ICCJ. Decizia nr. 161/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 161/2014
Dosar nr. 23168/280/2011
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2014
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3597 din 10 aprilie 2012, Judecătoria Piteşti a anulat, ca netimbrată, acţiunea prin care reclamanta C.M. a solicitat obligarea pârâtului I.R.M. de a-i plăti suma de un miliard cinci sute de milioane lei vechi, respectiv 150.000 lei, daune morale şi materiale, provocate prin contribuţia adusă la falsificarea unor acte de vânzare-cumpărare de către notarul public C.G. şi numitul C.I.
Anterior aplicării sancţiunii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanţa, prin încheierea din 13 martie 2012, acordase reclamantei ajutor public judiciar în sensul reducerii taxei total datorate la cea de 2305,5 lei şi 2,5 lei timbru judiciar, scutind-o de jumătate din valoarea celor datorate.
Întrucât nici pe acestea nu Ie-a achitat, sancţiunea a fost aplicată.
Apelul declarat împotriva sentinţei de către reclamantă, care a arătat că nu a putut plăti taxa de timbru rămasă după acordarea ajutorului public judiciar, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 216 din 21 septembrie 2012 de către Tribunalul Argeş, care a constatat că taxa de timbru astfel fixată este urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, împotriva căreia, dacă partea o considera insuficientă, putea formula cerere de reexaminare.
Eventuala stare socială care ar justifica o acordare a unei şi mai mari reduceri a taxei de timbru, nu mai poate face obiect al căii de atac împotriva hotărârii fondului, ea fiind rezervată căii de atac a revizuirii prevăzută de legea specială în materia ajutorului public judiciar.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, fără a arăta care ar fi motivele de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă, în dezvoltarea nemulţumirilor sale arată că a suportat un prejudiciu ca urmare a falsificării unui contract încheiat între terţe persoane şi instanţa era obligată să judece, câtă vreme i s-a acordat scutirea de plată a taxei de timbru în cotă de 50 % din cea datorată.
Prin decizia civilă nr. 98/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M., împotriva deciziei civile nr. 216 din 21 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş.
Curtea de apel a apreciat că nemulţumirilor formulate de recurentă ar putea fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul unei greşite interpretări şi aplicări a normelor privitoare la acordarea ajutorului public judiciar.
Din acest punct de vedere, însă, instanţa nu a constatat vreo greşeală în soluţionarea apelului.
Astfel, în măsura în care o persoană, datorită stării sale sociale are nevoia de a primi din partea statului ajutor judiciar sub diferite forme, inclusiv cea a suportării totale sau parţiale a taxelor de timbru datorate pentru cererea sa, aceasta poate formula o cerere în condiţiile O.G. nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008.
Nemulţumirile împotriva soluţionării unei asemenea cereri pot fi invocate în calea de atac a reexaminării, prevăzută de art. 15 alin. (2) din textul normativ, soluţia asupra acestora fiind una irevocabilă.
Sub acest aspect, corect tribunalul a constatat că nu poate examina în calea de atac a apelului motivele ce au stat la baza acordării, în aceste limite, a ajutorului public judiciar, câtă vreme încheierea dată asupra acesteia nu a fost atacată şi este irevocabilă.
Prin urmare, nu există vreo greşeală sub aspectul neadmiterii apelului, nici măcar în calea de atac a recursului nefăcându-se dovada achitării taxei de timbru datorată, fără a mai aminti faptul că, potrivit art. 16 alin. (3) C. proc. civ., reclamanta pretinde repararea unei daune morale, iar nu a unui prejudiciu material, ca urmare a pretinsei săvârşiri a unei fapte frauduloase, despăgubirile materiale, precum şi retrocedarea proprietăţii asupra căreia convenţia fusese făcută, fiind soluţionate în mod irevocabil încă din anul 2010.
Faţă de toate acestea, neconstatându-se vreo greşită interpretare şi aplicare a legii, în temeiul art. 312 C. proc. civ., instanţa a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, C.M. a formulat cerere de revizuire, solicitând „casarea şi nulitatea” deciziei atacate, fără a indica temeiul juridic al cererii de revizuire şi fără a dezvolta motivele de revizuire.
Înalta Curte, la termenul din 22 ianuarie 2014, a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii cererii, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi va constata nulitatea cererii de revizuire, pentru considerentele care succed:
Revizuenta nu a motivat în fapt care sunt situaţiile premisă săvârşite de către instanţa de recurs din cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ., care să impună retractarea hotărârii.
Dispoziţiile art. 112 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prevăd că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea.
De asemenea, art. 723 alin. (1) C. proc. civ., dispune că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Accesul la justiţie este un drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 din C.E.D.O., dar acest drept trebuie exercitat cu bună credinţă şi în acord cu scopul pentru care a fost recunoscut.
Înalta Curte, constatând că nici până la acest termen, cererea de revizuire nu este motivată, având în vedere imposibilitatea exercitării controlului judiciar, din perspectiva dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., urmare a lipsei motivelor de fapt şi de drept ale cererii, urmează să aplice sancţiunea nulităţii cererii de revizuire, prin raportare la cerinţa consacrată de art. 112 pct. 4 C. proc. civ. şi care vizează, cu titlu obligatoriu, indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază o cerere coroborată cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de revizuire formulată de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 98/2013 din 15 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. 23168/280/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1590/2014. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1626/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
