ICCJ. Decizia nr. 2449/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2449/2014
Dosar nr. 1296/116/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 30 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin decizia nr. 66/A din 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii G.G. şi M.M. împotriva sentinţei civile nr. 1344 din 01 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, în contradictoriu cu inlimatele-pârâte Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi, Primăria municipiului Călăraşi - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, decizie definitivă.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia I civilă, la data de 23 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Î mpotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanţii G.G. şi M.M., cale de atac înregistrată la 15 mai 2014 şi trimisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lV-a civilă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 29 mai 2014.
Î nvestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport, constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, la data de 24 iunie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivii dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurenţilor -reclamanţi şi intimatelor-pârate Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi, Primăria municipiului Călăraşi - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Î ntimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în care a precizat, în esenţă, că recursul este inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, art. 7 din Legea nr. 76/2012 şi art. 634 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 30 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin decizia nr. 66/A din 20 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii G.G. şi M.M. împotriva sentinţei civile nr. 1344 din 01 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi şi Primăria Municipiului Călăraşi - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
Litigiul de faţă este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010 hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
Totodată, alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, prevăd că:
(1) „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului Ia instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii G.G. şi M.M. împotriva deciziei nr. 66/A din 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2448/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2450/2014. Civil. Suspendarea provizorie a... → |
|---|
