ICCJ. Decizia nr. 2497/2014. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2497/2014
Dosar nr. 2278/1/2014
Şedinţa publică din 1 octombrie 2014
Asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1457 din 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 5416 din 9 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 6420/63/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S.J., având ca obiect acţiune în constatare. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a respins în tot acţiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire S.J., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A arătat că în cauze având acelaşi obiect, Curtea de Apel Craiova a pronunţat hotărâri potrivnice, exemplificând prin Deciziile nr. 1081/2014 (Dosar nr. 7824/63/2013), nr. 752/2014 (Dosar nr. 7825/63/2013), nr. 240/2014 (Dosar nr. 7828/63/2013), nr. 217/2014 (Dosar nr. 7816/63/2013), nr. 216/2014 (Dosar nr. 6484/63/2013), nr. 218/2014 (Dosar nr. 7830/63/2013) şi nr. 264/2014 (Dosar 7817/63/2014).
A considerat că în acest mod a fost discriminat în raport de colegi de-ai săi care au desfăşurat acelaşi tip de activitate, în acelaşi loc de muncă şi cărora li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă prin hotărâri judecătoreşti.
A mai arătat că jurisprudenţa contradictorie şi diferenţa de tratament poate fi asimilată unei discriminări în sensul art. 14 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, cu referire la cauza Beian împotriva României.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, motivat de considerentele ce succed:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Se reţine că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menţionat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care însă nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar acestea să fie pronunţate în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală care corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleaşi părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Or, câtă vreme în speţă, revizuentul afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri pronunţate în cauze similare, în contradictoriu cu alte părţi care sunt salariaţi ai aceleiaşi persoane juridice, acesta nu poate obţine anularea deciziei atacate pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru situaţia descrisă nefiind întrunită cerinţa prevăzută de textul de lege referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Se reţine că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Pe de altă parte, instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei pentru faptul că există puncte de vedere şi o practică judiciară diferită asupra aceleiaşi chestiuni, aspect afirmat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009.
Faţă de cele ce preced, se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.J. împotriva Deciziei nr. 1457 din 17 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la această instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2496/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2500/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
