ICCJ. Decizia nr. 1014/2014. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1014/2014
Dosar nr. 47788/3/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 12 decembrie 2008, sub nr. 47888/3/2008, reclamantul C.R.V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin M.F.P., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumelor de 30.000 lei, reprezentând datorie neîncasată, cu plata dobânzii legale de la 9 martie 2004 şi până la recuperarea efectivă a acesteia; 43.700 lei, reprezentând onorarii avocaţiale achitate pentru asistenţa sa juridică în timpul procesului, cu plata dobânzii legale de la data acţiunii şi până la recuperarea sumei; 135.000 lei, reprezentând c/val. zilelor pierdute în timpul procesului (270 zile total), cu plata dobânzii legale de la data acţiunii şi până la recuperarea efectivă; 7.500.000 lei (echivalent a 2.000.000 euro), cu titlu de daune morale, plus dobânda legală de la data acţiunii şi până la plată; cheltuieli de judecată în cuantum de 3.600 lei, onorariu de avocat.
Prin sentinţa civilă nr. 1160 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, în parte, acţiunea, a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumelor de 30.000 lei şi, respectiv, 135.000 lei; a admis, în parte, capătul de cerere privind plata daunelor morale şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 4.000.000 lei cu acest titlu; l-a obligat pe pârât la 43.700 lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli generate de procesul penal şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul C.R.V., pârâtul Statul Român, prin M.F.P., şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 254/A din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate în cauză, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Soluţia instanţei de apel a fost confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care, prin Decizia civilă nr. 1187 din 14 februarie 2011, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.F.P.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 689 din 28 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 47788/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul C.R.V.; a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumelor de 30.000 lei şi, respectiv, 135.000 lei; l-a obligat pe pârât la plata sumei de 4.000.000 lei cu titlu de daune morale şi 43.700 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli generate de procesul penal, constând în onorariu asistenţă juridică, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei; l-a obligat pe pârât la 6.300 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în primul ciclu procesual, la instanţa de fond.
Prin Decizia civilă nr. 244/A din 3 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe, a admis apelurile declarate de pârâtul Statul Român, prin M.F.P., şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe, a schimbat, în parte, hotărârea apelată, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de daune morale, către reclamant; s-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul C.R.V., pârâtul Statul Român, prin M.F.P., şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 13 martie 2014, reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, ca motiv de ordine publică, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 18 pct. 63 din Legea nr. 202/2010, constând în nelegala compunere a Curţii de Apel, faţă de împrejurarea că, la data pronunţării hotărârii primei instanţe, era în vigoare acest act normativ, prin care a fost introdus alin. (5), la art. 506 C. proc. pen., potrivit căruia sentinţa pronunţată în acţiunea în despăgubiri este supusă numai recursului.
Analizând motivul de ordine publică invocat de reprezentanta Ministerului Public, care este prioritar faţă de toate criticile formulate prin cele trei recursuri, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 504-507 C. proc. pen., privind procedura specială prin care persoana faţă de care s-a realizat un act de justiţie poate cere statului să-i repare prejudiciul provocat prin acel act.
Conform art. 18 pct. 63 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, „la articolul 506 C. proc. pen., după alin. (4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins: Hotărârea este supusă numai recursului.”, cu referire la hotărârea primei instanţe pronunţată în acţiunea în despăgubiri formulată în condiţiile procedurii reglementate de art. 504 şi următoarele C. proc. pen.
Mai trebuie precizat că, în ceea ce priveşte aplicarea, în timp, a legilor de procedură, hotărârea este supusă căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea în vigoare la momentul pronunţării, conform art. 725 alin. (4) C. proc. civ.
Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare, potrivit art. 28, la 30 de zile de la data publicării în M. Of. (26 octombrie 2010), cu excepţia reglementărilor în materia procedurii divorţului pe cale administrativă şi notarială, în consecinţă la data de 25 noiembrie 2010, anterior pronunţării sentinţei civile atacate nr. 689 din 28 martie 2013.
Prin urmare, hotărârea primei instanţe este supusă numai recursului, raportat la art. 506 alin. (5) C. proc. pen., introdus prin art. 18 pct. 63 din Legea nr. 202/2010.
Curtea de Apel a procedat în mod nelegal, calificând calea de atac cu care a fost învestită ca fiind apel, în loc de recurs, neavând niciun fel de relevanţă care era calea de atac prevăzută de lege la data introducerii cererii de chemare în judecată, ci, astfel cum s-a arătat, prezentând importanţă dispoziţiile legale în materie la data pronunţării sentinţei.
Stabilirea greşită a căii de atac de către instanţa de apel a determinat încălcarea regulilor în materie de compunere a instanţei - motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. - completul de judecată a recursului presupunând un număr de trei judecători, iar nu de doi, astfel cum este specific judecăţii în apel şi cum a fost alcătuit completul în soluţionarea litigiului finalizat cu decizia recurată.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de părţi şi de Parchet, va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, ca instanţă de recurs, la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul C.R.V., de pârâtul Statul Român, prin M.F.P., şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 244 A din 3 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, ca instanţă de recurs, la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2014. SECŢIA l CIVILĂ | ICCJ. Decizia nr. 1045/2014. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
