ICCJ. Decizia nr. 1858/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1858/2014
Dosar nr. 2066/1/2014
Şedinţa publică din 12 iunie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin decizia civilă nr. 1080 din 28 martie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.G. împotriva deciziei nr. 4642 din 21 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că această cerere de revizuire (art. 322 pct. 1 şi pct. 7) este formulată împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte în soluţionarea unei anterioare cereri de revizuire (art. 322 pct. 7).
Cu privire la temeiul de drept invocat de revizuent în această nouă revizuire, Înalta Curte a constatat că, deşi formal a indicat atât teza de la art. 322 pct. 1 cât şi pe cea de la art. 322 pct. 7 (în realitate, motivele dezvoltate neîncadrându-se în niciuna dintre aceste ipoteze), referirea din cuprinsul cererii la nepronunţarea instanţei de revizuire asupra admisibilităţii cererii de revizuire vizează primul dintre motivele arătate (art. 322 pct. 1), fără a putea fi identificate eventuale susţineri susceptibile a avea tangenţă cu cel de-al doilea temei al revizuirii (art. 322 pct. 7).
Or, o hotărâre pronunţată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel sau prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanţei de recurs, caz în care, aceasta ar trebui să evoce fondul.
Cum dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine publică, organizând exerciţiul acestei căi extraordinare de atac, în condiţiile şi pentru motivele strict şi limitativ stabilite de lege, cererea de revizuire promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii revizuentul T.G. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii ca netemeinică şi nelegală, precum şi pronunţarea pe fond a altei sentinţe, conformă cu realitatea şi cu probele administrate în cauză. A susţinut că motivele de fapt au fost relatate în detaliu, că intimata nu a depus întâmpinare în niciun stadiu procesual şi că în perioada 1999-2014 a fost supus umilinţelor, stresului, starea de sănătate fiindu-i ruinată, cu consecinţe materiale substanţiale. În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 noul C. proc. civ. şi ale art. 317-art. 318 C. proc. civ. de la 1865.
Analizând prioritar contestaţia în anulare sub aspectul admisibilităţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) cu referire la art. 317-art. 318 C. proc. civ, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Mai întâi, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este supusă dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, faţă de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stabilesc că dispoziţiile noului act normativ se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Or, procesul în cadrul căruia contestatorul a promovat această cale de atac a început, indubitabil, anterior datei de 15 februarie 2013.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi exercitată exclusiv pentru motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317-art. 318 C. proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. prevede posibilitatea atacării cu contestaţie în anulare a hotărârilor irevocabile, pentru situaţia când procedura de chemare în judecată a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, dar numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau când, deşi au fost invocate prin cererea de recurs, instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt.
Art. 318 C. proc. civ., reglementând contestaţia în anulare specială, permite exercitarea acestei căi de atac împotriva hotărârilor instanţelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unor erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Numai în situaţia invocării acestor motive contestaţia în anulare este admisibilă, iar nu şi pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Or, prin contestaţia în anulare promovată, contestatorul face vorbire despre netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate, de starea de fapt şi de probele administrate.
Chiar dacă în mod formal contestatorul a indicat dispoziţiile art. 317-art. 318 C. proc. civ., ca temei al contestaţiei în anulare, niciuna din criticile formulate nu poate fi subsumată vreunui motiv de contestaţie în anulare, de drept comun ori specială.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge calea de atac ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei civile nr. 1080 din 28 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2014. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1874/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
