ICCJ. Decizia nr. 1285/2014. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1285/2014
Dosar nr. 4002/3/2013
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 31 ianuarie 2013, reclamanta I.D.V. a chemat în judecată pârâţii Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, Ministerul Public, M.A.I., Ministerul Justiţiei şi intervenientul C.N.C.D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că pârâţii enumeraţi la pct. 1, 2 şi 3 au manifestat faţă de reclamantă atitudini discriminatorii în două cauze penale pe care le-a avut pe rolul Judecătoriei sector 6 Bucureşti, atitudini discriminatorii manifestate direct şi indirect, cât şi prin atitudini aparent neutre, în raport cu părţile cu care s-a aflat în judecată, cât şi cu alţi justiţiabili, obligarea pârâţilor sus menţionaţi la acordarea de daune morale în sumă de 1.500.000 euro, stabilite de instanţă în raport de culpa fiecăruia.
În fapt reclamanta a arătat că a avut pe rolul Judecătoriei sector 6 Bucureşti două plângerii împotriva rezoluţiilor de neînceperea urmăririi penale, întrucât M.A.I., prin lucrătorii de poliţie a manifestat indiferenţă cu privire fa cercetările penale, fiind favorizaţi făptuitorii funcţionari ai Consiliului Local sector 6 Bucureşti, iar judecarea celor două cauze a fost afectată de împrejurarea că reclamanta era în litigiu cu Judecătoria sector 6 şi Ministerul Justiţiei.
Pârâţii M.A.I. şi Ministerul Public au invocat lipsa calităţii procesuale pasive şi au solicitat respingerea, ca neîntemeiată a acţiunii.
Prin sentinţa nr. 1468 din 5 iulie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.I.; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta I.D.V.
Tribunaiul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.A.I., întrucât argumentul referitor la inexistenţa unor fapte discriminatorii ale acestui pârât vizează fondul şi nu calitatea procesuală.
Pe fond, s-a constatat, în primul rând, că reclamanta nu a administrat niciun fel de dovadă, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 1169 C. civ. a fost respinsă cererea, ea neîntemeiată.
Mai mult, analizând chiar şi simplele susţineri făcute în cererea de chemare în judecată de către reclamantă, s-a observat că nu s-a indicat în concret vreo faptă discriminatorie în înţelesul art. 2-4 din O.G. nr. 137/2000, nu s-a invocat vreo discriminare în general, ei doar nemulţumiri legate de soluţionarea nefavorabilă a unor cauze penale, nemulţumirii cu caracter pur generic, astfel încât acţiunea este neîntemeiată şi din această perspectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta I.D.V. și pârâtul M.A.I.
Prin Decizia nr. 246/A din 4 septembrie 2013, Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ambele apeluri, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Apel anta-reclamantă a solicitat acordarea unor daune morale în sumă de 1.500.000 euro, pentru încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 137/2000, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 10 din Legeanr. nr. 304/2004.
A susţinut apeianta-reclamantă că pe parcursul anilor 2011-2012 a avut pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, două dosare penale, în calitate de pe tentă.
Pârâtul M.A.I., prin lucrători din cadrul D.G.P.M.B, a manifestat indiferenţă pe toată perioada cercetărilor penale, favorizând făptuitorii, proeedându-se în aşa fel încât aceştia să nu răspundă pentru infracţiunile comise.
În cel de-al doilea dosar, Laboratorul de expertiză a efectuat o expertiză incompletă, ceea ce a condus la emiterea unei rezoluţii N.U.P.
Susţinerile apel antei-reclamante nu au fost Însă dovedite, nefiind administrate nici un fel de probe pentru a se putea concluziona că faţă de reclamantă s-au luat măsuri discriminatorii prin încălcarea principiului egalităţii între cetăţeni.
Din modul în care este redactată acţiunea introductivă, rezultă că reclamanta critică de fapt soluţiile adoptate de organele de urmărire penată în instrumentarea plângerilor penale, pe care aceasta le-a formulat.
