ICCJ. Decizia nr. 2558/2014. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2558/2014
Dosar nr. 52436/3/2011
Şedinţa pablică din 3 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 05 iulie 2011, pe rolul Tribunalului Bucureşti., reclamanta D. I.P. H. L.L.C., prin mandatar SC R. SA, în contradictoriu cu pârâţii SC P.D. SRL, O.N.R.C. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brăila, a solicitat constatarea încălcării de către prima pârâtă a dreptului de folosire exclusivă, a mărcii notorii D.; să constate ca folosirea de către pârâta Patiseria SC D. S.R.L, a numelui comercial încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor „D. anterior înregistrate; obligarea pârâtei să îşi schimbe numele comercial SC P.D. SRL, înregistrat în registrul comerţului sub nr. J/09/136/2011, într-o denumire care să nu mai includă în nicio formă mărcile „D. în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa; publicarea, într-un ziar cu tiraj naţional, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii ce se va pronunţa, în cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 36 şi art. 86 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice; art. 5 alin. (1), lit. a), art. 9 şi următoarele din Legea nr. 11/2001 privind combaterea concurentei neloiale; art. 998 C. civ.; art. 11 alin. (1) lit. c), art. 14, art. 16 din O.U. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industriala; art. 112 C. proc. civ.
Pârâtul O.N.R.C., prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Tot prin întâmpinare, pârâta SC P.D. SA a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.
La termenul din 10 noiembrie 2011 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cauzei, cu motivarea din încheierea de şedinţă de la acea dată.
Prin sentinţa nr. 160 din 26 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiate atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.N.R.C., cât şi acţiunea formulată de reclamantă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.N.R.C., instanţa a constatat că acest pârât justifică în cauză calitatea procesuală pasivă în raport de capătul 3 de cerere, prin care se solicită obligarea acestuia la efectuarea unor menţiuni în Registrul Comerţului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că pârâta şi-a înregistrat numele comercial Patiseria D., similar cu mărcile reclamantei "D.P." însă nu îl foloseşte în activitatea comercială cu titlu de marcă pentru a-şi individualiza serviciile şi produsele.
În contextul m care pârâta foloseşte denumirea Patiseria D. doar pentru propria sa individualizare între ceilalţi comercianţi, fără a aplica semnul pe produse, iar utilizarea denumirii nu are loc de o manieră care să permită stabilirea unei legături între semnul care constituie numele său comercial şi produsele pe care le comercializează, instanţa a reţinut că o atare utilizare nu are, în sine, drept scop să distingă produse sau servicii, astfel încât reclamanta nu este îndreptăţită să solicite şi să obţină interzicerea acestui tip de folosire pe temeiul art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Faţă de soluţia de respingere a capătului principal de cerere, instanţa a respins ca neîntemeiate şi capetele de cerere privind obligarea pârâtei să îşi schimbe numele comercial şi publicarea hotărârii într-un ziar cu tiraj naţional.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 33/A din 21 februarie 2013, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea.
A constatat încălcarea de către pârâta SC P.D. SRL a dreptului reclamantei asupra mărcilor „O." şi „D.P.", prin folosirea numelui comercial SC P.D. SRL.
A obligat pe pârâtă să îşi schimbe numele comercial menţionat într-o denumire care să nu mai includă mărcile „D." şi a dispus publicarea, într-un ziar cu tiraj naţional, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii, după rămânerea ei irevocabilă.
A obligat pe pârâta SC P.D. SRL să plătească reclamantei suma de 3.590 euro cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizi, la 23 decembrie 201, pârâta SC P.D. SRL a declarat recurs nemotivat.
La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepţia netimbrăriî recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, m temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând excepţia invocată, din oficiu, înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite pentru considerentele care urmează.
Potrivii dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cereriie introduse Ia instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează în mod diferenţiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lese.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1)-(3) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată, astfel cum s-a procedat în cauză.
În speţă, deşi legal citată, pentru termenul din 3 octombrie 2014, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 23,5 lei şi a timbrului judiciar de 0,3 lei, conform dovezii de citare de la fila 18 din dosar, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., recurenta reclamantă nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare, nedepunând la dosar dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Cura recurenta nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile fiscale corespunzătoare recursului, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC P.D. SRL împotriva Deciziei nr. 33/A din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 3 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2504/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2561/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
