ICCJ. Decizia nr. 2450/2014. Civil. Suspendarea provizorie a executarii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2450/2014
Dosar nr. 184/35/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 30 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele;
Prin decizia nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, s-a respins cererea de suspendare provizorie formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de petenta P. România SRL în contradictoriu cu intimatul Ţ.V. împotriva sentinţei civile nr. 157/LM/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat „apel" petenta, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 26 mai 2014 şi înaintat de această instanţă, la data de 26 iunie 2014, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare (stadiul procesual recurs).
Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 7 iulie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil.
În conţinutul raportului asupra admisibilităţii, s-a reţinut în esenţă, că în drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, Iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs,
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:
Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Hotărârea atacată (decizia nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă), prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 157/LM/2014 a Tribunalului Bihor (pe care de ordonanţă preşedinţială) a fost dată în calea de atac a apelului.
În conformitate cu prevederile art. 718 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „în cazuri urgente şi dacă s-a plătit cauţiunea prevăzută la alin. (2), instanţa poate dispune (...) suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac".
În speţă, în calea de atac a apelului a fost formulată cererea de suspendare provizorie a executării unei sentinţe pronunţate în primă instanţă în litigii de muncă, (pe cale de ordonanţă preşedinţială) or, C. proc. civ. prevede în mod expres, în cuprinsul art. 718 alin. (7), sus evocat, că încheierea pronunţată în cererea având ca obiect suspendarea provizorie a executării unei hotărâri nu este susceptibilă de a fi atacată.
Apreciind că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., s-a dispus Ia 9 iulie 2014, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din aceeaşi lege.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentei-petente P. România SRL şi intimatului Ţ.V.
Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin registratura instanţei, la data de 23 iulie 2014 recurenta-petentă P. România SRL a depus însă o cerere de renunţare la judecata recursului, ce a fost comunicată intimatului Ţ.V.
S-a fixat termen la data de 30 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., când, conform principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) raportat la alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă", actul de dispoziţie al părţii putând fi manifestat şi în apel, precum şi în căile extraordinare de atac.
Art. 406 din legea menţionată reglementează condiţiile în care poate opera renunţarea reclamantuiui la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziţie şi întrucât reclamantul este cel care a iniţial demersul judiciar este firesc ca acesta să aibă dreptul de a renunţa la judecată, Iară vreo obligaţie de a justifica în vreun fel, manifestarea sa de voinţă şi fără vreo constrângere de ordin temporal în această privinţă.
Constatând că sunt incidente prevederile art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că manifestarea de voinţă a reclamantei P. România SRL este expresă, neechivocă şi îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă pentru a produce efecte juridice specifice actului de dispoziţie, Înalta Curte urmează a lua act de renunţare la judecata recursului declarat în cauză.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de renunţarea reclamantei P. România SRL cu sediul în Arad, str. A.T., înregistrată la ORC sub nr. 102/825/2010, la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 262/A din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2449/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2451/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
