ICCJ. Decizia nr. 2447/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2447/2014
Dosar nr. 3175/277/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 26 septembrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la data de 23 septembrie 2013, reclamanta B.C.M., domiciliată în Bucureşti, str. O., a chemat în judecată pe pârâta C.A., cu acelaşi domiciliu, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină Ioc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobile constând în construcţii şi terenuri, situate în localitatea Valea Sibiciului, judeţul Buzău, invocând în drept dispoziţiile art. 192 şi urm. C. proc. civ. şi ale art. 1669 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1302 din 29 noiembrie 2013, invocând din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale. Judecătoria Pătârlagele a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reţinând că prin decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că o astfel de acţiune are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, iar competenţa teritorială de soluţionare aparţine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul (conform regulii generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ.).
La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2475 din 16 aprilie 2014, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Patârlagele.
La pronunţarea aceastei sentinţe Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere că dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. au caracter de ordine privată astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 129 şi 130 alin. (3) din acelaşi act normativ, instanţa sesizată iniţial nu putea să ridice din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, numai pârâta fiind în măsură să o invoce prin întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţa ivit între cele două instanţe, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Patârlagele pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Patârlagele la data de 23 septembrie 2013, reclamanta B.C.M., domiciliată în Bucureşti, str. O., a chemat în judecată pe pârâta C.A., cu acelaşi domiciliu, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobile constând în construcţii şi terenuri, situate în localitatea Valea Sibiciului, judeţul Buzău, invocând în drept dispoziţiile art. 192 şi urm. C. proc. civ. şi ale art. 1669 C. civ.
Prin decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la caracterul acţiunii în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil şi stabilirea competenţei teritoriale în judecarea acestei acţiuni, a fost admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit ca acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare.
În speţă instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni personale imobiliare.
Din această perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc competenţa alternativă în soluţionarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamanta a avut posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâtei sau instanţa locului imobilului, competenţa teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.
În speţă, având în vedere natura şi obiectul dreptului exercitat pe calea acţiunii deduse judecăţii, aceasta fiind o acţiune personală imobiliară, competenţa în soluţionarea acesteia se stabileşte potrivit dispoziţiilor dreptului comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază pârâtul, normă ce are caracter relativ, fiind de ordine privată.
Fiind vorba însă despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârâtă prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă.
Prin urmare, nu are nicio relevanţă în speţă împrejurarea că instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Pătârlagele, nu era cea de la domiciliul pârâtei, deoarece atât timp cât pârâta, singura care putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă nu a invocat-o, Judecătoria Pătârlagele a rămas competentă să judece litigiul, instanţa neavând dreptul de a invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială relativă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2446/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2448/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
