ICCJ. Decizia nr. 2660/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 2660/2014
Dosar nr. 6799/99/2008
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 9 februarie 2012 Tribunalul laşi, secţia II civilă şi contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive şi lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi.
A fost admisă în parte prescripţia dreptului la acţiune.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.F.M. SA laşi, în contradictoriu cu pârâtele CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti şi Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi.
A fost obligată pârâta CN C.F. C.F.R. SA să plătească reclamantei: suma de 671.477,11 lei reprezentând garanţie de bună execuţie (în cuantum deja actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală) pentru lucrările executate în baza contractului din 1989 cu actele adiţionale şi la plata în continuare a dobânzii legale aferente sumei de 592.615,03 lei de la data de 25 noiembrie 2011 şi până la plata efectivă,suma de 105.237,32 lei reprezentând garanţie de bună execuţie (în cuantum deja actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală) pentru lucrările executate în baza contractelor din 25 noiembrie 2002, din 11 octombrie 2000, din 17 august 2000, din 9 iunie 2000, din 11 octombrie 2000, din 5 noiembrie 2004, din 6 octombrie 2005 şi la plata în continuare a dobânzii legale aferente sumei de 77.859,55 lei de la data de 25 noiembrie 2011 şi până la plata efectivă, suma de 256.173,82 lei reprezentând garanţie de bună execuţie (în cuantum deja actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală) pentru lucrările executate în baza contractelor din 17 iunie 2003, din 2 iunie 2003, din 22 noiembrie 2002, din 22 noiembrie 2002, din 27 martie 2003, din 23 iunie 2003, din 2001, din 29 mai 2003, din 30 aprilie 2001, din 30 aprilie 2001, din 12 martie 2001, din 30 aprilie 2001, din 19 aprilie 2001, din 12 martie 2001, din 12 martie 2001, din 12 martie 2001, din 19 aprilie 2001, din 15 decembrie 2000, din 26 octombrie 2000, din 2001, din 2002, din 17 mai 2001, din 17 mai 2001,din 31 octombrie 2001, din 21 ianuarie 2004, din 5 noiembrie 2004, din 25 iunie 2003, din 6 februarie 2003 din 18 iunie 2003, din 12 septembrie 2003, din 12 septembrie 2003, din 8 septembrie 2003 din 18 septembrie 2003, din 18 septembrie 2003 şi din 29 septembrie 2003 şi la plata în continuare a dobânzii legale aferente sumelor de: 70.922,46 lei (corespunzătoare garanţiei de bună execuţie neactualizată pentru lucrările de la Staţia Straja) de la data de 30 noiembrie 2011 şi până la plata efectivă, 19.806,05 lei (corespunzătoare garanţiei de bună execuţie pentru lucrările de la Staţia C.F. Botoşani ) de la data de 2 decembrie 2011 şi până la plata efectivă, 105.863.27 lei corespunzătoare garanţiei de bună execuţie neactualizată pentru lucrările executate în baza contractelor sus menţionate cu excepţia lucrărilor de la Staţiile Straja şi C.F. Botoşani de la data de 25 noiembrie 2011 şi până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi să plătească reclamantei suma de 122.745,16 lei reprezentând garanţie de bună execuţie (în cuantum deja actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală) pentru lucrările executate în baza contractelor din 27 octombrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 24 aprilie 2001, din 8 septembrie 2000, din 8 septembrie 2000, din 8 septembrie 2000, din 27 octombrie 2000, din 27 octombrie 2000, din 16 iunie 2003, din 3 noiembrie 2004, din 19 martie 2001, din 20 noiembrie 2001 şi la plata în continuare a dobânzii legale aferente sumei de 90.755,09 lei de la data de 25 noiembrie 2011 şi până la plata efectivă.
A fot respinsă ca prescrisă suma de 41.892,51 lei reprezentând prima tranşă a garanţiei de bună execuţie în cuantum de 11.742,47 lei, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, aferentă lucrărilor executate în baza contractelor din 11 octombrie 2000, din 11 octombrie 2000, din 17 august 2000, din 9 iunie 2000, din 11 octombrie 2000, sumă solicitată de reclamantă de la pârâta CN C.F. C.F.R. SA.
