ICCJ. Decizia nr. 2569/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2569/2014
Dosar nr. 166/46/2014
Şedinţa publică din 3 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Urmare a decimării competenţei de către Curtea de Apel Piteşti,
Prin Decizia nr. 42 din 1 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei nr. 272 din 6 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, formulată de Sindicatul Sanitas Argeş, pentru B.L., în contradictoriu cu intimaţii D.S.P. Argeş şi Ministerul Sănătăţii.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin decizia a cărei anulare o cere, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul Sanitas Argeş, hotărâre care este potrivnică deciziei civile nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă de recurs în Dosarul nr. 786/109/2012**, prin care a fost admis recursul reclamantului şi s-a admis în parte acţiunea, fiind modificată dispoziţia nr. 184 din data de 16 februarie 2011, în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcţie similară de personal contractual, în care a fost încadrat contestatoral începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Revizuentul susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în dosarele finalizate prin cele două hotărâri potrivnice indicate există identitate de obiect, cauză şi părţi.
Analizând cererea de revizuire astfel formulată, Înalta Curte constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 martie 2011 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul Sindicatul Sanitas Argeş, în nume propriu şi pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, în contradictoriu cu pârâta D.S.P. Argeş, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale emise de pârâtă, potrivit cărora începând cu data de 1 ianuarie 2011 se stabilesc drepturile salariale (salariu de bază şi sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 şi Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziţii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti Ia nivelul funcţiilor similare în cadrul D.S.P. Argeş. începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a M.S.P., solicitând obligarea acestuia, în eventualitatea admiterii acţiunii principale, la asigurarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale, deoarece ministerul este ordonator principal de credite.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 ianuarie 2012, instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui dosar pentru fiecare reclamant, membru de sindicat, dosarul de faţă privind pe reclamanta B.L.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din data de 8 februarie 2012, Tribunalul Argeş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.S.P. şi acţiunea formulată, ca neîntemeiate.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 1485 din 11 iunie 2012, a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei sus-menţionate, a casat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La data de 5 septembrie 2012, Sindicatul a depus la dosar o completare a acţiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea altei dispoziţii de încadrare referitoare la drepturile salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la nivelul funcţiilor similare din cadrul D.S.P. Argeş, la modificarea în parte a contractului individual de muncă, în ceea ce priveşte drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 9818 din data de 17 septembrie 2013, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea precizată, formulata de reclamantul Sindicatul Sanitas Argeş, pentru reclamanta-membru de sindicat.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie a M.S.P.
Prin Decizia civilă nr. 272 din data de 6 februarie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat recursul declarat de reciamaniul Sindicatul Sanitas Argeş, pentru reclamanta-membru de sindicat B.L. împotriva sentinţei tribunalului.
Excepţia inadmisihilitâţii cererii de revizuire, asupra căreia instanţa a rămas în pronunţare la acest termen, va fi admisă pentru următoarele considerente:
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept ai cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apei sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Or, în cauză nu se regăseşte situaţia premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării căii extraordinare de atac, în sensul existenţei triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, întrucât Decizia civilă nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, indicată ca fiind cea cu care este potrivnică decizia a cărei revizuire se cere, nu este dată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, ci într-un litigiu diferit, cu privire la o cerere formulată de Sindicatul Sanitas Argeş, ce reprezintă, în baza Legii dialogului social, nr. 62/2001, un alt reclamant, numitul M.C. şi în care sunt contestate deciziile de reîncadrare şi respectiv de stabilire a drepturilor salariale emise în favoarea acestuia din urmă, neputând fi astfel primite susţinerile revizuentuîui privitoare ia similitudinea respectivelor cauze.
Prin urmare, respectivele hotărâri au fost pronunţate în pricini diferite, între care nu există identitate de părţi şi nici de obiect.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Totodată, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Raportând cererea de revizuire formulată, la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte consiată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege.
Condiţia ca hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină nu este îndeplinită când hotărârile contradictorii cu fost pronunţate în „cauze similare", după cum se arată prin însăşi cererea de revizuire.
Chestiunea relevată de revizuentul Sindicatul Sanitas Argeş reprezintă o problemă de practică neunitară a instanţei de recurs în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, neexistând astfel un motiv legal de revizuire.
Pentru considerentele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 272 din 6 febmarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia I civilă, formulată de Sindicatul Sanitas Argeş, pentru B.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 2565/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 25851/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|