ICCJ. Decizia nr. 1283/2014. Civil. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1283/2014
Dosar nr. 49215/299/2011
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector I Bucureşti la data de 17 noiembrie 2011, reclamanta SN T.F.C. C.F.R. C. SA - Centru comercial de călători Constanţa a solicitat întoarcerea executării silite eu privire la suma de 73.393 lei, reprezentând contribuţie la Fondul N.U.A.S.S., suma ce a fost executată silit de către A.V.A.S.
Prin sentinţa civila nr. 10590/2012, Judecătoria sector 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 şi ale art. 49 din O.G. nr. 51/1998.
Prin sentinţa nr. 94 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamanta SN T.F.C. C.F.R. C. SA - Centru comercial de călători Constanţa în contradictoriu cu pârâta A.A.A.S.
A obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 73.393,99 iei reprezentând sumă cu privire la care s-a efectuat executarea silită, ca efect al întoarcerii executării.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut. în vedere pe de o parte, împrejurarea ca titlurile constatatoare ale creanţelor împreună cu Protocolul nr. 43 din 03 martie 2004 au fost modificate în sensul desfiinţării creanţei ce a fost executată silit şi pe nedrept asupra reclamantei din cauza de faţă, precum şi dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.A.A.S., în temeiul art. 3041 C. proc. civ., reiterând instanţei şi solicitând admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie asupra căreia instanţa de fond a omis să se pronunţe.
Prin Decizia nr. 1962 din 4 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a l civilă, a admis recursul declarat de pârâta A.A.A.S., a casat sentinţa atacată şi cauza a fost trimisă spre rejudeeare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în acest mod fiind încălcate prevederile art. 137 C. proc. civ. şi ale art. 6 C.E.D.O., producându-se pârâtei o vătămare care, pentru asigurarea dublului grad de jurisdicţie, nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudeeare.
Prin Decizia nr. 99 din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată,
A admis cererea formulată de reclamanta SN T.F.C. C.F.R. C. SA - Centru comercial de călători Constanţa în contradictoriu cu pârâta A.A.A.S.
A obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 73.393,99 lei reprezentând suma cu privire la care s-a efectuat executarea silită, ca efect al întoarcerii executării.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune că, în dreptul comun acţiunea prin care se cere restabilirea situaţiei anterioare pe cale separată poate fi exercitată înăuntrul termenului general de prescripţie a dreptului material la acţiune, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat titlul executoriu, iar în cazul de faţă de la data la care s-a desfiinţai titlul executoriu chiar de către autoritatea care 1-a emis, respectiv de la data la care creditorul restituirii (în speţă reclamanta) a cunoscut sau trebuia să cunoască această împrejurare.
Desfiinţarea titlului executoriu emis de A.A.A.S. i-a fost adusă la cunoştinţa reclamantei prin adresa emisă de A.A.A.S. la data de 19 noiembrie 2008, înregistrată la R.T.F.C. Constanţa Sa data de 20 noiembrie 2008, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru exercitarea dreptului la acţiunea în restabilirea situaţiei anterioare (respectiv pentru exercitarea acţiunii de întoarcere a executării).
Cu privire la durata termenului, curtea de apel a apreciat că, faţa de natura creanţei, creanţa fiscală preluată de A.A.A.S. şi faţă de obiectul cererii (întoarcere executare silită) nu se aplică dispoziţiile speciale prevăzute de aii. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât dispoziţiile speciale se aplică activelor bancare preluate de A.A.A.S., în calitate de instituţie implicata în procesul de privatizare.
Or, creanţa din cauza de faţă este o creanţă fiscală ce nu are legătură cu procesul de privatizare, ci reprezintă contribuţie la asigurări sociale.
Astfel din adresa emisă la data de 9 iunie 2008 de SN T.C.F.R. C. SA - R.T.F.C. Constanţa, înregistrată în 2008 rezultă că s-a cerut restituirea sumei de 73.392.99 iei. reprezentând creanţa fiscală, având în vedere dispoziţiile Ordinului nr. 1645/2007 al M.E.F. privind aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus faţă de obligaţia fiscală sau din eroare şi Ordinul nr. 905/2007 al C.N.A.S.S., privind aprobarea Modalităţilor unitare de aplicare în sistemul asigurărilor sociale de sănătate a Ordinului nr. 1645/2007, solicitând să se dispună emiterea unui protocol rectificaţiv pentru suma de mai sus, cu scopul de a fi comunicat către A.A.A.S., pentru restituirea sumei plătite fără bază legală.
Urmare a acestor diligente efectuate de reclamantă, A.A.A.S. a comunicat acesteia prin adresa din 19 noiembrie 2008 înregistrată la R.T.F.C. Constanţa la data de 20 noiembrie 2008 faptul că s-a eliminat creanţa cesionată, conform actului rectificativ din 17 iulie 2008 la Protocolul nr. 43/2009.
Astfel, conform art. 135 din O.U.G. nr. 93/2003 privind C. proc. fisc., termenul de prescripţie în cazul creanţelor fiscale este de 5 ani şi începe să curgă de la data de 20 noiembrie 2008, data introducerii acţiunii având ca obiect întoarcerea executării fiind 17 noiembrie 2011 (conform rezoluţiei din dosarul Judecătoriei sector 1 Bucureşti).
