ICCJ. Decizia nr. 1049/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1049/2014
Dosar nr. 845/59/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire, înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 845/59/2013, revizuentul A.I.P. a chemat în judecată intimata C.N.A.D.R. Bucureşti, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, solicitând schimbarea în tot a deciziei civile nr. 1851 din 17 iulie 2013, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 12008/30/2012, în sensul respingerii recursului şi menţinerii în tot a sentinţei civile nr. 639 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Timiş.
În motivarea cererii de revizuire a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a reţinut, pentru dezlegarea pricinii şi admiterea recursului, o stare de fapt şi de drept, care este rezultatul lipsei unor înscrisuri care nu se aflau la dosar. Fiind un litigiu de muncă, sarcina probei incumba angajatorului, care cu rea-voinţă, nu a prezentat toate actele şi înscrisurile aferente contractului individual de muncă, acte şi înscrisuri cerute şi care trebuiau să se afle în posesia angajatorului în dosarul de personal .
Instanţa de recurs a reţinut, în lipsa de la dosar a actelor adiţionale şi a înscrisurilor, că funcţia de director economic s-ar încadra în funcţiile de director executiv, deşi, conform actului adiţional la contractul individual de muncă din 17 aprilie 2009, funcţia revizuentului la acea dată, ca şi la data actelor criticate prin prezenta acţiune, era de director economic, iar nu de director executiv economic sau orice alt director executiv.
A arătat că Dosarul nr. 5956/30/2011 avea acelaşi obiect cu cel pendinte, vizând o altă încercare de revocare a revizuentului din funcţia de director economic.
În acest dosar, prin sentinţă civilă nr. 5962 din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Timiş, menţinută prin decizia pronunţată în recursul judecat, instanţa s-a pronunţat asupra aceloraşi probleme, în sensul că a constatat că revizuentul nu poate fi asimilat directorilor executivi şi că i se aplică prevederile C. muncii.
În dosarul pendinte există şi înscrisul din care rezultă că revizuentul este angajat director economic în urma câştigării unui concurs pe post, înscris care nu se afla în Dosarul nr. 5956/30/2011, iar opinia instanţei este diferită, deşi sunt aceleaşi înscrisuri şi aceleaşi părţi.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 pct. 2 şi pct. 8 noul C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Timişoara, la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2013, din oficiu, a pus în discuţie temeiul juridic al cererii de revizuire, având în vedere că litigiul a început înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv dacă revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 şi pct. 7 vechiul C. proc. civ., care reglementează aceleaşi motive de revizuire ca şi art. 509 pct. 2 şi pct. 8 noul C. proc. civ., iar reprezentantul revizuentului a precizat că temeiul juridic al cererii de revizuire îl reprezintă dispoziţiile art. 322 pct. 3 şi pct. 7 vechiul C. proc. civ., dat fiind că motivele de revizuire invocate prin cererea pendinte se încadrează în cele reglementate de aceste prevederi legale prin raportare la data sesizării instanţei de judecată cu acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 12008/30/2012 al Tribunalului Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2443 din 9 octombrie 2013, a respins cererea de revizuire formulată de A.I.P., în temeiul art. 322 pct. 3 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1851 din 17 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi.
Prin decizia civilă nr. 1851 din 17 iulie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis recursul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 639 PI din 21 februarie 2013 a Tribunalului Timiş, a modificat această sentinţă în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că prin acţiunea promovată reclamantul A.I.P. a solicitat anularea deciziei nr. 1366 din 30 octombrie 2012 prin care pârâta, în calitate de angajator, a dispus revocarea sa din funcţia de director economic din cadrul D.R.D.P. Timişoara şi trecerea într-o funcţie corespunzătoare pregătirii profesionale, începând cu data de 30 octombrie 2012; anularea actului adiţional din data de 7 noiembrie 2012 prin care au fost schimbate funcţia, locul de muncă şi salariul, act adiţional semnat doar de angajator.
A constatat că, în speţă, regimul juridic al funcţiilor de conducere din cadrul C.N.A.D.R. se regăseşte în norma specială, respectiv O.U.G. nr. 84/2003 în care se prevede că directorul general numeşte, suspendă şi revocă directorii executivi cu acordul Consiliului de Administraţie, iar această cerinţă a fost îndeplinită, întrucât prin hotărârea Consiliului de administraţie din 30 octombrie 2012 a fost aprobată revocarea din funcţia de director economic a reclamantului A.I.P.
Totodată, Curtea a reţinut că existenţa unui litigiu anterior, cu privire la o altă decizie de revocare şi a unui act adiţional, nu are influenţă în cauză, deoarece litigiile nu au acelaşi obiect, actele juridice fiind analizate în funcţie de circumstanţele şi criticile specifice fiecărei cauze.
Prin sentinţa civilă nr. 5962 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1571 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, s-a anulat decizia nr. 509 din 29 aprilie 2011 şi actul adiţional din 29 aprilie 2011 la contractul individual de muncă din 4 aprilie 2001 încheiat pe numele reclamantului, s-a dispus anularea deciziei din 22 august 2011, reintegrarea reclamantului pe postul şi funcţia deţinute anterior emiterii acestor acte, respectiv director economic în cadrul D.R.D.P. Timişoara şi a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care a beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost revocat şi concediat începând cu data de 8 august 2011 şi până la data reintegrării reclamantului.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire referitoarea la contrarietatea de hotărâri, Înalta Curte la termenul de judecată din 27 martie 2013 a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire raportat la condiţiile precizate la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din perspectiva îndeplinirii condiţiei triplei identităţi şi dacă ultima hotărâre care a fost pronunţată a încălcat principiul puterii lucrului.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat (care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect, cauză), cât şi cel pozitiv (care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare).
Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.
Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.
Din perspectiva existenţei triplei identităţi (obiect, părţi, cauză), impusă de norma invocată ca temei al cererii de retractare, Înalta Curte constată că această condiţie nu este îndeplinită, obiectul nefiind identic.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, deşi în litigiile finalizate prin decizia civilă nr. 1851 din 17 iulie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi sentinţa civilă nr. 5962 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1571 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, figurează aceleaşi părţi şi există identitate din perspectiva cauzei raportului juridic dedus judecăţii, sub aspectul obiectului nu există identitate.
Aceasta deoarece în cele două litigii în analiză reclamantul/revizuentul contestă acte juridice diferite, emise în împrejurări de fapt diferite.
Aşa fiind, cum cerinţele (triplei identităţi, de persoane obiect şi cauză juridică) impuse de textul legal trebuie să fie îndeplinite cumulativ, insuficienţa menţionată, a lipsei identităţii de obiect, înlătură aplicarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Nici din perspectiva invocării în cel de al doilea proces al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri nu este incident motivul de retractare prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Aşa cum s-a arătat anterior, una dintre condiţiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acţiuni.
În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Timişoara, analizând recursul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 639/PI din 21 februarie 2013, a cercetat autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate în litigiul anterior (ce viza anularea deciziei nr. 509 din 29 aprilie 2011 emisă de pârâtă) şi a statuat că dezlegarea juridică dată în acea cauză nu are influenţă în litigiul soluţionat prin decizia a cărei revizuire se solicită.
Aşadar, în cel de-al doilea litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocate, astfel încât părţile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorităţii lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina şi practica judiciară a instanţelor naţionale, cât şi în jurisprudenţa europeană, motiv pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă şi din această perspectivă.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, cererea de revizuire nu este admisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.I.P. împotriva deciziei civile nr. 1851 din 17 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1050/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
