ICCJ. Decizia nr. 2476/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2476/2014
Dosar nr. 31029/4/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 septembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 29 marţi 2013, reclamantul L.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC E.M. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa raporturilor de muncă cu pârâta, să fie obligată aceasta la plata drepturilor băneşti, astfel cum s-a obligat prin contractele întocmite (valoare netă, surplus de muncă, lucrări efectuate cu depăşirea programului de 8 ore şi lucrări întocmite în cursul zilelor de sâmbătă), la plata sumelor: de 9980 RON cu dobânzi legale aferente; 1276 euro (5.500 RON), precum şi la sumele pe care reclamantul trebuie să le achite prin deciziile de impunere menţionate în petitul acţiunii, ca urmare a faptului că intimata nu a plătit complet contribuţiile către bugetul de stat.
Reclamantul a precizat cererea sa, în sensul că solicită să se constate existenţa raporturilor de muncă cu pârâta, astfel cum se prevede în art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, precum şi în dispoziţiile art. 278 alin. (2) C. muncii -Legea nr. 53/2003 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor potrivit normelor dreptului muncii.
Prin notele scrise depuse de pârâtă la data de 22 mai 2013, s-a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Tulcea şi s-a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, având în vedere că suma pretinsă este de 18.896 RON.
S-a susţinut de către pârâtă că, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii aparţine instanţei de la domiciliul pârâtei şi, întrucât societatea are sediul pe raza sectorului 4 al municipiului Bucureşti, competenţa revine acestei judecătorii.
Prin răspunsul la notele scrise depuse de pârâtă, reclamantul a solicitat respingerea acestor excepţii, cu motivarea că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul şi, prin urmare, competenţa în cauză revine Tribunalului Tulcea.
Prin sentinţa civilă nr. 3924 din 15 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1168/88/2013 al Tribunalului Tulcea s-a dispus respingerea excepţiilor de necompetenţă a tribunalului în soluţionarea capătului de cerere vizând constatarea existenţei raporturilor de muncă şi a solicitărilor accesorii acestuia, cereri care au fost respinse, ca neîntemeiate. Totodată, s-a dispus disjungerea petitului referitor la obligarea pârâtei Ia executarea obligaţiilor ce derivă din contractele de prestări de servicii nr. 932/2009 şi 5/2010.
Cu privire la capătul de cerere disjuns, instanţa a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) rap. la art. 98 şi urm. C. proc. civ., precum şi art. 107 alin. (1) şi, dezînvestindu-se a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 6053 din 25 iunie 2014, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, la rându-i, s-a declarat necompetentă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a se dezînvesti, Judecătoria sectorului 4 a reţinut, în esenţă, că în raport de obiectul litigiului - obligarea pârâtei SC E.M. SRL la executarea obligaţiilor ce derivă din contractele de prestări de servicii nr. 932/2009 şi 5/2010 - acestea fiind, potrivit precizărilor din 29 mai 2013 drepturi băneşti - în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competenţa revine Tribunalului Tulcea.
Astfel, capelele de cerere formulate de reclamant privind executarea obligaţilor decurgând din contractele de prestări de servicii se întemeiază pe un titlu comun şi se află în strânsă legătură cu petitul principal privind constatarea existenţei raporturilor de muncă încheiate cu pârâta, care revine, în temeiul art. 269 alin. (2) C. muncii, Tribunalului Tulcea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantul şi-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 266-275 C. muncii, astfel că, în cauză, natura şi obiectul acţiunii, respectiv interesul reclamantului sunt circumscrise, supuse şi subrogate dreptului material principal şi, ţinând seama inclusiv de cerinţa de simetrie jurisdicţională, competenţa materială nu poate aparţine decât tribunalului.
Din perspectiva normelor juridice incidente, precum şi faţă de obiectul acţiunii, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite potrivit C. proc. civ.
În contextul arătat, acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 şi 4, a acordat competenţă tribunalelor să judece, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date în competenţa altor jurisdicţii, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Astfel, întrucât se constată că printr-o dispoziţie legală expresă s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, pentru toate considerentele expuse anterior, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu intimata SC E.M. SRL cu sediul în Bucureşti, B-dul M., sector 4 în favoarea Tribunalului Tulcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2475/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2477/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
