ICCJ. Decizia nr. 1828/2011. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1828/2014
Dosar nr. 52056/3/2011
Şedinţa publică din 11 iunie 2014
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 1 iulie 2011, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul G., obligarea acestora la plata despăgubirilor în cuantum de 5.000 RON, reprezentând daune morale, izvorâte din maniera în care i-a fost aplicat regimul de detenţie.
Acţiunea civilă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi pe art. 998 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa nr. 2132 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulata de reclamantul M.L.
Prin decizia nr. 228 A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul M.L. împotriva hotărârii mai sus menţionate.
În motivare, s-a arătat că reclamantul nu a formulat critici în apel prin care să combată aspectul reţinut de instanţa de fond, constând în neîncadrarea faptelor deduse judecăţii în dispoziţiile art. 998-art. 999 C. civ.
Curtea a apreciat că, în considerentele expuse de pârâtă în cadrul întâmpinării formulate în cauză, incinta camerei de izolare severă este identică cu cea a camerei de detenţie obişnuită şi că reclamantului, cazat într-o astfel de încăpere, nu i s-a aplicat regimul administrat unui condamnat sancţionat disciplinar.
Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că reclamantul nu a arătat în ce constă pretinsul prejudiciu, menţionat în acţiunea supusă analizei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, neîntemeiat în drept.
În motivarea căii de atac exercitate, a arătat că, fiind cazat într-o cameră de izolare din cadrul penitenciarului, i-a fost restrânsă libertatea de mişcare, întrucât atât fereastra încăperii, cât şi uşa erau prevăzute cu grilaj închis, montate cu scopul de a interzice accesul deţinutului la acestea.
Reclamantul a mai afirmat că, în perioada în care a locuit în această cameră, pârâţii nu i-au asigurat dreptul la informaţiile de interes public, furnizate prin presă, radio sau televiziune. De asemenea, a menţionat că a fost izolat de restul deţinuţilor, interzicându-i-se şi participarea la activităţile de reeducare organizate în cadrul penitenciarului,
Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate de intimatele-pârâte prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru argumentele următoare;
Conform prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea acestora.
În cauză, recursul formulat de reclamant nu se circumscrie acestor dispoziţii legale, întrucât, din conţinutul memoriului căii de atac exercitate, nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, nefiind indicat niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Modalitatea în care reclamantul a înţeles să motiveze cererea de recurs, care conţine numai aspecte de ordin factual referitoare la condiţiile de detenţie care i-au fost aplicate în penitenciar, nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unui din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., aşa după cum permit prevederile art. 306 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Faţă de aceste considerente şi având fn vedere ca în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei instanţei de apel, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 303 alin. (1) din acelaşi act normativ, în lipsa motivării recursului, Înalta Curte urmează să constate nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 228 A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1829/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
