ICCJ. Decizia nr. 2261/2014. Civil. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2261/2014
Dosar nr. 5507/1/2013
Şedinţa publică din 18 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 11 martie 2008 reclamanta D.R. a chemat în judecată pe pârâţii P.M. şi P.P.C., solicitând să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi să se dispună întabularea în CF a dreptului său de proprietate.
În litigiul aflat în faza recursului, la Curtea de Apel Timişoara, prin cererea depusă la termenul de judecată din 5 noiembrie 2013, pârâta-recurentă P.P.C. a solicitat recuzarea d-nei judecător C.R., cu motivarea că prin pronunţarea succesivă a unor decizii cu aceleaşi părţi şi acelaşi obiect (imobilul pârâţilor), d-na judecător a săvârşit grave abateri şi abuz de drept.
În drept, a invocat art. 27 pct. 1, 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia Înalta Curte civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 8 noiembrie 2013 a respins cererea de recuzare formulată de intimata P.P.C., reţinând că motivele formulate nu sunt întemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, la data de 13 noiembrie 2013, intimatul-pârât P.M., arătând că există suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor ce au alcătuit completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, favorabil completului învestit cu soluţionarea recursului.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014 Înalta Curte, învestită fiind cu soluţionarea acestui recurs, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii lui, pe care o găseşte incidentă cauzei având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul cauzei, normă juridică imperativă.
Aplicând aceste criterii legale la speţa dedusă judecăţii, se reţine că recurentul nu a respectat această cerinţă legală, calea de atac împotriva încheierii nefiind corelată cu atacarea fondului cauzei.
Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În speţă, însă, se reţine că instanţa care a pronunţat încheierea atacată era învestită cu soluţionarea recursurilor formulate de către pârâţii P.P.C., P.M. şi intimata (reclamantă) D.R. şi, prin urmare, ca instanţă de recurs, pronunţă o hotărâre irevocabilă.
Având în vedere această împrejurare, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât o hotărâre irevocabilă nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui “recurs la recurs”, situaţie nepermisă de normele de procedură civilă română.
În speţă, se constată că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acestei încheieri.
Faţă de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului P.M., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul P.M. împotriva Încheierii din 8 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2262/2014. Civil. Suspendare executare... → |
|---|
