ICCJ. Decizia nr. 2448/2014. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2448/2014
Dosar nr. 237/787/2012
Şedinţa publică de la 26 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Avrig sub nr. 237/787/2012 reclamanta R.N.P.R. prin D.S. Sibiu a chemat în judecată pe pârâta comuna Cîrţişoara, prin primar, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea parţială absolută a încheierii de C.F. din 2002 şi pe cale de consecinţă să se dispună radierea din C.F. Oprea-Cârţişoara, a dreptului de proprietate al pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 421 din 20 iunie 2012 a Judecătoriei Avrig, cauza a fost declinată la Tribunalul Sibiu, competent material să soluţioneze cauza în raport de valoarea obiectului acţiunii.
La Tribunalul Sibiu reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită şi întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea R.N.P.R., prin D.S. Sibiu. A arătat că potrivit art. 6 din Constituţia din anul 1948 pădurile au cevenit proprietate de stat şi că dreptul de proprietate al Statului a fost evidenţiat în amenajamente silvice în baza primului C. silv. aşa cum şi în prezent este evidenţiat în amenajamente silvice în baza Legii nr. 46/2008. Mai arată că întreg fondul forestier al Statului este administrat de R.N.P. prin unităţile teritoriale.
La fila 39 a dosarului Judecătoriei Avrig există actul prin care R.N.P. şi-a însuşit acţiunea formulată de D.S. Sibiu şi a împuternicit-o să o reprezinte.
Prin sentinţa nr. 789 din 14 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu-secţia I civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de R.N.P.R. prin D.S. Sibiu, în contradictoriu cu comuna Cârţişoara prin primar şi în consecinţă constatată nulitatea parţială a încheierii din 2002 de reconstituire a C.F. Oprea - Cârţişoara cu privire la toate numerele topografice. A fost respins capătul de cerere referitor la întabularea dreptului de proprietate al Statului Român, în administrarea R.N.P.R. asupra numerelor topografice. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2.712 lei cheltuieli de judecată parţiale. A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin încheierea de C.F. din 2002 emisă de Judecătoria Sibiu, s-a dispus reconstituirea C.F. Oprea Cârţişoara pentru imobile, cu proprietar „comuna Oprea Cârtișoara - de la localizare".
S-a constatat că reconstituirea cărţii funciare s-a făcut eronat fără a respecta dreptul de proprietate înscris anterior în cartea funciară. în plus nu au fost întrunite nici condiţiile de refacere a cărţii funciare reţinute ca temei al încheierii, respectiv prevederile Legii nr. 163/1946, motiv pentru care s-a dispus anularea în parte a încheierii atacate cu privire la toate numerele topografice. Foaia de proprietate trebuie reconstituită din nou pe baza înscrierilor anterioare din cartea funciară, iar singura dovadă o constituie registrul cadastral cu conţinutul arătat mai sus.
S-a mai reţinut că reclamanta a mai solicitat prin acţiunea sa şi întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea R.N.P.R., prin D.S. Sibiu, însă fără a depune un act juridic care să dovedească dobândirea dreptului respectiv de la cel înscris în cartea funciară sau o hotărâre judecătorească care să constate dobândirea dreptului. în cauza de faţă reclamanta nu a formulat un capăt de cerere în constatarea dreptului său de proprietate, ci a solicitat doar întabularea dreptului Statului, cerere respinsă câtă vreme în cartea funciară au figurat alte persoane sau instituţii.
Comuna Cârţişoara este legal reprezentată în cauză, în raport de data introducerii acţiunii, prin primar şi nu prin Consiliul Local.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmare a admiterii în parte a acţiunii pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 2.712 lei cheltuieli de judecată parţiale. Nu au fost luate în calcul cheltuielile reprezentând taxa de timbru datorată pentru capătul de cerere respins.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Comuna Cârţişoara, solicitând schimbarea sentinţei în sensul respingerii ca inadmisibilă şi nefondată a acţiunii formulate cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr.66 din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâta Comuna Cîrţişoara, prin primar, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii în întregime a acţiunii formulată de reclamanta R.N.P.R., prin D.S. Sibiu în contradictoriu cu pârâta Comuna Cîrţişoara, prin primar.
