ICCJ. Decizia nr. 2384/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2384 /2014
Dosar nr. 1238/1/2014
Şedinţa publică din 25 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 24 martie 2014, reclamanta C.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Revizuenta a susţinut că recursul a fost respins, ca nefondat, pe excepţia de inadmisibilitate a acţiunii introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fără a se intra în cercetarea fondului şi fără a se observa că în petitul acţiunii s-a cerut să se constate şi nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului.
În esenţă, referindu-se la fondul cauzei, revizuenta a arătat că imobilul a fost preluat din proprietatea antecesorilor săi printr-un proces-verbal - act nou, cu încălcarea Constituţiei din anul 1948, care garanta proprietatea, precum şi a art. 481 C. civ., care permitea exproprierea numai pentru cauză de utilitate publică cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, însă antecesorilor săi nu li s-a acordat nici o despăgubire; instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile în care s-au revendicat 543 m.p., faţă de 655 m.p. teren cât era înscris în certificatul de atestare, în care era înscris doar terenul nu şi clădirea; s-a solicitat şi constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului situat în București, sector 3, str. C.C., deoarece imobilul în litigiu este folosit de pârâtă fără nici un titlu, făcând uz de o decizie administrativă a fostei primarii a Capitalei, din 1956, prin care s-a preluat imobilul pentru neplata impozitelor; instanțele judecătoreşti erau abilitate să stabilească valabilitatea titlului statului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, să soluţioneze acţiunea pe calea dreptului comun, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998 în vederea stabilirii caracterului preluării, cu consecința, observării soluţionării greşite pe excepţia inadmisibilității acțiunii; recursul a fost formulat, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) şi 5 C. proc. civ. motivat de faptul că judecătorul I.S., în apel, în două cauze procesuale a dat hotărâri potrivnice, în aceeaşi cauză cu aceleaşi părți.
Indicând temeiul cererii de revizuire ca fiind dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta, susţine că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părților, pentru că, dacă ar fi prezentat - fişa bunului imobil (modificat la indicația reprezentanţii SC S. SA) şi schiţa cadastrală din 1964, însemna să se înscrie în fals, spre a dovedi că au fost contrafăcute documente în sensul denaturării identităţii reale a imobilului care nu a fost construit din fonduri de stat ci a fost proprietate particulară dintotdeauna fără a i se schimba categoria de folosinţă.
Susţine că, în calitate de moştenitor legatar universal, făcând curăţenie generală în fostul domiciliu al soţilor C. a găsit corespondenţa lor cu fosta Mătasea Populară şi Primăria Capitalei, în legătură cu derularea dosarului civil nr. 13420/1954, din care rezultă că secţia financiară nu a câştigat procesul privind preluarea imobilului din str. C.C., fiind înstrăinate doar lucrurile de folosinţă gospodărească, deşi fuseseră date în custodie la momentul arestării titularilor.
Revizuenta concluzionează că, imobilul şi lucrurile nu au fost confiscate în baza niciunui decret, deci nu puteau face obiectul privatizării prin vânzare de acțiuni şi nici instanţa nu a stabilit valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului prin conversia în acţiuni.
Pentru toate acestea consideră că se impune reexaminarea cazului sub toate aspectele pentru stabilirea adevărului aşa încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei.
În finalul cererii, revizuenta indică drept temei legal al revizuirii dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 5 şi 7 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, s-au respins, ca nefondate, cererile de recurs formulate de reclamantă şi intervenient împotriva deciziei nr. 152A din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Prin decizia recurată au fost respinse excepţia autorităţii de lucru judecat şi apelurile declarate de reclamantă şi intervenient, ca nefondate, menţinându-se, în consecinţă, sentinţa civilă nr. 1230 din 26 octombrie 2009 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV- a civilă, prin care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi respinsă acţiunea reclamantei şi a intervenientului în interes propriu B.M.G.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă ce poate fi exercitată în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere în ipotezele prevăzute la pct. 1-10 din textul menţionat.
Revizuenta se prevalează în prezenta cauză de ipotezele de la pct. 1 (dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire), pct. 2 (dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut), pct. 5 (când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau dacă s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere), şi pct. 7 (dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate).
Faţă de cerinţa premisă înscrisă în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., comună tuturor ipotezelor legale prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ. (deci, şi celor pe care revizuenta le menţionează - pct. 1, 2, 5, 7), rezultă că pentru a fi susceptibilă de revizuire o hotărâre dată de o instanţă de recurs, aceasta trebuie să evoce fondul.
Dacă în ce priveşte judecata în prima instanţă, a evoca fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii pe baza probelor administrate în cauză, în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt, în urma analizei dovezilor şi pronunţarea unei soluţii proprii, diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care instanţele rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.
Cererea de revizuire este inadmisibilă în privinţa cazului prevăzut de pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., şi prin prisma faptului că, revizuenta nu a invocat o hotărâre contrară celei a cărei revizuire solicită, pentru a se putea verifica existenţa identităţii de părţi, cauză şi obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat.
În baza art. 274 C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata SC S. SA, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 604 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă pe revizuenta C.M. la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata SC S. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2378/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2560/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
