ICCJ. Decizia nr. 999/2013. Civil. Anulare incident plată. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 999/2013
Dosar nr. 12122/95/2011
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 402 din 15 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12122/95/2011, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC R.C. SA Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâtele: Banca T. SA - Sucursala Târgu Jiu, SC D.S. SRL Bucureşti şi C.I.P.
S-a dispus ca Banca T. SA prin Sucursala Târgu Jiu, să solicite, cu respectarea Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R. - radierea din C.I.P. - FNC a menţiunii că reclamanta este în incidenţă bancară, ca urmare a prezentării la plată a CEC-ului din 28 aprilie 2011 pentru 981.083,83 RON către SC D.S. SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere că, din lecturarea contractului de vânzare-cumpărare din 8 mai 2009 încheiat între reclamantă, în calitate de beneficiar şi pârâta SC D.S. SRL în calitate de furnizor, obiectul contractului l-a constituit vânzarea-cumpărarea a 6 seturi complete pentru echiparea a 6 staţii de epurare, precum şi execuţia lucrărilor de montaj aferente, conform specificaţiilor din anexă, că fila CEC seria aaa nr. 0001 a fost constituită garanţie strict în legătură cu desfăşurarea contractului din 8 mai 2009, nu şi pentru contractul de lucrări încheiat între Judeţul Gorj, prin Consiliul Judeţean Gorj şi SC D.S. SRL şi SC R.C. SA, context în care în mod eronat pârâta SC D.S. SRL a introdus la plată fila CEC pentru o sumă nedatorată în baza contractului pentru care a fost emisă, iar în baza acestei operaţiuni Banca T. SA - Sucursala Gorj, a fost nevoită să trimită către C.I.P.- Fişierul Naţional de cecuri cererea de înscriere a refuzului bancar, reclamanta fiind grav prejudiciată, ca urmare a lipsei obligaţiei de plată la acel moment, cu consecinţa producerii incidentului de plată, în contextul în care, Banca T. SA - Sucursala Gorj a procedat corect, potrivit Regulamentului nr. 1/2001 transmiţând către C.I.P. cererea de înscriere a refuzului bancar.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 36 alin. (1) din Regulament, C.I.P. nu se pot anula sau modifica din proprie iniţiativă informaţiile primite de la persoanele declarante privind incidentele de plăţi, pentru acest lucru impunându-se ca acestea să transmită o cerere de anulare conform formularului 8A, 8B sau 8 C, către C.I.P., din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţelor judecătoreşti, că persoana declarantă, respectiv Banca T. SA - Sucursala Gorj, nu are nicio culpă în cauză şi nu poate fi supusă unei sancţiuni, pentru că aceasta nu a produs o eroare sau o omisiune, culpa aparţinând în întregime cocontractantului, respectiv SC D.S. SRL.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel pârâta D.S. SRL Bucureşti, invocând faptul că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată, fără a se avea în vedere că, în momentul emiterii filei CEC, era de datoria trăgătorului, în speţă intimata reclamantă SC R.C. SA Târgu Jiu, să asigure disponibilul în cont astfel încât să poată fi acoperită valoarea pentru care s-a emis fila CEC.
S-a mai susţinut că nu are relevanţă faptul că ziua în care a fost prezentată la plată fila CEC, intimata reclamantă SC R.C. SA Târgu Jiu a efectuat de bună voie o plată parţială, respectiv, respectiv 400.00 RON, restul sumelor rămase în contul acesteia nefiind suficiente pentru a acoperi în întregime suma înscrisă în fila CEC.
A mai susţinut apelanta pârâtă că pentru prezentarea cecului la plată nu era necesară existenţa unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, termenul "litigiu" din cuprinsul art. 5.1 din Contractul de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 45 din 28 martie 2012, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă că, fiind plătibil la vedere, CEC-ul nu este supus unei acceptări din partea trasului, care nu îndeplineşte decât funcţia de plătitor pentru trăgător, fără a fi interesat în vreun fel de raportul fundamental care a justificat emiterea titlului, condiţii prin care trasul, respectiv Banca T. SA - Suc. Târgu Jiu, nu avea nici o sarcină în a verifica dacă reclamanta datorează pârâtei SC D.S. SRL o sumă de bani sau când este scadenţa acestei obligaţii de plată, Băncii revenindu-i numai obligaţia să facă plata către beneficiar şi nerespunzând pentru plata CEC-ului, o astfel de răspundere revenind numai trăgătorului.