A fost respinsă ca prescrisă suma de 36.325,05 lei reprezentând prima tranşă a garanţiei de bună execuţie actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, aferentă lucrărilor executate în baza contractelor din 27 octombrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 8 septembrie 2000, din 8 septembrie 2000, sumă solicitată de reclamantă de la pârâta Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi.
A fost obligată pârâta CN C.F. C.F.R. SA să plătească reclamantei suma de 19.089,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi să plătească reclamantei suma de 8.715,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
În soluţionarea excepţiilor, tribunalul a constatat că reclamanta a încheiat contracte de antrepriză cu CN C.F. C.F.R. SA direct şi prin Regionala C.F.R. laşi, în prezent Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi, conform anexelor 2 şi 3 la Raportul de expertiză/răspuns la obiecţiuni. Contractele încheiate prin Regionala C.F.R. laşi cu denumirea actuală sunt cele din anexa 4 din aceeaşi lucrare.
S-a constatat că Regionala C.F. laşi, actualmente Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi este parte în privinţa contractelor indicate în anexa 4 din suplimentul la raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2011, astfel încât îi revin obligaţiile corelative, având calitate procesuală pasivă.
Sub aspectul lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. S-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţii iniţiale, dar îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. proc. civ. şi poate sta în judecată ca pârâtă, având capacitate procesuală de folosinţă. De asemenea, contractele indicate în anexele 2 şi 3 din supliment au fost încheiate de pârâta SN C.F.R. SA direct sau prin mandatar Regionala C.F.R. laşi, motiv pentru care obligaţia de restituire a garanţiilor de bună execuţie aferente revine pârâtei CN C.F.R. SA, Regionala acţionând ca reprezentant al său fără a-şi asuma obligaţii în nume propriu, aspect necontestat de pârâte.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a analizat punctual contractele, facturile, ordinele de plată, procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi procesele verbale de recepţie finală, solicitând prin obiectivele expertizei contabile ca expertul să stabilească pentru fiecare contract - în modalitatea de plată convenită de părţi : data când s-au achitat ori trebuiau plătite, când s-a stins garanţia de bună execuţie, stadiul executării lucrărilor şi ce sume mai sunt datorate.
De asemenea, motivat a primit sau înlăturat apărările părţilor, stabilind sumele prescrise cu titlu de garanţii de bună execuţie şi cele datorate de pârâte cu acest titlu. Acţiunea fiind admisă în parte conform dispozitivului hotărârii, s-a reţinut ca întemeiată cererea reclamantei de actualizare a sumelor cuvenite cu indicele de inflaţie şi cu titlu de dobândă legală.
Cuantumul garanţiei de bună execuţie datorat de CN C.F.R. SA s-a stabilit conform anexei 14 la raportul de expertiză din 24 noiembrie 2012, pentru lucrările de la Staţie C.F.R. laşi (contract din 1989 - 383.181,25 lei/tranşa I + 209.433,78 lei/tranşa II şi acte adiţionale). Reclamanta a solicitat de la pârâta Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi suma de 159.070,21 lei, pe baza probelor administrate tribunalul a reţinut ca prescrisă suma de 36.325,05 lei, garanţie scadentă în luna decembrie 2001, acţiunea fiind introdusă în luna august 2008, diferenţa fiind datorată, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală. în calculul garanţiilor de bună execuţie nu s-au luat : ordinele de plată în care sunt menţionate numai numere de facturi, fără a se face menţiunea „ garanţii „ s-au repartizat proporţional fiecărei facturi în parte valorilor înscrise cu titlu de garanţii în cazul în care cuantumul era mai mare decât cel aferent facturii, sume pentru care la data emiterii ordinelor de plată cu titlu de garanţii nu erau scadente, fie s-au dedus pentru alte lucrări. Totodată expertul nu a calculat garanţii de bună execuţie (Gbe) pentru contractele de la poziţia nr. 98-103, nr. 109-111 pentru care nu s-au prezentat procese verbale de recepţie. în calcul nu s-a luat procesul verbal de compensare, fiind înscrisă menţiunea „ stingere facturi „, fiind reţinute ca exigibile Gbe pentru lucrările la Staţia C.F.R. Botoşani, Vaslui şi Straja pentru care procesele verbale de recepţie finală s-au încheiat în cursul judecăţii.
În cuprinsul sentinţei au fost explicate şi expuse punctual modul de calcul pentru pretenţiile prescrise, cât şi cele datorate la plata cărora pârâtele au fost obligate.
