţionează că "redevenţa pe terenurile concesionate de Agenţia Domeniilor Statului în zonă a fost de 500 kg grâu/ha la preţul de 0,60 lei/kg. În calculul final, însă se calculează valoarea terenului raportându-se la preţul de 0,65 lei/kg, probabil din eroare. Însă valoarea corectă a terenului este 34.108 RON şi nu 36.951 RON".
Având în vedere lipsa unor dovezi certe pentru schimbarea destinaţiei, precum şi disp. art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu se poate reţine că din punctul de vedere al situaţiei juridice şi al momentului concret la care s-a stabilit valoarea reală a imobilului expropriat, despăgubirea primită de reclamanţi nu a avut un caracter echitabil. Expertul evaluator desemnat de către expropriator a analizat toate elementele în directă legătură cu data evaluării, astfel că reperele de evaluare au fost corecte şi valorile de circulaţie stabilite prin rapoartele de evaluare ce au stat la baza emiterii hotărârilor de expropriere corespund cerinţei de actualitate şi de realitate în determinarea sumelor cuvenite reclamanţilor.
Nici valoarea stabilită de către experţii judiciari prin utilizarea metodei capitalizării rentei funciare (1,164 euro/mp) nu poate fi considerată relevantă în cauză întrucât nu s-a avut în vedere preţul mediu al grâului la momentul întocmirii raportului de evaluare pe baza căruia au fost emise hotărârile de expropriere, ci de la nivelul anului 2010, ceea ce a dus la stabilirea unei rate de capitalizare diferite.
Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că tribunalul a respins cererea de chemare judecată formulată de către reclamanţi pe considerentul diferenţei derizorii între sumele obţinute prin cele două rapoarte, în realitate trebuind să acorde suma de 37.000 RON cu titlu de despăgubire. Or, având în vedere cele două momente ale realizării raportului de evaluare şi raportului de expertiză se deduce faptul că expropriatorul a respectat dispoziţiile legale incidente în materie şi a acordat o justă şi prealabilă despăgubire.
Legea nr. 255/2010 (cea care a abrogat Legea nr. 198/2004) oferă posibilitatea persoanei expropriate de a ataca hotărârea de despăgubire într-un termen de 3 ani de la momentul comunicării acesteia, iar art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Astfel, în ipoteza în care persoana expropriată ar formula cerere de chemare în judecată după ani de la comunicarea hotărârii de despăgubire şi piaţa imobiliară ar înregistra creşteri ale preţurilor, cu siguranţă raportul de expertiză ar calcula o valoare a despăgubirii cu mult mai mare decât cea oferită de către expropriator.
Este evident că diferenţa dintre cele două valori (despăgubire) rezultă şi din fluctuaţia cursului valutar. În aceste condiţii, nu se poate afirma că dreptul persoanei a fost încălcat prin acordarea unei sume mai mici întrucât despăgubirea s-a calculat prin raportare la preţurile imobilelor de la data întocmirii raportului de evaluare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama şi de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Sintagma "preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială", defineşte preţul de piaţă, cel mai probabil la o anumită dată, la care trebuie să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială.
Expertiza efectuată de către experţii Ş.I., B.E. şi V.I. a analizat evoluţia pieţei la nivelul comunei Bărăganu şi efectele vânzării de terenuri în aceeaşi zonă, respectiv terenuri în Siminoc şi Murfatlar zona A, Viile şi terenul agricol extravilan, învecinat cu canalul magistralei de irigaţii Negru Vodă.
Folosind metoda comparaţiei de piaţă, experţii evaluatori au ajuns la concluzia că preţul terenului în litigiu este cuprins între 0,32 euro/mp şi 1,15 euro/mp, ajungând la valoarea totală de 36.499 RON pentru suprafaţa de 7485 mp (1,15 euro/mp).
Experţii au folosit pentru evaluarea terenului şi metoda capitalizării rentei funciare.
Folosind această metodă, experţii au ajuns la o valoare a terenului în litigiu de 36.951 RON, rotunjit 37.000 RON.
Deoarece expropriaţii nu se află în situaţia de a vinde, dar expropriatorul se află în situaţia de a cumpăra, experţii au ales valoarea cea mai mare a terenului, adică cea de 37.000 RON.
Susţinerile recurentei potrivit cărora diferenţa dintre cele două valori de 34.000 de RON şi respectiv 37.000 RON stabilită prin expertiza dispusă în cauză s-ar datora cursului euro nu poate fi primită, în condiţiile în care exproprierea trebuie să reflecte o justă despăgubire.
În raport cu cele mai sus expuse, în temeiul art 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 66 C din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 864/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 862/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
