ICCJ. Decizia nr. 924/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 924/2013
Dosar nr. 1948/95/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 244 din 23 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4491/95/2006, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.I., V.G., P.M., F.A. şi B.I.C. împotriva pârâtei SC C.E.T. SA şi a obligat pârâta să plătească reclamantului C.I. - 90.762 lei, reclamantului V.G. - 63.534 lei, reclamantului P.M.I. - 9.076 lei, reclamantului F.A. - 9.076 lei şi reclamantului B.I.C. - 9.076 lei, sume ce vor fi reactualizate de la data de 15 decembrie 2006 la data plăţii efective.
În motivarea sentinţei, s-a constatat că, în cauză, îndreptăţirea reclamanţilor de a solicita despăgubiri a fost deja dezlegată de instanţa de apel, în ciclul procesual anterior, care a avut în vedere Sentinţa nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj, menţinută în recurs.
Cu privire la fondul pretenţiilor, tribunalul a constatat, pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C.I. - care a şi răspuns la obiecţiunile formulate de părţi - atât folosirea de către unitatea pârâtă a realizării tehnice a reclamanţilor, cât şi valoarea economiilor realizate de unitatea pârâtă în perioada iulie 2003 - iunie 2006, iar drepturile cuvenite reclamanţilor au fost stabilite în raport de aceste economii şi de dispoziţiile art. 11 din Instrucţiunile nr. 5977 din 24 iunie 1992 emise de R.E.N.E.L. - Divizia Tehnică, Strategie şi Retehnologizare. Prin raportul de expertiză sunt respectate procentele de împărţire stabilite între reclamanţi şi menţionate şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj.
Apărarea pârâtei din etapa rejudecării, în sensul că în perioada 01 iulie 2003 - 22 iunie 2006 nu a folosit realizarea reclamanţilor, este contrazisă de probele existente la dosar, în baza cărora instanţa a apreciat şi că nu este utilă efectuarea unei alte expertize tehnice.
Astfel, prin adresa nr. 10305 din 04 mai 2005 emisă către reclamanţi, însăşi pârâta recunoaşte folosirea noutăţii tehnice la 10 motoare electrice E.P.A. începând cu 1991, prin expertiza întocmită de expertul C.I. se constată şi se ia în considerare folosirea realizării la 8 motoare în loc de 10, folosirea acestei realizări tehnice fiind constatată şi prin raportul de expertiză efectuat de expertul Dobrotă Daniel Sorin în Dosarul nr. 156/95/2009, dosar în care litigiul s-a purtat între aceleaşi părţi şi a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj.
În plus, din obiectul şi considerentele sentinţei nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj rezultă că noutatea şi utilitatea realizării tehnice a reclamanţilor au fost apreciate şi stabilite în raport activitatea aceleiaşi unităţi pârâte - SC C.E.T. SA, deci această unitate folosea realizarea tehnică a reclamanţilor.
Faţă de toate aceste probe şi de împrejurarea că după depunerea răspunsului expertului C.I. la obiecţiuni, pârâta nu a solicitat o expertiză contrarie, tribunalul a respins solicitarea pârâtei de efectuare a unei alte expertize.
Tribunalul a constatat că sumele stabilite prin raportul de expertiză au fost actualizate până la data depunerii acestui raport de expertiză, 15 decembrie 2006. Pentru deprecierea acestor sume până la data plăţii efective culpa revine pârâtei, care, deşi a folosit realizarea tehnică a reclamanţilor, nu a recunoscut drepturile cuvenite reclamanţilor, împrejurare ce a necesitat formularea unor acţiuni în justiţie şi amânarea încasării de către reclamanţi a drepturilor cuvenite.
Prin decizia nr. 356 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia a I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.E.T. SA împotriva sentinţei menţionate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a stabilit în mod corect utilizarea realizării tehnice de către pârâtă pe perioada iulie 2003 - iunie 2006 la un număr de 8 motoare, în acest sens fiind atât constatările lucrării tehnice a expertului C.I. în primul ciclu procesual, ale lucrării tehnice efectuate de expert D.D.D. în Dosarul nr. 156/2009 al Tribunalului Dolj, raport pe baza căruia s-a constatat caracterul de realizare tehnică a soluţiei propuse de reclamanţi, cât şi recunoaşterea pârâtei din adresa nr. 10305 din 04 mai 2005 - către reclamantul C.I. ca răspuns la cererea formulată - recunoaştere privind utilizarea soluţiei la opt motoare, în perioada de referinţă.