Împotriva hotărârii pronunţată de Tribunalul laşi au declarat apel pârâţii, formulând critici comune privind cuantumul penalităţilor, prescripţia dreptului la acţiune, dobânda şi rata inflaţiei reprezintă o dublă reparaţie ce nu este legală. în cursul dezbaterilor s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a CN C.F. C.F.R. SA în privinţa contractelor încheiate anterior anului 1998 când s-a constituit prin divizarea SN C.F.R. SA.
Prin Decizia nr. 119 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, s-au admis apelurile declarate de CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti şi Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi împotriva sentinţei civile nr. 228 din 09 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul laşi, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot.
A fost respinsă acţiunea introdusă de reclamanta SC C.F.M. SA, prin administrator judiciar SC E.B. SRL Sprl" cu sediul social în laşi, în contradictoriu cu pârâţii CN C.F. C.F.R. SA cu sediul în Bucureşti şi Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi.
A fost respinsă cererea de întoarcerea executării prin repunerea părţilor în situaţia anterioară formulată de CN C.F. C.F.R. SA cu sediul în Bucureşti.
A fost obligată reclamanta - intimată SC C.F.M. SA să plătească apelantelor cheltuieli de judecată: 9.724,94 lei pentru CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti ; 21.470,71 lei pentru Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. laşi.
Împotriva acestei decizii reclamanta prin administrator special a declarat recurs pe care a criticat-o pentru nelegalitate solicitând:
În principal, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la aceeaşi instanţă de apel, în temeiul art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 314 C. proc. civ., iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, respingerea apelurilor declarate de cei doi pârâţi şi în fond menţinerea sentinţei nr. 228/2012 pronunţată e Tribunalul laşi, înlăturarea dispoziţiilor privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată din apel în sumă de 9.724,94 lei şi respectiv 21.470,71 lei, cu menţinerea dispoziţiilor deciziei atacate referitoare la respingerea întoarcerii executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară formulată de CN C.F.R. SA.
De asemenea, recurenta a solicitat, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel în temeiul art. 312 alin. (3) teza finală.
Prin recurs, recurenta a formulat, în temeiul art. 103 C. proc. civ. de la 1865, o cerere de repunere în termenul de declarare şi motivare a recursului.
În motivarea cererii, recurenta a susţinut că decizia recurată nu a fost legal comunicată, în argumentarea căreia a arătat că avea sediul social în laşi, iar sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură l-a indicat prin întâmpinarea depusă la dosar în luna mai 2012, respectiv în laşi.
Ulterior, arată recurenta, a intrat în procedura insolvenţei, conform sentinţei pronunţate de Tribunalul laşi, în Dosarul nr. 5864/99/2012, când a fost numit administrator judiciar provizoriu E. Sprl laşi. Prin procesul verbal al şedinţei Adunării acţionarilor din data de 02 august 2012 în considerarea dispoziţiilor art. 3 pct. 26 şi art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a fost numit administrator special domnul P.C.B., cel care anterior avea şi calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie. în acest sens, recurenta a precizat că societatea şi-a exprimat intenţia de a formula un plan de reorganizare - depune alăturat declaraţia cu dată certă de către preşedintele Consiliului de Administraţie la data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 85/200 - iar în prezent societatea se află în perioada de observaţie, dreptul de administrare nefiind ridicat. Recurenta a precizat că planul de reorganizare a fost propus la data de 24 octombrie 2013 şi a fost aprobat de Adunarea creditorilor la data de 08 ianuarie 2014, conform procesului verbal pe care îl anexează la prezentul recurs.
În continuare, recurenta a susţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 şi art. 18 alin. 1 din aceeaşi lege, nu i-a fost ridicat dreptul de administrare şi în condiţiile în care a fost desemnat un administrator special, acesta este mandatat să efectueze toate actele de administrare necesare în numele şi pentru societatea debitoare.
Prin urmare, calitatea de reprezentant al societăţii debitoare o dobândeşte administratorul judiciar/ sau după caz, lichidatorul, numai după ridicarea dreptului de administrare.
Faţă de argumentele expuse, recurenta a solicitat să se constate că pentru societatea debitoare - recurenta din prezenta cauză - calitatea de reprezentant o deţine administratorul special în persoana domnului P.C.B.