Chiar şi în situaţia în care s-ar aplica termenul de drept comun, de 3 ani, de la care se poate formula acţiunea în restabilirea situaţiei anterioare, termenul de prescripţie nu este îndeplinit faţă de datele menţionate mai sus.
În consecinţă, curtea de ape!, faţă de dispoziţiile legale menţionate, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii, instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente;
Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia."
În cauza de faţă, aşa cum susţine şi reclamanta, se constată că A.A.A.S. a procedat la executarea silită a reclamantei, pretinzând că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva sa, preluată potrivit legii de la C.J.A.S. Constanţa, conform Protocolului nr. 43 din 03 martie 2004 şi actelor adiţionale aferente, creanţă în cuantum de 73.393 Iei (73.392,99 lei).
Ulterior, constatând că suma nu era datorată de către reclamantă, acelaşi creditor bugetar, A.A.A.S. a emis un act adiţional rectificativ din 17 iulie 2008 prin care modifică protocolul ce a constituit iîtlu executoriu şi în baza căruia s-a efectuat executarea silită, prin care se elimină tocmai creanţa de 73.392,99 lei, ce fusese executată împotriva reclamantei din cauza de faţă.
Astfel instanţa de fond a avut în vedere împrejurarea că titlurile constatatoare ale creanţelor împreună cu Protocolul nr. 43 din 03 martie 2004 au fost modificate în sensul desfiinţării creanţei ce a fost executată silit şi pe nedrept asupra reclamantei din cauza de faţă, precum şi dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, restituirea ar fi trebuit efectuată de bună-voie, cu atât mai mult cu cât A.A.A.S. recunoaşte că plata silită s-a efectuat necuvenit, însă nu din rea-credînţă, ci din imposibilitate fortuită nu poate achita creanţa de bună voie.
Împotriva acestei decizii a exercitat recurs pârâta A.A.A.S., în baza dispoziţiilor art. 3041 şi art. 304 pct.9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului pârâta a susţinut eă hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2003, conform cărora A.A.A.S. a preluat creanţe bugetare în vederea încasării, pe baza cesiunii de creanţe de la C.N.A.S., pentru virarea acestora la F.U.A.S.S.
Pârâta a recunoscut titlul executoriu fiscal ca fiind desfiinţat şi totodată, a diminuat obligaţia de plată a SN T.F.C. C.F.R.C. SA - Centru comercial de călători Constanţa, astfel cum a fost preluată conform O.U.G. nr. 95/2003, eu suma de 73.392,99 lei.
La data recursului, din total obligaţie de plată în sumă de 304,526, 41 lei, urmare a diminuării cu suma de 73,392,99 lei, obligaţia de plată a devenit de 231.133,42 lei.
Recurent a-pârâtă a arătat că instanţa de fond, în mod greşit a admis cererea de întoarcere a executării silite cu privire la suma de 73.393 lei, executarea silită a acestei debitoare fiind continuată pentru suma rămasă neachitată la acest moment.
Aşadar, executarea silită demarată de A.A.A.S. este temeinică şi legală. sens în care pârâta solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 6 mai 2014, intimata-reelamaită SN T.F.C. C.F.R.C. SA a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta A.A.A.S., pentru neindicarea dispoziţiilor legale încălcate de instanţa de fond, situaţie în care criticile formulate nu se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., menţionat de către recurentă.
Excepţia va fi respinsă, faţă de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., aplicabile cauzei, potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel (ca în speţa de faţă) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304.
Oricum, prin cererea de recurs se invocă încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.B. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la F.N.U. de asigurări sociale de sănătate.
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs, pârâta A.A.A.S. a susţinut că a preluat creanţa bugetară de la intimata-reclamantă, conform O.U.G. nr. 95/2003 şi că executarea silită a acestei debitoare este continuată pentru suma rămasă neachitată la acest moment, din debitele pe care intimata le are.
Or, aceste critici sunt formulate omisso medio, direct în prezentul recurs şi nu pot fi primite, potrivit principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac. a căror respectare se impune.
Astfel, se constată că pârâta-recurentă A.A.A.S. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 94 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulând critici pe excepţia prescripţiei drepluiui material la acţiune şi solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie să admită această excepţie.
Pe fondul cauzei, pârâta a recunoscut că plata silită s-a efectuat necuvenit, însă nu din rea-credinţă, ci din imposibilitate fortuită nu poate achita creanţa de bună voie.
Faţă de cele ce preced, partea nu poate formula critica mai sus enunţată pentru prima oară, omisso medio în această cale de atac.
Prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat întoarcerea executării silite cu privire la suma de 73.393 lei, reprezentând contribuţie la F.N.U.A.S.S., suma ce a fost executată silii de către A.V.A.S.
Aşadar, obiectul prezentei pricini priveşte întoarcerea executării silite pentru suma de 73.393 lei, faţă de care pârâta a recunoscut în mod constant pe parcursul derulării litigiului, inclusiv în recursul de faţă, că titlul executoriu fiscal a fost desfiinţat.
Nu se pune astfel problema încălcării dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2003 atât timp cât creanţa preluată ce face obiectul dosarului a fost anulată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în cauză făcându-se o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 404 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.A.A.S. împotriva Deciziei nr. 99 din data 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mat 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2014. Civil. Acţiune în revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 1285/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