A mai considerat instanţa de apel că în măsura în care trasul nu poate să facă plata datorită lipsei de disponibil, el are obligaţiile ce i-au fost stabilite de către Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., respectiv, reţinând incidentul de plată major, să furnizeze informaţiile la C.I.P. (art. 3) şi că atunci când se referă la veridicitatea şi integritatea informaţiei, Regulamentul nu are în vedere raportul fundamental dintre trăgător şi beneficiar, ci aspecte ce ţin numai de condiţiile de formă ale operaţiunii de plată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei criticate în sensul menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond prin care s-a admis cererea aşa cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă îşi subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Într-o primă critică recurenta arată că instanţa de apel a soluţionat cauza dedusă judecăţii cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 36 din Regulamentul Nr. 1/2001 a B.N.R. cu completările şi modificările ulterioare, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
Argumentându-şi această critică, recurenta-reclamantă apreciază că înscrierea în C.I.P. a unui incident de plată reprezintă o sancţiune pentru fapta culpabilă de a nu fi asigurat disponibilul necesar la scadenţa instrumentului de plată, Regulamentul nr. 1/2001 prevăzând la art. 36 posibilitatea anulării informaţiilor privind incidentul de plată numai la cererea persoanei declarante, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unei instanţe, că anularea informaţiilor nu presupune numai existenţa unei omisiuni sau erori a băncii, în această situaţie persoana declarantă putând formula cerere din proprie iniţiativă, ci poate fi dispusă de instanţă şi în situaţia când se constată că incidentul de plată este generat de un abuz de drept, culpabil societăţii parate, cum este cazul speţei de faţă.
Consideră recurenta-reclamantă că Regulamentul nr. 1/2001 prevede la art. 36 posibilitatea de a se anula informaţiile privind incidentele de plăţi, iar cererea se poate face numai de persoana declarantă din proprie iniţiativă sau la solicitarea unei instanţe, evident printr-o hotărâre judecătorească, că instanţa de judecată poate obliga persoana declarantă (banca), să formuleze cerere de anulare nu numai atunci când incidentul s-a produs din eroarea sau omisiunea băncii şi aceasta nu formulează cererea din proprie iniţiativă, ci şi în alte cazuri care nu implică în vreun fel culpa băncii.
Arată recurenta că atunci când cererea de înscriere a refuzului bancar este rezultatul erorii sau omisiunii băncii, este de presupus că cererea se formulează din proprie iniţiativă, chiar dacă în această situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 55 din Regulament (sancţionarea contravenţională), consecinţe minore faţă de consecinţele asupra activităţii unei societăţi comerciale declarată în incidenţă de plăţi.
Conchide recurenta-reclamantă sub acest aspect că, faţă de normele din Regulament, potrivit cărora incidentul de plată este ocazionat de acte şi fapte cu caracter fraudulos şi menţiunile cuprinse în cererea-tip, rezultă că anularea incidentului de plată nu se realizează doar în situaţia când se înregistrează culpa băncii, cum greşit apreciază instanţa de apel.
Consideră recurenta că, în atare situaţie, considerentele instanţei de apel ar fi fost pertinente în situaţia în care ar fi încriminat banca de incidentul bancar, fapt care conduce la concluzia că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
În continuare recurenta prezintă situaţia de fapt din cauză şi învederează faptul că societatea intimată şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi a plătit chiar mai devreme facturile prezentate decât termenele stabilite prin contract.
Recurenta-reclamantă învederează instanţei de recurs faptul că şi în atare situaţie, în contul societăţii intimate la data introducerii cecului exista suma care ar mai fi fost de achitat din valoarea contractului, respectiv suma de 20.440,6 RON (în condiţiile în care aceasta ar fi fost exigibilă şi s-ar fi aflat în litigiu în accepţiunea legislaţiei în vigoare) şi apreciază că prin fila de CEC emisă în garantarea executării contractului, societatea intimată se obliga numai în momentul în care între cele două societăţi exista un litigiu şi numai pentru suma neonorată şi nu pentru întreaga valoare a contractului, caz în care ar fi fost îmbogăţire fără just temei a societăţii furnizoare.
Consideră recurenta-reclamantă că introducerea la plată a cec-ului cu o sumă care nu este datorată prin contractul invocat de către societatea pârâtă nu este decât o formă a abuzului de drept, întrucât intimata-reclamantă şi-a respectat clauzele contractuale, iar la momentul introducerii cec-ului nu exista creanţă exigibilă în temeiul contractului pentru a cărei garantare a fost emis fila CEC.
Referindu-se la contractul de achiziţii încheiat la data de 11 august 2010, recurenta arată faptul că acest contract este încheiat între judeţul Gorj prin Consiliul Judeţean Gorj, pe de o parte şi Asociaţia SC R.C. SA şi D.S. SRL, pe de altă parte, că obiectul contractului este altul decât cel al contractului de vânzare-cumpărare comercială din 8 mai 2009 încheiat între noi şi D.S. SRL, că nu avea cum să garanteze un contract care nu există şi nici nu ştia că va exista la momentul emiterii filei cec în vederea garantării contractului încheiat la acea dată de 8 mai 2009, că acest tip de contract urmează o reglementare specială, dispusă printr-o lege specială, cele două societăţi în litigiu din prezenta cauză era o singură parte în acel contract, motiv în plus pentru argumentarea faptului că fila CEC emisă în anul 2009 nu avea cum garanta şi acest contract.
