ICCJ. Decizia nr. 2500/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2500/2014
Dosar nr. 3973/107/2013
Şedinţa din cameră de consiliu de la 1 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 16 iulie 2013, reclamanţii B.N., S.M., S.C., P.C.A. şi T.A. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Finanţelor Publice şi în temeiul dispoziţiilor art. 1088 din vechiul C. civ., art. 1535 din noul C. civ. şi art. 166 C. muncii, obligarea pârâţilor de rândul 1 - 3 la plata dobânzii legale aferente titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 117/LM din 4 februarie 2008, începând cu data rămânerii definitive a acesteia, respectiv 4 februarie 2008, şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului de rândul 4 la virarea sumelor de bani necesare drepturilor băneşti solicitate.
Prin Sentinţa nr. 722 din 9 aprilie 2014, Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în favoarea Judecătoriei Oradea.
S-a apreciat de către instanţă, în esenţă, că acţiunea având ca obiect daune-interese pentru întârzierea executării obligaţiei de plată a unor sume de bani, întemeiată pe dispoziţiile art. 1088 C. civ. din 1865, este supusă regulilor procedurale reglementate de art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., fiind fără relevanţă şi nejustificând competenţa materială a tribunalului împrejurarea că reclamanţii au invocat, în susţinerea acţiunii lor, prevederile art. 166 C. muncii, care vizează exclusiv instituirea unui termen de prescripţie de 3 ani pentru dreptul la acţiune având ca obiect daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor.
Prin Sentinţa nr. 9249 din 3 septembrie 2014, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Tribunalului Alba, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
A reţinut că prezentul litigiu este un conflict de muncă în sensul art. 266 C. muncii, dobânda legală având natura unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare a neplăţii la scadenţă a unor obligaţii băneşti reprezentând drepturi salariale. Prin urmare, s-a constatat incidenţa art. 269 C. muncii coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ., precum şi a art. 127 alin. (1) din cod, dată fiind calitatea reclamanţilor, de magistraţi la Tribunalul Bihor.
Analizând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Chestiunea de drept supusă analizei o constituie determinarea instanţei de judecată, competente material, să soluţioneze cererile, întemeiate pe dispoziţiile art. 1088 C. civ. sau pe cele ale art. 1535 din noul C. civ., având ca obiect acordarea dobânzilor legale aferente unui titlu executoriu prin care s-au constatat drepturi salariale. Se constată, în acest sens, că dobânzile corespunzătoare unor drepturi salariale, stabilite în cadrul unui proces desfăşurat anterior în faţa tribunalului de dreptul muncii, reprezintă o corecţie a drepturilor salariale.
În atare condiţii, se reţine că operează o extindere a competenţei instanţei care s-a pronunţat asupra dreptului salarial principal, adică a tribunalului de dreptul muncii şi asupra dreptului accesoriu, privitor la dobândă, măsura fiind justificată, pe lângă legătura de conexitate dintre obiectul celor două cereri şi pe raţiuni de mai bună administrare a actului de justiţie.
Se mai constată totodată, din verificarea jurisprudenţei constituite la nivelul secţiei, că la nivelul instanţelor judecătoreşti între care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, respectiv Judecătoria Oradea şi Tribunalul Alba, au intervenit mai multe conflicte negative de competenţă, care au fost soluţionate unitar, prin mai multe decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa fiind, în respectarea principiului disciplinei jurisdicţionale, competenţa de soluţionare a prezentei cauze va fi stabilită, astfel cum deja s-a statuat prin alte hotărâri pronunţate în litigii similare din raza aceleiaşi curţi de apel, în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2497/2014. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2501/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
