ICCJ. Decizia nr. 1052/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1052/2014
Dosar nr. 5406/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 13 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi cererea de revizuire formulată de G.C.V. prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, hotărâre care, susţine acesta, este în vădită contradicţie cu decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac a arătat că există identitate în ceea ce priveşte obiectul şi cauza juridică, precum şi cu privire la părţi, A.V.A.S. fiind pârâtul din primul litigiu, deoarece la acel moment această entitate juridică era cea căreia îi revenea competenţa de soluţionare a notificării.
Contradictorialitatea celor două hotărâri reiese din faptul că prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că Primăria Municipiului Baia-Mare este entitatea competentă să soluţioneze notificarea, iar prin decizia nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă contestaţia revizuentului, menţinându-se, astfel, dispoziţia contestată din 19 iulie 2010, prin care Primarul Municipiului Baia-Mare a declinat competenţa de soluţionare a notificării formulate de G.C.V. în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 508 mp înscris în cartea funciară Baia-Mare în favoarea Universităţii de Nord Baia-Mare.
Analizând istoricul litigiilor, se constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş în data de 13 august 2010 reclamantul G.C.V. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Baia-Mare, prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a dispoziţiei din 19 iulie 2010, în sensul modificării în tot a art. 1 şi art. 2 din dispoziţia atacată; menţinerea competenţei de soluţionare a notificărilor înregistrate din 19 aprilie 2001 şi din 13 august 2001 în ce priveşte terenul în suprafaţa de 508 mp înscris în cartea funciară Baia-Mare în favoarea Municipiului Baia-Mare, prin Primar; admiterea cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţa de 508 mp înscris şi a terenului în suprafaţă de 1076 mp, cu cheltuieli de judecată.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 906 din 3 iunie 2013 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Baia-Mare; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.C.V.: a anulat în parte dispoziţia din 19 iulie 2010, emisă de Primarul Municipiului Baia-Mare; a menţinut competenţa de soluţionare a notificării formulate de petentul G.C.V. în favoarea Primăriei Municipiului Baia-Mare pentru imobilele înscrise în CF nr. X1 Baia-Mare; a dispus restituirea în natură către petentul G.C.V. a terenului în suprafaţă de 373 mp, identificat cu nr. topo Z1, înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, a suprafeţei de 45 mp teren din nr. topo Z2 înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, configurată între reperele 5-2 şi limita construcţiei CT clădire parter în anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar S.O., a suprafeţei de 259 mp din terenul identificat cu nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, (excluzându-se din totalul de 304 mp suprafaţa de 45 mp pe care este amplasată construcţia casa de locuit de pe strada C. din Baia-Mare), precum şi suprafaţa de 660 mp din terenul identificat cu nr. topo Z3 din CF nr. X2 Baia-Mare, excluzându-se din totalul de 772 mp suprafaţa de 112 mp ocupată de construcţia cu destinaţia popicărie, amplasată parţial pe acest nr. topo, conform planului de situaţie, anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză; a dispus pârâtului Municipiul Baia-Mare să întocmească şi să înainteze propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri stabilite în condiţiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele teren în suprafaţă de 117 mp, parte din nr. topo Z2 înscris în CF nr. X1 Baia-Mare, ocupat de construcţia CT clădire parter, pentru suprafaţa de 45 mp teren, parte din nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, ocupată de casa de locuit de pe strada C., Baia-Mare, precum şi pentru suprafaţa de 112 mp teren, parte din nr. topo Z3, înscris în CF nr. X2 Baia-Mare, ocupată de construcţia popicărie; a menţinut dispoziţia contestată, sub aspectul propunerii acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de tip parter, în prezent demolată şi a obligat pârâtul Municipiul Baia-Mare prin Primar să achite reclamantului suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, iar Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a admis recursul pârâtului Municipiul Baia-Mare; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins în întregime cererea extinsă şi precizată formulată de reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a înţeles să se conformeze deciziei nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că notificarea reclamantului cu privire la numerele topografice Z1 şi Z2 trebuie soluţionată de Primăria Municipiului Baia-Mare, reclamantul chemând în judecată, astfel, o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul reclamantului G.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 1462 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.; a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a admis contestaţia şi a modificat în parte decizia nr. 188 din 18 iulie 2007 emisă de A.V.A.S. în sensul că se declină competenţa de soluţionare a notificării cu privire la imobilele aflate sub nr. topo Z1 şi Z2 către Primăria Municipiului Baia-Mare.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aspecte supuse dezbaterii la termenul de judecată din 27 martie 2014, Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, deşi în litigiile finalizate prin decizia nr. 4046 din 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj şi decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, există identitate din perspectiva cauzei raportului juridic dedus judecăţii, ambele reprezentând contestaţii împotriva modului de soluţionare a notificării formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, sub aspectul obiectului nu există identitate.
Aceasta deoarece în procesul soluţionat prin decizia nr. 462 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, admiţând apelul reclamantului G.C.V. împotriva sentinţei civile nr. 1462 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia ce privea decizia din 18 iulie 2007 emisă de A.V.A.S., iar în procesul soluţionat prin decizia a cărei revizuire se solicită se contestă dispoziţia din 19 iulie 2010, emisă de Primarul Municipiului Baia-Mare.
Totodată, nu există identitate nici în ceea ce priveşte părţile, întrucât pârâtă în primul litigiu a fost A.V.A.S., iar în cel de al doilea litigiu pârât a fost Municipiul Baia-Mare, prin Primar.
Aşa fiind, cum cerinţele triplei identităţi (de persoane, obiect şi cauză juridică) impuse de textul legal trebuie să fie îndeplinite cumulativ, insuficienţa menţionată, a lipsei identităţii de obiect şi părţi, înlătură aplicarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G.C.V. împotriva deciziei civile nr. 4046/R din 18 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1051/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1067/2014. Civil → |
|---|
