ICCJ. Decizia nr. 914/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 914/2013
Dosar nr. 43100/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 21 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 8 februarie 2011, reclamanta G.I.A. prin Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere - Filiala Craiova a chemat în judecată pe pârâtul Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. solicitând anularea Deciziei de pensie nr. 91459 din data de 24 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 0117919 din data de 1 iulie 2008; obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre cuantumul pensiei stabilită prin deciziei de pensie Decizia nr. 0117919 din data de 1 iulie 2008 şi Decizia nr. 91459 din data de 24 decembrie 2010, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând dintre cele două decizii pe perioada 01 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a pensiei iniţiale stabilite prin decizia 0117919 din data de 1 iulie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 4664 din 30 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6187/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
A mai motivat Tribunalul Dolj că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile tezei I a art. 156 din Legea nr. 19/2001 ci în temeiul tezei a doua a art. 156 din Legea nr. 19/2001, este competent tribunalul de la domiciliul sau sediul pârâtului deoarece decizia contestată a fost emisă de un alt organ decât CNPAS sau casa teritorială de pensii, respectiv de M.A.N.
Prin sentinţa civilă nr. 8571 din 18 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 43100/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza spre înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 şi deci şi textul art. 156 din respectiva lege, a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Potrivit art. 154 din noua lege cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul. Prin urmare competenţa de soluţionare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale s-a modificat fiind a instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului.
În speţă decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 la data de 24 decembrie 2010, anterior abrogării Legii nr. 19/2000, dar a fost contestată la data de 8 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000 la data de 1 ianuarie 2011.
A reţinut instanţa că Legea nr. 119/2010 face trimitere la o normă abrogată ce nu mai poate sa impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului. Cum, în temeiul art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legile nr. 19/2000 şi nr. 263/2010 sunt legi speciale în materie, competenţa este cea stabilită de noua lege, de la data intrării în vigoare. Deoarece contestatorul are domiciliul în judeţul Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dolj, ca instanţă de la domiciliul reclamantului, conform dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Instanţa a mai avut în vedere şi prevederile art. 727 C. proc. civ., care. Aplicate prin analogie în materie se pot interpreta în sensul că în cazul în care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea lege ce nu mai poate ultraactiva.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 154 din Legea 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. în situaţia în care pârâtul este altul decât casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din lege, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de instanţa de la domiciliul reclamantului.
La data sesizării instanţei, şi anume 8 februarie 2011, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere trebuie adresată instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 913/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 915/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
