ICCJ. Decizia nr. 2666/2014. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2666/2014
Dosar nr. 3198/1/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 10 octombrie 2014
La data de 9 septembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe cererea petentei SC S. SA privind strămutarea Dosarului nr. 2460/110/2013 al Curţii de Apel Bacău.
Cauza a primit termen de judecată la data de 10 octombrie 2014.
La data de 3 octombrie 2014 petenta SC S. SA a depus la dosar cerere de renunţare la judecată şi cerere de restituire a taxei judiciare de timbru, în sumă de 100 RON, achitată conform chitanţei nr. C1, emisă de Poşta Romană, la data de 12 septembrie 2014, depusă la dosar.
Analizând cererea petentei de renunţare la judecata cererii de strămutare, Înalta Curte reţine următoarele:
Renunţarea la judecată este un act procesual de dispoziţie, ce derivă din principiul disponibilităţii părţilor specific procesului civil şi poate avea loc oricând în cursul judecăţii, putându~se face atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, prin cerere scrisă sau, verbal, în şedinţă.
Din modalitatea de reglementare a acestui incident procedural, Înalta Curte reţine că obţinerea, de către partea care doreşte să renunţe la judecată, a acordului expres sau tacit al celeilalte ori celorlalte părţi, prev. de art 406 alin. (4) C. proc. civ., nu este necesară în cazul cererii de strămutare care nu este o veritabilă cerere de chemare în judecată.
Astfel, raţiunea pentru care legiuitorul a instituit condiţii şi sancţiuni de natură să împiedice manifestarea abuzivă a drepturilor procesuale de către partea care, punând în mişcare acţiunea civilă (prin cererea de chemare în judecată sau prin căile de atac) ar dori în mod discreţionar să oprească cursul judecăţii, după ce, luând cunoştinţă de apărările, excepţiile şi probele părţii adverse, ar aprecia că nu are şanse de câştig, nu subzistă în cazul soluţionării cererii de strămutare care este, la rândul său, un incident procedural privitor la competenţa instanţei.
Aşadar, constatând că petenta şi-a manifestat voinţa în sensul renunţării la judecată, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata cererii de strămutare a Dosarului nr. 2460/110/2013 al Curţii de Apel Bacău.
Cu privire la cererea petentei de restituire a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru: "pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc in cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor".
Conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru (în forma existentă în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bacău - 22 aprilie 2013): „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, în următoarele cazuri: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; d) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat; e) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, f) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională. g) când probele au fost administrate prin avocat sau consilier juridic".
În speţă, petenta nu a indicat expres temeiul de drept al cererii de restituire a taxei de timbru, însă din modalitatea de redactare a cererii rezultă că aceasta a fost formulată în contextul renunţării la judecată. Această concluzie este susţinută şi de împrejurarea că art. 45 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede un caz nou de restituire a taxei judiciare de timbru în ipoteza în care reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.
Prin raportare la dispoziţiile legale sus-menţionate, care reglementează, în speţă, taxa judiciară de timbru, şi la cauza cererii de restituire a acesteia, Înalta Curte constată că potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, care este de strictă interpretare, taxa judiciară de timbru nu se restituie în ipoteza renunţării la judecată, astfel că va respinge cererea petentei.
Cu privire la cererea intimatului, de aplicare a unei amenzi judiciare petentei, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată, astfel că o va respinge, pentru considerentele ce succed:
Cu referire la temeiul de drept al măsurii solicitate, Înalta Curte reţine că art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevede posibilitatea aplicării amenzii judiciare de la 100 RON la 1.000 RON pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.
Posibilitatea sancţionării cu amendă judiciară a părţilor, pentru formularea cu rea-credinţă a unei cereri de strămutare este reglementată de art. 187 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Astfel, formularea unei cereri de strămutare nu constituie, în sine, motiv pentru aplicarea unei amenzi judiciare dacă, în concret, nu există elemente care să conducă la concluzia că cererea a fost făcută în scop şicanator ori pentru tergiversarea judecăţii, etc. În circumstanţele particulare ale speţei nu se poate reţine reaua-credinţă a petentei SC S. SA, în formularea cererii de strămutare.
În consecinţă, cererea de aplicare amendă judiciară, formulată de intimatul S.S., urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea petentei SC S. SA la judecata cererii de strămutare a Dosarului nr. 2460/110/2013 al Curţii de Apel Bacău.
Respinge cererea formulată de intimatul S.S. de aplicare a unei amenzi judiciare petentei SC S. SA.
Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta SC S. SA.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2665/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2667/2014. SECŢIA I CIVILĂ. Strămutare. Fond → |
|---|