A fost obligată intimata - reclamantă să plătească apelantei suma de 4,15 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că acţiunea a fost promovată de reclamanta R.N.A.R. pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a unor încheieri de întabulare.
Nulitatea absolută este acea nulitate care intervine în cazul încălcării, la încheierea actului juridic a unei dispoziţii legale care ocroteşte un interes general, obştesc. Ea poate fi invocată de orice persoană interesată, şi chiar din oficiu de instanţă. Conotaţia „persoană interesată" nu înseamnă o persoană total străină de act, care ar acţiona din interesul pur şi general al respectării legii, ci o persoană care invocă un interes ocrotit din punct de vedere juridic în strânsă legătură cu cauza nulităţii.
Romsilva a considerat că, dacă nu se rectifică încheierile de carte funciară, pârâta Comuna Cârţişoara rămâne proprietară asupra pădurii, în mod nelfegal, ca urmare a reconstituirii foii funciare.
Reclamanta a susţinut că interesul său în cauză rezidă din greşita reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei asupra unor imobile păduri din fondul forestier, pe care îl administrează.
Ori, din chiar perspectiva reclamantei, proprietatea aparţine Statului român, şi dreptul lor de administrare este unul legal, ipotetic, în condiţiile în care nu au constatat un drept de administrare printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că în registrul cadastral în baza căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate figurează alţi proprietari decât Statul Român, astfel că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu prin reconstituirea dreptului de proprietate prin încheierea din 2002.
Şi în apel, intimata reclamantă a justificat interesul său în promovarea acţiunii, prin calitatea sa de administrator al pădurilor proprietatea publică a statului, şi reconstituirea corectă a dreptului de proprietate.
În condiţiile în care Statul nu este proprietar asupra acestor păduri, reclamanta nu poate fi administrator, deci .nu are un interes lezat prin actul atacat.
Nu au fost analizate celelalte motive din apelul pârâtei, în condiţiile în care instanţa de apel a constatat că reclamanta nu are interes în promovarea acţiunii de faţă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligată reclamanta intimată să plătească apelantei cheltuieli de judecată de 4,15 lei, reprezentând timbraj. Cheltuielile cu onorariul de avocat nu s-au acordat pentru că nu s-a făcut dovada plăţii efective a acestora, factura depusă făcând doar dovada dreptului de creanţă faţă de avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta R.N.P.R.D.S. Sibiu şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9, 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
În dezvoltarea in fapt a recursului recurenta a susţinut următoarele:
- Interesul recurentei a fost justificat şi în faţa instanţei de fond şi în faţa instanţei de apel ca fiind administrator al fondului forestier al statului, (Romsilva), însă instanţa de apel a considerat că dreptul de administrare este unul legal, ipotetic, în condiţiile în care acest drept de administrare nu este constatat printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român. Instanţa de fond face o aplicare greşită a actelor normative la care s-a făcut referire îh acţiune Legea nr. 46/2008 – C. silv., care la art. 11 prevede că: "Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R.N.P.R., regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură" şi H.G. nr. 229/2009 care aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a R.N.P.R. Terenurile forestiere, întregul fond forestier al Statului, cuprins în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 este administrat de Romsilva prin unităţile sale teritoriale, încă din anul 1990, prin H.G. nr. 1335/1990 când s-â înfiinţat, în baza Legii nr. 15/1990, R.N.P.R., fiind administrat şi în prezent prin H.G. nr. 229/2009.
- Instanţa de apel nu a luat în calcul faptul că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere trebuie urmată procedura specială prevăzută de legile fondului funciar, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 modificată şi completată prin Legea 247/2005.