Or, aceste chestiuni nu se circumscriu sferei de reglementare a O.G. nr. 137/2000, ci regulilor de procedură penală, iar legalitatea actelor şi măsurilor dispuse sub acest aspect, poate fi apreciată numai de organele de urmărire penală şi instanţele penale competente.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., aceasta a fost în mod legal respinsă, având în vedere că în faţa instanţei de fond, excepţia a fost argumentată pe inexistenţa unor fapte discriminatorii din partea acestui pârât, aspect care însă viza fondul cauzei, şi nu calitatea procesuală a părţilor din dosar.
Împotriva acestei decizii a exercitat recurs pârâtul M.A.I., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe caie de consecinţă, respingerea acţiunii faţă de M,A.L, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză faţă de obiectul acţiunii şi de motivarea în fapt a acesteia.
Instanţele fondului aveau obligaţia de a verifica, pornind de la raportul juridic dedus judecăţii, dacă M.A.I. este obligat în acest raport şi dacă are calitate procesuală pasivă în cauză. Trebuia verificat dacă M.A.I. este autorul presupuselor fapte discriminatorii şi, în funcţie de rezultatul acestei analize, dacă în cauză se poate vorbi despre existenţa unor fapte de discriminare.
Reclamanta a susţinut că pretinsele fapte discriminatorii au fost săvârşite de „lucrătorii"" din cadrul D.G.P.M.B, şi nu de M.A.I. Rezultă cu claritate că M.A.I. nu i se puteau imputa pretinsele fapte discriminatorii, în cauză calitatea de pârât putând să o aibă numai instituţia publică învestită de către reclamantă cu soluţionarea plângerilor penale şi căreia i se poate imputa un eventual tratament discriminatoriu în soluţionarea plângerilor respective.
Pârâtul-recurent poate să răspundă doar pentru propriile fapte şi în limita competenţelor şi atribuţiilor stabilite de prevederile legale incidente şi nu pentru presupusele fapte ale altei unităţi chiar şi subordonate, care are personalitate juridică şi care poate, fi chemată în judecată în nume propriu şi nu prin instituţia în cadrul căreia funcţionează.
D.G.P.M.B. este o unitate cu personalitate juridică potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 218/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Mai mult, D.G.P.M.B, se află în subordinea I.G.P.R.
Faţă de această situaţie, nu ar fi legal ca M.A.I. să fie obligat la plata unor despăgubiri pentru fapte pe care nu le-a săvârşit.
Aşadar, nu s-a născut în mod direct niciun raport juridic între intimata-reclamantă şi recurentui-pârât, deoarece M.A.I. nu a săvârşit nicîo faptă presupus discriminatorie care să determine, eventual, acordarea de despăgubiri.
Din prevederile O.U.G. nr. 30/2007 rezultă obligaţiile ce revin M.A.I., atribuţii ce sunt strict reglementate, fără ca printre acestea să se numere activităţi de cercetare penală
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, pârâtul M.A.I. a susţinut lipsa calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este autorul presupuselor fapte discriminatorii şi că reclamanta şi-a motivat în fapt acţiunea arătând că aceste presupuse fapte au fost săvârşite de „lucrătorii" din cadrul D.G.P.M.B.
Însă, verificarea acestei apărări presupune ca instanţa să analizeze pe fond pricina, temeinicia cererii de chemare în judecată, respectiv să stabilească existenţa sau inexistenţa unor fapte discriminatorii ce ar putea fi reţinute în sarcina pârâţilor.
Aşa fiind, în mod corect instanţele fondului au arătat că argumentele invocate în apărare de către pârâtul M.A.I. privind lipsa calităţii sale procesuale pasive reprezintă apărările ce vizează fondul cauzei şi nu pot fi supuse analizei decât din această perspectivă.
Faţă de ceie ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.A.I. - Direcţia Juridică împotriva Deciziei nr. 246/A din data 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 mai 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2014. Civil. întoarcere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1303/2014. Civil → |
|---|