Au fost înlăturate referirile pârâtei la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert C. în Dosarul nr. 5644/95/2009, întrucât priveşte altă perioadă de utilizare a realizării tehnice, respectiv perioada 2006 - 2009 şi oricum confirmă de asemenea folosirea soluţiei la un număr de 8 motoare până în septembrie 2006.
De asemenea, a fost respins şi cel de-al doilea motiv de apel, deoarece în cauză nu se mai impunea dovedirea de către reclamanţi a utilităţii realizării tehnice, această chestiune fiind tranşată prin sentinţa civilă nr. 128/2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/96/2009, menţinută în urma exercitării căilor de atac.
Prin această sentinţă, prin care s-a constatat că reclamanţii sunt autorii realizării tehnice denumită „branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW”, s-a reţinut în considerente că utilitatea soluţiei constă în remedierea deranjamentelor tehnice care duceau la nefuncţionarea în parametrii normali a motoarelor.
Este neîntemeiată şi critica privitoare la determinarea despăgubirilor datorate, deoarece raportul de expertiză întocmit în cauză a avut în vedere dispoziţiile art. 73 alin. (3) fraza a doua din Legea nr. 64/1991, potrivit cărora despăgubirile datorate pentru utilizarea realizării tehnice, în lipsa unui contract, se determină în funcţie de rezultatele economice obţinute de unitate. Astfel, raportul a stabilit aceste rezultate (în varianta I reţinută de prima instanţă) pe baza economiilor realizate prin aplicarea soluţiei, în valoare actualizată la data efectuării expertizei.
Extinderea utilizării realizării tehnice noi la nivelul centralei s-a stabilit în cadrul Dosarului nr. 156/95/2009 al Tribunalului Gorj - în care s-a reţinut şi că soluţia a primit avizul Comisiei Tehnice de Avizare nr. 964/1990 - încât nu se mai impunea probarea acestui fapt în speţă.
Împotriva deciziei menţionate mai sus, a declarat recurs pârâta SC C.E.O. SA criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în mod greşit, ambele instantanee de fond au valorificat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Cioacă Ion, care a luat în considerare folosirea realizării tehnice la opt motoare, când, în realitate, este vorba doar de şase motoare, astfel încât calculul despăgubirilor s-a realizat în mod greşit în raport de un număr de opt motoare.
Aceste împrejurări sunt confirmate prin procesul-verbal întocmit de expertul tehnic C.M. în Dosarul nr. 5694/95/2009 şi recunoscut şi însuşit de către reclamanţii C.I., V.G., prezenţi la faţa locului cu ocazia constatării, prin semnarea procesului-verbal menţionat.
Reclamanţii nu au dovedit şi nu au explicat utilitatea acestei realizări tehnice, pentru a putea fi stabilită necesitatea şi eficienţa acesteia. Branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW foloseşte doar la pornirea şi oprirea motoarelor (cele de la blocul 1, 3 şi 7), iar expertul Cioacă Ion nu a ţinut cont de statistica orelor de funcţionare pentru fiecare motor de acţionare E.P.A. conform cu rapoartele de tură operative.
Mai mult, prin C.T.A. nr. 964 din 03 august 1990 s-a aprobat aplicarea soluţiei tehnice în discuţie numai la un motor E.P.A. experimental la blocul nr. 2, neexistând nici un act din care ulterior să se decidă extinderea soluţiei la nivelul centralei.
Aplicarea soluţiei tehnice s-a hotărât fără a avea acceptul Compartimentului Retehnologizare, într-o perioada în care reclamanţii ocupau funcţii de conducere (director) în cadrul unităţii. De asemenea experimentul s-a făcut pe instalaţia întreprinderii, cu materialele întreprinderii, în timp ce executanţii erau angajaţi ai întreprinderii şi erau plătiţi pentru alte atribuţii (posibil şi premiaţi pentru această soluţie). Nu li s-a cerut restituirea salariului pentru perioada cât au lucrat la experimentare, fiind de fapt plătiţi să lucreze pentru menţinerea în stare bună a instalaţiei existente conform fişelor de post.
