ICCJ. Decizia nr. 2565/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2565/2014
Dosar nr. 29082/3/2009
Şedinţa publică din 3 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 7 iulie 2009, reclamanţii L.D.H. şi L.D.A. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 213/2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, în ce priveşte art. 2 referitor la cuantumul despăgubirilor, precum şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului în cuantum de 5.040 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că valoarea stabilită pentru terenul expropriat în suprafaţă de 30 mp este incorectă, întrucât nu s-a avut în vedere preţul real de circulaţie al terenului, iar valoarea terenului rămas în urma exproprierii a scăzut considerabil.
Prin încheierea din 15 octombrie 2009, tribunalul a încuviinţat, pentru reclamanţi, proba cu acte şi proba cu expertiză specialitatea topografie, cadastru şi geodezie, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul teren ce formează obiectul cauzei şi preluat de la reclamanţi, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, obiectivele detaliate fiind precizate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Pe parcursul administrării acestei probe a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat de către experţii A.V., C.N. şi M.V., obiecţiunile formulate fiind admise de către instanţă, la termenul din 24 iunie 2010.
Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, sub nr. 29084/3/2009, reclamanţii L.D.H. şi L.D.A. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 207/2009, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, în ce priveşte art. 2 referitor la cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului în cuantum de 109.368 lei.
S-a consemnat că motivarea acţiunii este identică cu cea din Dosarul nr. 29082/3/2009, cu precizarea că diferă doar numărul hotărârii de stabilire a despăgubirilor, iar suprafaţa de teren expropriată este de 651 mp.
În acest dosar s-a admis de asemenea, efectuarea unei expertize specialitatea evaluare proprietate imobiliară, fiind depus ia dosar raportul de expertiză efectuat de către experţii C.V., C.N. şi M.V., la care părţile au formulat şi ohiecţiuni, ulterior admise.
La termenul din 24 iunie 2010, tribunalul a dispus conexarea Dosarul nr. 29084/3/2009 al, secţiei a III-a civilă, la prezentul dosar, cu motivarea arătată în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Prin sentinţa nr. 452 din 14 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiate, acţiunea principală, cererea conexă şi cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele;
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 213/2009, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, în suprafaţa de 30 mp aflat în proprietatea reclamanţilor, la suma de 1.366 lei, imobilul fiind expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes naţional „Construcţia Autostrăzii Bucureşti-Ploieşti".
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 207/2009, emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubirile privitoare la imobilul situat în comuna Ştefaneştii de Jos, judeţul Ilfov, suprafaţă de 651 mp, aflat în proprietatea reclamanţilor, la suma de 29.644,59 lei, imobilul fiind expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes naţional „Construcţia Autostrăzii Bucureşti-Pioieşti".
Prin cererea de chemare în judecată, s-a contestat de către reclamanţi cuantumul despăgubirilor propus de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul SC C.N.A.D.N.R. SA, valoarea despăgubirilor propusă, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, fiind, aşa cum s-a arătat anterior, de 1.366 lei, respectiv 29.644,59 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatorul, nemulţumit de cuantumul despăgubirii, prevăzut la art. 8, precum şi orice persoană, care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a hotărârii guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire. Acţiunea se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii (dispoziţie rămasă în vigoare şi după modificările legislative ale Legii nr. 198/2004, prin Legea nr. 184/2008 şi prin O.U.G. nr. 228/2008).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experţii A.V., C.N. şi M.V. (comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanţă şi din experţii desemnaţi de către părţi), ţinându-se cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat de 30 mp la suma de 4.512 lei, (fila 45), echivalent 1.056 Euro.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experţii C.V., C.N. şi M.V. (comisia alcătuita din expertul desemnat de către instanţă şi din experţii desemnaţi de către părţi), ţinându-se cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat de 651 mp la suma de 469.128 lei (fila 52 dosar conex), echivalent 110.000 euro.
Tribunalul a reţinut că nu poate lua în considerare niciuna dintre valorile imobilului stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, confirmate de răspunsul la obiecţiuni, întrucât acestea nu reprezintă valoarea reală a imobilului, în sensul de preţ la care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel situate in aceeaşi unitate administrativ teritoriala.
La aprecierea acestei situaţii, tribunalul a avut în vedere că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care Legea nr. 198/2004 face referire, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi dîn prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite,
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa ţin seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasa neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, în raport de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor.
