ICCJ. Decizia nr. 2474/2014. Civil. Asigurări sociale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2474/2014
Dosar nr. 2847/1/2014
Şedinţa publică din 30 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. 4502/107/2013, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea în parte a Dispoziţiei din 31 iulie 2013, emisă de către pârâtă, privind stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj, în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de şomaj stabilit în favoarea reclamantei, cât şi în ceea ce priveşte media bazei lunare de calcul a acesteia; obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea şi stabilirea cuantumului indemnizaţiei de şomaj la care reclamanta este îndreptăţită, cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor obţinute de către aceasta în luna martie 2013, de la angajatorul B. SA, cu titlu de premiu, în sumă de 210.762 RON; obligarea pârâtei să plătească reclamantei diferenţa dintre cuantumul indemnizaţiei de şomaj rezultat în urma recalculării acestuia potrivit dispoziţiilor anterioare şi cuantumul efectiv plătit în baza Deciziei din 31 iulie 2013, începând cu data de 7 mai 2013 şi până la punerea în executare a dispoziţiilor prezentei.
Prin Sentinţa civilă nr. 2340 din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P.E. şi, în consecinţă:
- s-a dispus anularea în parte a Dispoziţiei din 31 iulie 2013, emisă de către pârâtă, privind stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj, în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de şomaj stabilit în favoarea reclamantei, cât şi în ceea ce priveşte media bazei lunare de calcul a acesteia;
- a fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea şi stabilirea cuantumului indemnizaţiei de şomaj la care reclamanta este îndreptăţită, cu includerea în baza de calcul şi a veniturilor obţinute de către aceasta în luna martie 2013, de la angajatorul B. SA, cu titlu de premiu, în sumă de 210.762 RON;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferenţa dintre cuantumul indemnizaţiei de şomaj rezultat în urma recalculării acestuia potrivit dispoziţiilor anterioare şi cuantumul efectiv plătit în baza Deciziei din 31 iulie 2013, începând cu data de 7 mai 2013 şi până la punerea în executare a dispoziţiilor prezentei;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins, ca tardiv formulat, prin Decizia nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) C. proc. civ.
Revizuenta invocă existenţa unor decizii contrare definitive pronunţate în speţe similare de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Astfel, arată că, prin Decizia nr. 259/A/204, pronunţată în Dosarul nr. 5247/107/2013 şi Decizia nr. 345/A/2014, pronunţată în Dosarul nr. 4505/107/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba, apel depus în termenul reglementat de art. 468 alin. (1) C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii), dosarele menţionate având ca obiect tot contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale, problema juridică tranşată fiind identică.
Prin urmare, revizuenta consideră că aceste hotărâri judecătoreşti sunt contrare Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, nefiind astfel o practică unitară la nivelul instanţei menţionate.
Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată următoarele:
Mai întâi, Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată - 30 august 2013 -, rezultă că dispoziţiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile cererii pendinte.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.".
Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, aşadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.
Printre condiţiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află şi aceea să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, hotărârile să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, norma amintită conferă părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care face imposibilă punerea în executare concomitentă.
În cauza de faţă, revizuenta a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, arătând că aceasta este în contradicţie cu alte decizii ale aceleiaşi instanţe (Decizia nr. 259/A/204, dată în Dosarul nr. 5247/107/2013 şi Decizia nr. 345/A/2014, dată în Dosarul nr. 4505/107/2013), pronunţate în speţe similare (contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale), în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată - Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba. Revizuenta a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este contrară celorlalte două hotărâri invocate întrucât, în primul caz s-a respins apelul său, iar în celelalte două cazuri, calea de atac a apelului a fost admisă, deşi a fost vorba de acelaşi temei juridic.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.
Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Alba Iulia, pronunţate în speţe similare, în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
Din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se reţine că revizuenta invocă faptul că, la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, există practică judiciară neunitară, pronunţându-se hotărâri judecătoreşti contradictorii în pricini având ca obiect contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.
Or, practica neunitară a instanţelor datorată aplicării şi interpretării greşite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii.
Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluţiile care se pronunţă în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, spre deosebire de soluţiile pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba, cu sediul în Alba Iulia, judeţ Alba, în contradictoriu cu intimata P.E., domiciliată în comuna Lupsa, judeţul Alba, împotriva Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2472/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2475/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