- În cazul în speţă, ""apelanta nu este persoană îndreptăţită pentru că nu a avut în proprietate terenurile forestiere solicitate la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, iar reconstituirea cărţii funciare prin încheierea de C.F. din 2002, s-a făcut nelegal şi nu a putut face dovada cu un extras al C.F. Comuna Oprea - Cârţişoara, că a avut în proprietate aceste terenuri.
- Prin decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 17/2011 privind judecarea recursului în interesul legii, Înalta Curte a reţinut că R.N.P.R. justifică un interes legitim în atacarea actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere, reţinând ca fiind relevante următoarele dispoziţii legale: art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind C. silv., cu modificările şi completările ulterioare, art. 4 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P.R. şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. a) pct. 1 şi art. 3 lit. k).
Recurenta comuna Cîrţişoara prin primar, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, schimbarea hotărârii în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut că instanţa de apel a respins solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat cu motivarea că nu s-a făcut dovada plăţii acestuia. La dosarul cauzei s-a depus în copie certificată factura emisă pentru onorariul de avocat în apel. De asemenea, s-a încheiat şi contract de asistenţă juridică pentru apel. Potrivit dispoziţiilor legale, contractul de asistenţă juridică constituie titlu executoriu pentru onorariul stabilit în acesta, iar suma facturată este datorată de către apelanta pârâtă. In aceste condiţii, cheltuielile de judecată - onorariu de avocat - cauzate de demersul judiciar al reclamantei sunt dovedite, chiar în lipsa dovezii plăţii efective a acestora. în cauză clientul este o instituţie bugetară, care face plăţile în funcţie de disponibil şi planificarea bugetară.
Onorariul a fost achitat în cauză, aşa cum se dovedeşte şi cu extrasul bancar anexat prezentului recurs.
R.N.P.R.D.S. Sibiu a formulat întâmpinare la recursul formulat de comuna Cîrţişoara prin primar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de reclamantă şi pârâtă.
Art. 304 alin. (9) C. proc. civ. reglementează situaţia când hotărâre pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Instanţa de apel nu a încălcat prevederile legale incidente, Legea nr. 46/2008 - C. silv. şi Hotărârea de puvern nr. 229/2009, Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 17/2011 privind judecarea recursului în interesul legii, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, când a constatat în mod judicios că reclamanta nu are interes în promovarea acţiunii.
În condiţiile în care statul nu este proprietar asupra pădurilor ce fac obiectul încheierii de carte funciară R.N.P.R. nu poate fi administrator al acestui fond forestier, nejustificând un interes lezat prin actul atacat, si ocrotit din punct de vedere juridic în strânsă legătură cu cauza nulităţii.
Intimata reclamantă şi în apel a justificat interesul său în promovarea acţiunii prin calitatea sa de administrator al pădurilor proprietate publică a statului însă nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că Statul este proprietar asupra acestor păduri, şi dovezi privind dreptul său de administrare printr-o decizie dată în acest sens de proprietarul pretins a fi Statul Român.
În ceea ce priveşte interesul în reconstituirea dreptului de proprietate nu poate constitui motiv de promovare a unei acţiuni de drept comun în constatarea nulităţii absolute a unor încheieri de întabulare, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel.
Restul criticilor pe fond nu se impun a fi analizate având în vedere soluţia pronunţată.
Referitor la recursul declarat de pârâta se reţine că instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a reclamantei şi obligaţia acesteia de a plăti pârâtei cheltuielile de judecată pentru care s-a făcut dovada plăţii efective a acestora.
Aspectele ce ţin de întinderea acestor cheltuieli de judecată, de forţa probantă a unor înscrisuri reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei care a admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de dovezile administrate, ceea ce nu pot face obiectul analizei în recurs.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile reclamantei şi pârâtei ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.N.P.R.D.S. Sibiu şi pârâta comuna Cîrţişoara prin primar împotriva Deciziei civile nr. 66 din 10 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2322/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2471/2014. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