Aşadar, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, tribunalul a reţinut că sumele menţionate în rapoartele de expertiză nu pot fi luate în considerare întrucât nu reflectă preţul la care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în respectiva unitate administrativ teritorială, fiind preţuri exagerate, cu mult peste valoarea pe care reclamanţii ar putea s~o obţină pe piaţa liberă.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că prin sintagma imobilele de acelaşi fel nu se poate înţelege decât imobile cu aceeaşi suprafaţă şi cu aceeaşi destinaţie ca cea expropriată şi nicidecum întregul imobil care s-ar afla în proprietatea celui expropriat.
Prin urmare, tribunalul a considerat că la aprecierea valorii suprafeţei de 30 mp, respectiv 651 mp, trebuie luat în considerare preţul pe care reclamanţii l-ar putea obţine dacă ar vinde o suprafaţă de 30 mp, respectiv 651 mp din terenul lor conform destinaţiei pe care o are acest teren şi anume de teren extravilan arabii (fila 48-50). Or, cum e cazul în speţă, un teren extravilan arabil de 30 mp nu se poate vinde niciodată cu im preţ de circa 1056 euro, iar un teren extravilan arabil de 651 mp nu se poate vinde niciodată cu un preţ de circa 110.000 euro.
Tribunalul a reţinut şi faptul că valorile menţionate în raport nu ţin cont nici de dispoziţiile legale din art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd o scădere a preţului în situaţia în care lucrările executate aduc un spor de valoare proprietăţii celui expropriat.
În raport de aceste considerente, tribunalul a reţinut că valoarea cea mai apropriată de realitate pentru a 11 luată în considerare este cea menţionată în Hotărârea nr. 2 J 3/2009, de 1.366 lei, respectiv în Hotărârea nr. 207/2009 de 29.644,59 iei, întrucât această valoare ţine cont atât de suprafaţa efectivă a terenului expropriat, de destinaţia concretă a terenului, cât şi de valoarea la care se vând efectiv imobilele în zonă.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanţii au achitat pe data de 12 decembrie 2007, pentru întreaga suprafaţă de 10.400 mp extravilan, un preţ de 75.000 lei, iar prin raportul de expertiză efectuat în anul 2010, în condiţiile în care preţuirile terenurilor au scăzut dramatic iar piaţa imobiliară este blocată, pentru o suprafaţă de 651 mp adică pentru circa de 1/35 din suprafaţa totală, valoarea de circulaţie este de 469.128 lei, mult mai mare decât valoarea întregii suprafeţe de 10.400 mp achiziţionată în anul 2007 de către reclamanţi.
Tribunalul a tăcut precizarea că la stabilirea valorii de circulaţie a terenului, trebuie avută în vedere destinaţia concretă a terenului la data exproprierii, care în speţa dedusă judecăţii este cea de teren arabil extravilan.
În speţa dedusă judecăţii, pentru un teren arabil de 651 mp, experţii au stabilit o valoare de circulaţie de 27.147 euro, iar pentru o suprafaţă de 30 mp, o valoare de 1.056 euro, fapt ce este absoiut imposibil, în contextul în care un teren extravilan în România se vine cu maxim câteva mii de euro un hectar, iar în U.E., preţui unui teren extravilan este între 10.000-30.000 euro şi numai în cazuri excepţionale se ajunge la 40.000-50.000 euro, pentru terenuri extrem de fertile, iar acesta reprezintă preţul pentru 10.000 mp (un ha) şi nicidecum pentru 651 mp.
Dacă s-ar considera corect punctul de vedere al experţilor, în sensul că un mp arabil valorează 41,7 euro/mp, ar însemna că un hectar de teren extravilan în România valorează 417.000 euro, ceea ce este absolut absurd, o asemenea valoare nefiind înregistrată nicăieri în lume.
Tribunalul a avut posibilitatea să reţină o altă valoare decât cea din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, l-a comparat cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi.
De altfel, chiar în absenţa acestor dispoziţii, tribunalul a precizat că nu este legat de concluziile raportului de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca de altfel şi celelalte mijloace de probă. Este însă necesar ca soluţia instanţei, în situaţia în care se înlătură concluziile raportului de expertiză, să fie motivată.
Împotriva acestei hotărâri a declarai apel reclamanta L.D.A.
