ICCJ. Decizia nr. 2466/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2466/2014
Dosar nr. 2128/2/2013
Şedinţa publică din 30 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 19 martie 2013, contestatorul A.I. a formulat contestaţie în anulare, în contradictoriu cu intimata Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Ilfov, împotriva Deciziei civile nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 18366/3/2011 (2504/2012).
Prin Decizia nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, reţinând, în considerentele hotărârii, următoarele:
La data de 21 ianuarie 2013, contestatorul A.I. a formulat o contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 18366/3/2011, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Această primă contestaţie în anulare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia civilă nr. 1210 din 27 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 803/2/2013, reţinându-se că niciuna din consideraţiile contestatorului, privind nelegalitatea soluţiei instanţei de recurs, nu poate fi încadrată în cazurile care permit contestaţia în anulare obişnuită, reglementată de art. 317 C. proc. civ., iar referitor la motivele de contestaţie în anulare speciale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., prin Decizia civilă nr. 1210 din 27 februarie 2013 s-a reţinut că acestea vizează hotărârile instanţelor de recurs faţă de care trebuie să se indice cu exactitate care este greşeala materială săvârşită în pronunţarea soluţiei, pentru a exclude eventuale erori în stabilirea situaţiei de fapt sau în aplicarea normelor de drept, caz în care s-ar putea pune problema unei greşeli de judecată care nu poate fi însă îndreptată în contestaţia în anulare.
Prin contestaţia în anulare ce face obiectul cauzei de faţă, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 2128/2/2013, la data de 19 martie 2013, formulată de contestatorul A.I. împotriva aceleiaşi Decizii civile nr. 5761 din 26 octombrie 2012 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., contestatorul A.I. invocă, în susţinerea căii extraordinare de atac, aceleaşi aspecte deduse judecăţii şi prin prima contestaţie, pe care le reia şi dezvoltă prin cererile completatoare şi precizatoare.
Însă, potrivit cu dispoziţiile art. 321 C. proc. civ., contestatorul trebuia să invoce toate aceste motive cu ocazia formulării primei contestaţii în anulare, deoarece în mod evident la acel moment procesual a cunoscut modul cum instanţa a analizat motivele de recurs formulate. Neprocedând în acest fel, contestatorul nu mai poate beneficia de examinarea cererilor sale pe calea procesuală aleasă, textul legal amintit fiind din acest punct de vedere prohibitiv.
Împotriva Deciziei nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs contestatorul A.I.
Examinând calea de atac în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:
Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din acelaşi cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
În speţă, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare - Decizia nr. 5761 din data de 26 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, Decizia nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, nu mai poate face obiectul unei alte căi de atac întrucât este o hotărâre irevocabilă.
Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva Deciziei nr. 2723 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2465/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 2472/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
