ICCJ. Decizia nr. 1287/2014. Civil. Brevete de invenţii. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1287/2014
Dosar nr. 4311/1/2013
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 7062 din data 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
La pronunţarea hotărârii, Înalta Curte a reţinut următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 301 din C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar conform art. 303 alin. (1) din acelaşi cod, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Totodată, în conformitate cu art. 303 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speţă, din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii, care cuprind toate menţiunile prevăzute de art. 100 din C. proc. civ., rezultă că recurentului-reclamant B.I. i s-a comunicat, prin afişare, Decizia nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 23 decembrie 2011, dată completată pe procesul-verbal de persoana însărcinată cu comunicarea actului procedural.
În raport de această dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut de art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile, s-a constatat că termenul de recurs s-a împlinit pentru reclamant la data de 9 ianuarie 2012.
Data poştei - 27 decembrie 2011 - invocată de recurentul-reclamant, cu ocazia dezbaterilor orale, ca fiind data când i-a fost comunicată decizia reprezintă, de fapt, data restituirii procesului-verbal - după comunicarea hotărârii către reclamant -, în vederea ataşării la dosarul de apel, ca dovadă a comunicării.
Recurentul-reclamant B.I., deşi a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 din C. proc. civ., nu l-a motivat în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menţionat, termen care a început să curgă de la data de 23 decembrie 2011 şi care s-a împlinit la 9 ianuarie 2012.
Recurentul-reclamant a formulat motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de art. 301 din C. proc. civ., respectiv la data de 10 ianuarie 2012 (data poştei), astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plicul cu care au fost expediate motivele de recurs.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea precum şi prevederile art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal şi văzând că în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs pentru a le pune în discuţie părţilor, în temeiul art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., s-a constatat că recursul declarat de recurentul-reclamant este nul.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire recurentul B.I., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., în susţinerea căreia a arătat următoarele:
A formulat plângere penală împotriva agentului care a comunicat actul de procedură ce a determinat soluţia instanţei de recurs, pentru comiterea faptelor de neglijenţă în serviciu şi fals intelectual, prin înscrierea unei date nereale în procesul-verbal de predare de afişare la domiciliul său.
Dosarul penal a fost soluţionat la data de 19 iulie 2013, prin ordonanţă dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, cu aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 400 RON, şi neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual.
S-a reţinut că "învinuitul (..) a recunoscut faptul că deşi s-a prezentat la domiciliul părţii vătămate pe data de 27 decembrie 2011, îndeplinind o procedură poştală de afişare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijenţă, a trecut în cuprinsul procesului-verbal de predare, la rubrica datei, ziua de 23 decembrie 2011, în loc de 27 decembrie 2011, cum de altfel era corect, învinuitul motivând această eroare pe baza volumului mare de lucru."
Cu toate că organul de urmărire penală a luat act de recunoaşterea de către agentul poştal a faptei de înscriere a unei date nereale în procesul-verbal de comunicare, a constatat totuşi că impedimentul legal în obţinerea unei hotărâri penale de constatare a falsului îl reprezintă neîntrunirea elementelor constitutive ale faptei, respectiv, nedovedirea intenţiei făptuitorului de a realiza un fals - art. 10 lit. d) din C. proc. pen. - faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Solicită instanţei de revizuire să constate pe cale incidentală faptul că procesul-verbal de predare a deciziei din apel, care a stat la baza constatării nulităţii recursului, este fals deoarece cuprinde o dată nereală la care aceasta i-ar fi fost comunicată.
Cererea poate fi formulată nu numai atunci când falsul este stabilit printr-o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni, ci şi atunci când organul de cercetare penală a constatat că prin operaţiunile de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune.