Prin Decizia civilă nr. 302/A din 25 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În această fază procesuală, instanţa a administrat proba cu înscrisuri constând în copii ale unor expertize evaluatoare şi ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare cu terenul în litigiu, precum şi proba cu expertiză evaluatoare a terenurilor expropriate.
Având în vedere solicitarea apelantei în sensul acordării despăgubirilor la cuantumul stabilit prin expertizele primei instanţe, respectiv 115.878 lei pentru terenul de 651 mp (raport expertiză efectuat în Dosarul conexat nr. 29084/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, - fila 47 şi următoarele, corectat prin răspunsul la obiecţiuni depus în dosarul principal de fond, la fila 49) şi 4.577 lei pentru terenul de 30 mp (raport expertiză efectuat în Dosarul principal nr. 29082/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dar şi faptul că apelanta a considerat că se impune efectuarea unei noi evaluări imobiliare, instanţa de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză care să aibă în vedere contractele de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare cu terenul în litigiu, depuse la dosar.
Au fost încuviinţate obiecfiuni apelantei-reclamante (răspuns la filele 138-139).
Concluziile expertizei efectuate au fost în sensul eă la data întocmirii raportului de expertiză- 15 februarie 2013, lotul expropriat în suprafaţă de 30 de mp are o valoare de 507 lei (faţă de 1.240 lei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin Hotărârea contestată nr. 213/2009), respectiv iotul expropriat în suprafaţă de 651 de mp are o valoare de 10.999 lei (faţă de 26.911 iei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin Hotărârea contestată nr. 207/2009).
În raport de întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa de apel a constatat că nu sunt fondate criticiie reclamantei care privesc modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că expertizele efectuate în primă instanţă care şi-au întemeiat concluziile favorabile reclamantei pe informaţiile din piaţă cu oferte de tranzacţionare a terenurilor libere din zona aflată în discuţie, nu pot fi reţinute, astfel cum a solicitat reclamanta întrucât criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994 care, în art. 26, prevede ca despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi că, la calcularea cuantumului, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
S-a reţinut că expertiza efectuată în apelul a fost întocmită în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, prin metoda comparaţiei directe, cu luarea în considerare a vânzărilor la datele de referinţă, astfel cum au rezultat din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, preţurile obişnuite de tranzacţionare ale altor imobile de acelaşi fel cu cei supus exproprierii.
Instanţa de apel a mai reţinut că deşi a existat un punct de vedere separat al expertului desemnat de reclamantă, nu poate fi luat în considerare, deoarece opinia acestui expert a continuat a se raporta la valoarea preţurilor pe piaţa liberă la data exproprierii, pentru terenurile libere în zona respectivă, ceea ce nu corespunde condiţiilor de evaluare impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Constatând că prin noul raport de expertiză efectuat s-a realizat o reală analiză de piaţă, pe baza ofertelor supuse tranzacţionării, o medie a ofertelor imobiliare de o manieră echilibrată, care reflectă o echivalenţă rezonabilă, în raport de elementele caracteristice ale proprietăţii, instanţa de apel a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind aplicarea criteriilor legale de stabilire a despăgubirilor, astfel că vor fi omologate concluziile acestei expertize.
Având în vedere prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi concluziile ultimei expertize evaluatoare, care indică o valoare mai mică a despăgubirilor pentru cele două loturi de teren, decât cea stabilită prin hotărârile de expropriere contestate, instanţa de apel a reţinut că nu se impune admiterea contestaţiilor, cu acordarea unui alt prejudiciu către reclamanţi.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor formulate, întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă susţine că decizia instanţei de apel este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că instanţa a validat un raport de expertiză care nu respectă dispoziţiile legale menţionate potrivit cărora, la calcularea despăgubirilor, atât experţii cât şi instanţa vor ţine seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială Sa data întocmirii raportului de expertiză. Mai susţine că decizia recurată este nelegală întrucât dispoziţiile legale în materie de expropriere prevăd ca raportul de expertiză să fie întocmit de o comisie formată din trei experţi astfel încât concluziile raportului să reflecte opinia tuturor experţilor, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat având în vedere că unul dintre experţi şi-a exprimat un punct de vedere distinct de a celorlalţi doi. Susţine că pentru a produce un raport de expertiză cu respectarea normelor în vigoare, trebuiesc respectate cumulativ mai multe criterii stabilite în mod imperativ de lege, respectiv să se aibă în vedere, pentru comparaţie, preturi cu care se vând în mod obişnuit imobile de aceiaşi fel cu imobilul expropriat în unitatea administrativ-teritorială la data efectuării raportului de expertiză, ceea ce în cauză nu a fost respectat. Legat de acest aspect, susţine ca experţii nu au ţinut seama de contractele existente la dosarul cauzei care reflectau preturile de tranzacţionare la care face referire art. 26 din lege, înlăturând de la analiză unele contracte cu justificări care nu au nici un suport tehnic sau juridic, iar celor pe care le-a avut în vedere le-au fost aplicate coeficienţi de corecţie în minus, ajungându-se astfel la încălcarea dispoziţiilor legale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o primă critică recurenta-reclamantă susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vină, în mod obişnuit, imobileie de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)."
