ICCJ. Decizia nr. 1351/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1351/2014
Dosar nr. 28545/300/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 aprilie 2014
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 iunie 2013 pe rolul Judecătoriei Focşani, Dosar nr. 7039/231/2013, contestatoarea SC V.V. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC Z. SA şi B.E.J.A. D.G., L.G. şi M.P., suspendarea executării silite efectuate de B.E.J.A. D.G., L.G. şi M.P. în Dosarul de executare nr. 800/2013; anularea încheierii din data de 25 aprilie 2013 pron. de B.E.J.A. prin care s-a dispus admiterea cererii de executare silită formulată de intimată şi deschiderea Dosarului de executare silită nr. 800/2013; anularea încheierii din data de 16 mai 2013 prin care Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus încuviinţarea executării silite prin toate formele de executare; anularea executării silite înseşi, precum şi anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosar, cu cheltuieli de judecată.
La acest dosar s-a dispus conexarea Dosarului nr. 8876/231/2013 înregistrat la data de 22 iulie 2013 pe rolul Judecătoriei Focşani.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani arătând că în judecarea cererii competentă este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, întrucât este instanţa de executare potrivit art. 713 alin. (1) şi art. 650 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2286 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Focşani, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, că, în temeiul art. 713 alin. (1) raportat la art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul B.E.J.A., respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a apreciat că Judecătoria Focşani este competentă teritorial să soluţioneze cauza, în raport de prevederile art. 713 alin. (2) C. proc. civ. -ignorate de instanţa care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei - care prevăd că în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul, situaţie ce se regăseşte în prezenta speţă.
Astfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, prin sentinţa civilă nr. 940 din 27 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 28545/300/2013, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Focşani competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea adresată B.E.J.A. D.G., L.G. şi M.P. la data de 23 aprilie 2013 (filele 13-14, dos. declinat), creditoarea SC Z. SA a solicitat executarea silită împotriva debitoarei SC V.V. SA în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2046 din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lV-a civilă, în Dosarul nr. 13051/3/2007.
Executarea silită formează obiectul Dosarului de executare nr. 800/2013 al B.E.J.A. D.G., L.G. şi M.P., cu sediul la acel moment în Bucureşti, sector 2, fiind demarată executarea silită prin poprirea conturilor debitoarei.
Împotriva acestei executări silite a fost formulată de către contestatoarea-debitoare SC V.V. SA prezenta contestaţie la executare.
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Conform alin. (2) al aceluiaşi art., instanţa de executare soluţionează (...) contestaţiile la executare
Totodată, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Este de reţinut că alin. (2) al art. 713 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă alternativă în ipoteza urmăririi silite prin poprire.
Conform textului legal menţionat: dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul.
Înalta Curte constată că executarea silită a fost demarată prin poprirea conturilor debitoarei SC V.V. SA (filele 158 şi urm. din Dosarul conexat nr. 8876/231/2013 al Judecătoriei Focşani) al cărei sediu se află în Focşani, prin urmare, în circumscripţia altei curţi de apel (Curtea de Apel Galaţi), decât cea în care se află instanţa de executare (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti), în cauză, fiind deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare atât judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul debitorul (Judecătoria Focşani), cât şi instanţa de executare (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti).
Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În speţă, opţiunea reclamantei (contestatoarei SC V.V. SA) a fost în sensul soluţionării cauzei la instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul acesteia, conform art. 713 alin. (2) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Focşani, la care a insistat în mod legitim să îi fie judecată cauza, de vreme ce această instanţă este competenţă, opţiune susţinută de prevederile art. 116 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea SC V.V. SA în favoarea Judecătoriei Focşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1352/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