Înalta Curte constată că se impune admiterea cererii de revizuire, în considerarea argumentelor ce succed:
a. Intimata a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire sub două aspecte, susţinând că revizuirea este o cale extraordinară de atac destinată îndreptării erorilor de fapt, datorată unor probe false din dosar, determinante în soluţionarea pricinii, şi că revizuentul nu mai are deschisă calea revizuirii în condiţiile în care nu a urmat procedura impusă de art. art. 100 alin. (4) din C. proc. civ., ce prevede că dovada de comunicare trebuie să fie primită ca atare până la înscrierea în fals.
Sub primul aspect invocat urmează a fi avute în vedere aceleaşi considerente consemnate în încheierea din data de 11 martie 2014, prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii susţinută pe cerinţa evocării fondului de decizia atacată şi prin care s-au arătat motivele pentru care este necesar să se înlăture şi pentru ipoteza în speţă această cerinţă, aşa cum s-a acceptat deja în literatura juridică şi jurisprudenţă şi pentru alte motive de revizuire, subliniindu-se totodată caracterul determinant al actului vizat.
În ceea ce priveşte al doilea aspect pus în discuţie, revizuentul a respectat dispoziţiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., care impun cerinţa constatării infracţiunii de fals printr-o hotărâre penală, adresându-se organului de cercetare penală. Cu referire la aceste dispoziţii procedurale, revizuentul invocă faptul că nu se mai poate face constatarea infracţiunii printr-o hotărâre penală, pentru motivele reţinute în ordonanţa procurorului, şi solicită ca instanţa de revizuire să constate pe cale incidentală faptul că procesul-verbal de predare a deciziei din apel, care a stat la baza constatării nulităţii recursului, este fals deoarece cuprinde o dată nereală la care aceasta i-ar fi fost comunicată.
b. Literatura juridică şi jurisprudenţa au acceptat că, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din C. proc. civ., înscrisul la care se face referire nu este doar înscrisul constatat ca fiind fals odată cu stabilirea săvârşirii unei infracţiuni, ci şi înscrisul al cărui conţinut nu este real, chiar dacă prin operaţiunea de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune, urmând ca dovada conţinutului nereal al înscrisului să fie făcută în faţa instanţei de revizuire. Aceasta în ipoteza în care instanţa penală nu a mai fost sesizată, deoarece organele de urmărire penală au considerat că nu s-a săvârşit o infracţiune. Altfel, erorile judiciare a căror înlăturare este urmărită ar rămâne în fiinţă, lucru de neconceput.
Prin ordonanţă s-a dispus neînceperea urmării penale pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 10 lit. d) din C. proc. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, probatoriul dosarului nedovedind intenţia făptuitorului de a realiza un fals; pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 248 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 10 lit. b1) din C. proc. pen. şi reţinerea faptului că prin săvârşirea faptei s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, i s-a aplicat învinuitului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 400 RON.
În susţinerea acestei soluţii s-a reţinut că învinuitul, agent poştal, a recunoscut faptul că deşi s-a prezentat la domiciliul revizuentului la data de 27 decembrie 2011, îndeplinind o procedură de afişare a unei recomandate, în mod eronat, din neglijenţă, a trecut în procesul-verbal de predare, la rubrica datei, ziua de 23 decembrie 2011, în loc de 27 decembrie 2011, cum de altfel era corect, învinuitul motivând această eroare pe volumul mare de muncă. Împotriva ordonanţei a formulat plângere revizuentul, care a fost respinsă ca nefondată prin Hotărârea nr. 936 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Slatina.
Considerentele ordonanţei organului de cercetare penală dovedesc faptul că data din procesul-verbal întocmit de agentul poştal, de comunicare a deciziei de apel către revizuent, nu este reală - aspect ce afectează valabilitatea actului procedural.
În considerarea acestor argumente şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 326 alin. (3) coroborate cu 322 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de revizuire şi va desfiinţa decizia atacată, urmând a se fixa termen pentru judecarea recursului declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 7062 din data 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Desfiinţează decizia şi fixează termen la data de 17 iunie 2014 pentru judecarea recursului declarat de reclamantul B.I. împotriva Deciziei nr. 102/A din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1278/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 722/2014. Civil. Partaj bunuri... → |
|---|
