ICCJ. Decizia nr. 2224/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2224/2014
Dosar nr. 12518/4/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 iunie 2014
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2685/288/2013 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, reclamantul C.B. a chemat în judecată pe pârâţii M.M.E. şi M.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună instituirea interdicţiei de a înstrăina sau greva cu orice sarcină imobilul apartament cu numărul 28, situat în Bucureşti, str. P., precum şi asupra oricărui imobil deţinut în proprietate de către pârâţi, până la achitarea împrumutului în sumă de 117.000 euro.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 13 februarie 2013 între părţi s-a încheiat un contract de împrumut cu titlu gratuit, pârâţii asumându-şi prin contract obligaţia fermă de a restitui suma împrumutată până la data de 02 aprilie 2013.
Reclamantul a mai arătat că deşi creanţa în valoare de 117.000 euro nu a ajuns la scadentă, solicită instituirea asupra imobilului proprietatea pârâţilor a interdicţiei de înstrăinare, ca o măsură de siguranţă că suma împrumutată va fi restituită şi că pârâţii nu vor încerca să îşi înstrăineze bunurile imobile tocmai pentru a se sustrage de la obligaţia pe care şi-au asumat-o şi de a evita o eventuală urmărire silită asupra bunurilor.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4066 din 19 aprilie 2013 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, reţinând că în raport de dispoziţiile art. 107 Noul C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel şi având în vedere că pârâţii îşi au domiciliul în Bucureşti, în circumscripţia căreia se află situat de altfel şi imobilul.
Prin sentinţa civilă nr. 2401 din 18 martie 2014, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinând că Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu putea să ridice din oficiu în cauză excepţia necompetenţei sale teritoriale întrucât în cauză competenţa este de ordine privată şi nu de ordine publică.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru următoarele considerente:
Instanţa retine că obiectul litigiului îl constituie instituirea interdicţiei de a înstrăina sau greva cu orice sarcină imobilul apartament cu numărul 28, situat în Bucureşti, str. P., precum şi asupra oricărui imobil deţinut în proprietate de către pârâţi, până la achitarea împrumutului în sumă de 117.000 euro.
Se constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost investită cu judecarea unei acţiuni civile al cârei obiect îl constituie obligaţia de a nu face, deci cu o acţiune personală.
Art. 107 Noul C. proc. civ. arată că în cazul acţiunilor personale competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia domiciliază pârâţii, astfel că în cauză suntem în prezenţa unei competenţe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.
Art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ. prevede că, "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", situaţie în care această excepţie nu putea să fie invocată de instanţă.
Se reţine că în speţă, dispoziţiile art. 131 Noul C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâţii nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Râmnicu Vâlcea trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.
În raport de considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare în judecată obligaţia de a nu face, Înalta Curte apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., astfel încât invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.
În atare situaţie, faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) Noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili că în litigiul promovat de reclamantul C.B. împotriva pârâţilor M.M.E. şi M.L., competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm. Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2144/2014. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 2232/2014. Civil → |
|---|