Contrar însă celor susţinute de recurenta reclamantă, prin expertiza tehnică judiciară efectuată în apel, evaluarea terenurilor expropriate, a fost făcută corect, în raport cu exigenţele art. 26 al Legii nr. 33/1994 (potrivit căruia despăgubirea se compune din valoarea reaiă a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite) fiind avută în vedere şi evoluţia pieţei imobiliare, în scădere sau chiar în stagnare, faţă de perioada la care se raportează reclamanta.
Înalta Curte constată, din examinarea actelor din dosar, că în faza apelului, au fost puse la dispoziţia comisiei de experţi un număr de 7 contracte autentice de vânzare-cumpărare (a se vedea filele 46-70 Dosar nr. 2982/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă) având ca obiect înstrăinarea unor imobile sirniiare celui expropriat, din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, pentru a se putea efectua un raport de expertiză care să respecte exigenţele legii.
Din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că evaluarea atât la data emiterii hotărârilor de expropriere cât şi la data întocmirii raportului de expertiză a fost realizată în raport de 4 contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada 2008-2009, 3 dintre contractele puse la dispoziţia experţilor nefiind luate în considerare unu! datorită preţului exagerat de mare, iar altele două datorită preţurilor exagerat de mici.
Concluziile expertizei efectuate în apel, în opinia majoritară au fost în sensul că la data întocmirii raportului de expertiză- 15 februarie 2013, lotul expropriat în suprafaţă de 30 de mp are o valoare de 507 lei (faţă de 1.240 lei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin hotărârea contestată nr. 213/2009), respectiv lotul expropriat în suprafaţă de 651 de mp are o valoare de 10.999 lei (faţă de 26.911 lei cât s-a apreciat a fi despăgubirea prin Hotărârea contestată nr. 207/2009).
Cu toate că a existat un punct de vedere separat al expertului desemnat de reclamanta care nu a fost avut în vedere de instanţa de apel pe motiv că opinia acestuia a continuat să se raporteze la valoarea preţurilor terenurilor pe piaţa liberă la data exproprierii, valorificând concluziile experţilor în opinie majoritară (cel desemnat de instanţă şi cel desemnat de pârâtă), instanţa de apel a fost în măsură sa dea o interpretare corectă sintagmelor „valoarea reală a imobilului" şi „imobile de acelaşi fel", folosite în cuprinsul art. 26 al Legii nr. 33/1994, ţinând seama de toate asemănările şi diferenţele cuantificabile din punctul de vedere ai tranzacţiilor de pe piaţa imobiliară, reflectate în indicii de corecţie aplicabili fiecărei comparabile folosite pentru determinarea preţului.
Întrucât a constatat că prin această ultimă expertiză s-a stabilit o valoare mai mică a despăgubirilor pentru cele două loturi de teren, decât cea stabilită prin hotărârile de expropriere, contestate în cauză, instanţa de apel, în mod corect, având în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a reţinut că nu se impune acordarea unei alte despăgubiri către reclamanţi,
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că modalitatea în care a fost stabilit cuantumul despăgubirilor de către instanţa de apel satisface exigentele impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei implică şi satisfacerea exigenţelor art. 1 din Protocolul adiţional Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanţa a aplicat şi respectat aceste criterii, hotărârea astfel pronunţată nu poate reprezenta o încălcare a normei naţionale sau a celei europene.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect prevederile legale incidente în cauză, astfel încât, criticiie formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.D.A. împotriva Deciziei nr. 302/A din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2564/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2569/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