Consideră recurenta că prin introducerea la plată a unui CEC cu o sumă pe care reclamanta nu o datora şi pentru care nu emisese acest instrument de plată i s-au creat grave prejudicii în desfăşurarea activităţii sale, întrucât a încheiat mai multe contracte comerciale care aveau ca şi garanţie alte file CEC, iar prin intrarea în C.I.P. au fost obligaţi să le retragă din circuit, fapt care a făcut să schimbe garanţiile sau să ajungă cu contractele încheiate, a căror executare fusese stabilită în timp, la scadenţă, fiind în imposibilitatea plăţii lor dintr-o dată, acesta fiind motivul major pentru care societatea a intrat în procedura reorganizării judiciare.
Recurenta-reclamantă apreciază că un alt abuz de drept pe care societatea intimată l-a făcut, este acela că, în baza instrumentului de plată completat de ea cu o sumă nedatorată în baza contractului pentru care a fost emisă aceasta filă cec în alb, a solicitat executarea silită a conturilor societăţii intimate, formând dosarul de executare nr. xxx aflat pe rolul BEJ N.l.T., fapt care de asemenea a adus grave prejudicii societăţii recurente.
Conchide recurenta-reclamantă în sensul că prin plata sumei de 94.883,00 RON din contul societăţii recurente prin introducerea cecului s-a plătit o plată nedatorată în baza contractului pentru care s-a emis fila CEC, întrucât suma de 20.440,6 RON cât mai reprezenta valoarea contractului la acea dată, nu era exigibilă şi nu se îndeplinise obligaţia corelativă plăţii, iar diferenţa de 74.442,4 RON nu era datorată în baza acestui contract, suma fiind cu mult peste preţul contractului, astfel încât, sumele reprezentau sume nedatorate şi apreciază că prin cecul primit în garantarea contractului menţionat, apelanta nu putea să-şi rezolve toate raporturile comerciale dintre cele două societăţi născute în baza unor contracte diferite, că acest instrument de plată a fost emis în garantarea contractului de vânzare-cumpărare comercială din 8 mai 2009 şi nu a garantat toate raporturile existente.
În continuare recurenta-reclamantă combate susţinerile pe care apelanta Ie-a formulat în cadrul cererii de apel.
Recurenta-reclamantă învederează instanţei faptul că pe cale de ordonanţă preşedinţială a solicitat anularea incidentului bancar până la soluţionarea pe calea dreptului comun a acestei cereri, iar prin Sentinţa comercială nr. 252 din 31 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7157/95/2011 s-a dispus anularea incidentului bancar, iar prin Sentinţa comercială nr. 316/2011 din data de 28 iunie 2011 s-a lămurit dispozitivul Sentinţei comerciale nr. 252 din 31 mai 2011, la cererea SC D.S. SRL.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate strict cu referire la decizia recurată, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Prin regimul juridic pe care Legea nr. 29/1934 i-l conferă, CEC-ul este un titlu la ordin abstract, complet şi formal ce are exclusiv rol de instrument de plată, ceea ce înseamnă că disponibilul trebuie să existe anterior emiterii titlului şi să acopere valoarea acestuia, drepturile şi obligaţiile cuprinse în acest titlu existând independent de cauză juridică ce Ie-a generat, nefiind necesară existenţa unui litigiu în curs în accepţiunea pe care recurenta o dă art. 5.1 din contractul de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 2 lit. h) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. persoanele declarante au obligaţia să furnizeze C.I.P. informaţii aferente acestei operaţiuni şi răspund de veridicitatea şi integritatea acestora, informaţiile înscrise în C.I.P. neputând fi modificate sau anulate decât la solicitarea aceloraşi persoane declarante conform art. 36 din Regulament.
Conform definiţiei dată de art. 2 lit. c) din Regulament constituie incident de plată major situaţia în care banca transă refuză la plată o filă CEC din lipsă de disponibil.
În speţă banca transă, Banca T. SA - Sucursala Gorj a constatat un astfel de incident, fapt ce a obligat-o să furnizeze C.I.P. informaţiile aferente acestui incident de plată în forma şi la termenele prevăzute de art. 3 din Regulamentul B.N.R..
De remarcat este faptul că prin restul criticilor formulate recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea faţă de comportamentul pretins abuziv al pârâtelor, combate susţinerile pe care intimata C.I.P. Ie-a formulat în cadrul cererii de apel şi prezintă situaţia de fapt proprie speţei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, temeinic motivată, cu interpretarea corectă şi conformă cu natura speţei a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2010 al B.N.R. şi a celor cuprinse în Legea nr. 59/1954 asupra cec-ului, împrejurare faţă de care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei D.S. SRL Bucureşti 5412,85 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC R.C. SA prin administrator judiciar BNP C. SPRL Craiova împotriva Deciziei nr. 45 din 28 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei D.S. SRL Bucureşti 5412.85 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2013. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 1008/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