Recurenta a formulat critici şi în legătură cu cheltuielile de judecată acordate, susţinând că sunt exagerate faţă de munca prestată şi depusă de către avocat, impunându-se diminuarea cuantumului acestora.
La termenul din 22 februarie 2013, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor încadrarea motivelor de recurs formulate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi a incidenţei sancţiunii nulităţii recursului, în cazul imposibilităţii unei asemenea încadrări juridice, reţinând cauza spre soluţionare asupra excepţiei nulităţii recursului şi asupra recursului declarat.
Faţă de excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată.
Cu toate că recurenta a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, nu rezultă că acestea ar putea fi încadrate în cazul de recurs expres precizat ori în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Toate susţinerile formulate sunt reiterări ale motivelor de apel, fără a conţine vreo critică la adresa considerentelor prin care instanţa de apel a răspuns acestor motive.
În acest sens, Înalta Curte reţine că prin decizia recurată au fost înlăturate referirile pârâtei la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit într-un alt dosar între aceleaşi părţi, respectiv Dosarul nr. 5644/95/2009, cu motivarea că cele două cauze, deşi au ca obiect tot acordarea de despăgubiri cuvenite pentru realizarea tehnică „Branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW” ce aparţine reclamanţilor, privesc perioade diferite de utilizare a realizării tehnice. Astfel, pretenţiile sunt formulate, în speţă, pentru perioada mai 2003 - mai 2006, în timp ce în dosarul nr. 5644/95/2009, vizează perioada 2006 - 2009. Instanţa de apel a reţinut, totodată, că, oricum, acea expertiză confirmă folosirea soluţiei la un număr de 8 motoare până în septembrie 2006.
Se observă că, prin motivele de recurs, este reluată susţinerea privind folosirea realizării tehnice de către recurentă la un nivel de 8 motoare, şi nu de 6 motoare electrice, fără vreo referire la argumentele instanţei de apel prin care a înlăturat motivul de apel pe acelaşi aspect, nici măcar la împrejurarea că numărul de 6 motoare pretins de către pârâtă s-a folosit abia ulterior perioadei pentru care se solicită în speţă despăgubiri, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut această împrejurare şi din cuprinsul expertizei extrajudiciare invocate de către recurenta - pârâtă în cursul judecăţii.
Or, reiterarea generică a susţinerilor din faza procesuală anterioară, fără vreo referire la argumentele deciziei de apel, nu reprezintă critici de nelegalitate, susceptibile de încadrare în vreunul dintre cazurile reglementate de art. 304 C. proc. civ., susţinerile pe acest aspect urmând a fi, în consecinţă, înlăturate.
Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa utilităţii realizării tehnice, aspect în legătură cu care instanţa de apel, înlăturând susţinerile pârâtei, s-a pronunţat în sensul că nu se mai impunea a fi dovedit de către reclamanţi în cauză, această chestiune fiind tranşată prin sentinţa civilă nr. 128/2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/96/2009, irevocabilă.
Recurenta nu a combătut în niciun fel aprecierea instanţei de apel privind puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti anterioare, ci doar a reiterat absenţa utilităţii realizării tehnice, ceea ce nu reprezintă o critică de nelegalitate a deciziei recurate, dat fiind contextul în care instanţa de apel a cercetat acest aspect, motiv pentru care şi aceste susţineri vor fi înlăturate.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se constată că instanţa de apel a înlăturat susţinerile pârâtei referitoare la cuantumul exagerat al sumelor de bani stabilite în sarcina sa prin hotărârea primei instanţe, faţă de munca prestată şi depusă de către avocat, astfel încât motivul de recurs ce conţin o reiterare a aceloraşi susţineri nu constituie o critică de nelegalitate a deciziei de apel, vizând modul de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de către tribunal.
Se constată, în aceste condiţii, că nu s-au formulat critici de nelegalitate faţă de decizia recurată, ci exclusiv de netemeinicie, ce nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În această situaţie, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., operează sancţiunea preconizată în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., anume nulitatea recursului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata nul recursul declarat.
Conform art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurentă la 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimaţii reclamanţi C.I., V.G., F.A., P.M. şi B.I.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA împotriva Deciziei nr. 356 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta pârâtă SC C.E.O. SA la 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimaţii reclamanţi C.I., V.G., F.A., P.M. şi B.I.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1378/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