Recurenta a concluzionat că decizia recurată trebuia comunicată de instanţa de apel în principal la sediul procesual ales în luna mai 2012 sau, în subsidiar, la sediul social al societăţii recurente din laşi, care, în opinia recurentei, erau sediile unde se afla reprezentantul legal al societăţii recurente, respectiv administratorul special. Referitor la comunicarea deciziei din apel a luat la cunoştinţă la data de 16 ianuarie 2014, la momentul în care în Dosarul nr. 5864/99/2012 a fost depusă decizia recurată în şedinţa publică de către intimata CN C.F. C.F.R. SA Bucureşti odată cu cererea din 2014, sens în care a precizat că o depune anexat la prezentul recurs. De asemenea, recurenta a declarat expres că administratorul judiciar E. Sprl laşi nu „ i-a pus la dispoziţie „ Decizia recurată nr. 119/2013 ce a fost comunicată la Curtea de Apel laşi la finalul anului 2013.
În aceste condiţii, recurenta a fost în imposibilitate obiectivă de formulare a recursului în interiorul termenului de 15 zile calculat de la data comunicării deciziei de către instanţa de apel.
Aşa fiind, recurenta a solicitat admiterea cererii de repunere în termen, întrucât sunt îndeplinite condiţiile art. 103 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată i-a fost comunicată la data de 16 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 5864/99/2012.
Înalta Curte la termenul de azi, a rămas în pronunţare pe excepţia tardivităţii recursului.
Înalta Curte constată că cererea de repunere în termen formulată de societatea recurentă este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Pentru repunerea în termen partea trebuie să demonstreze împrejurarea care a împiedicat-o să exercite calea de atac.
Împrejurarea că administratorul judiciar E. Sprl laşi nu i-a pus la dispoziţie decizia recurată nu constituie o împrejurare care să justifice repunerea în termen şi nu reprezintă o situaţie obiectivă independentă, în condiţiile în care avocatul ales al recurentei debitoare a reprezentat-o şi după deschiderea procedurii de insolvenţă.
Mai mult decât atât, avocatul ales al recurentei pe tot parcursul soluţionării apelului nu a adus la cunoştinţa instanţei şi nu a solicitat comunicarea actelor de procedură la sediul presupus indicat, ceea ce înseamnă că procedura a fost legal îndeplinită, contrar susţinerilor recurentei. De altfel, aşa cum se poate observa, toate susţinerile recurentei în cererea de repunere în termen nu fac altceva decât să îşi invoce propria turpitudine în exercitarea căii de atac a recursului.
De observat, că situaţia comunicării deciziei recurate recurentei, despre care se pretinde că nu a fost legal comunicată, nu se încadrează în dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. şi nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii, de natură a o împiedica să declare recursul în termenul legal, în condiţiile în care recurenta prin apărătorul ales nu a indicat care dintre sediile să se comunice având în vedere că societatea recurentă este în procedura insolvenţei. Faptul că în înscrisurile depuse la dosar au fost menţionate sediile despre care face vorbire în cererea de recurs şi având în vedere că apărătorul ales al recurentei a reprezentat şi societatea în procedura reorganizării şi nu a solicitat în mod expres unde să se facă comunicarea actelor de procedură, nu pot conduce decât la o singură concluzie că aspectele invocate de recurentă nu justifică cererea de repunere în termen.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, comunicarea deciziei atacate s-a făcut la data de 3 decembrie 2013 către administratorul judiciar E. Sprl, acesta fiind numit de către judecătorul sindic odată cu deschiderea procedurii insolvenţei faţă de reclamantă prin hotărârea din data de 5 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 5864/99/2012.
Conform încheierilor de şedinţă ulterioare datei de 5 iulie 2012 recurenta a fost citată doar prin administrator judiciar, toate actele de procedură fiind îndeplinite doar faţă de acesta, în calitate de reprezentant legal al reclamantei.
Orice alegere de domiciliu făcută anterior datei deschiderii procedurii insolvenţe, în speţă alegerea de sediu făcută în luna mai 2012, devine ineficace atâta vreme cât potrivit Legii nr. 85/2006 toate actele de procedură se îndeplinesc faţă de administrator judiciar, acesta din urmă însuşindu-şi de altfel recursul declarat de către administratorul special B.C.
Ca atare, întrucât recursul a fost declarat la data de 31 ianuarie 2014, în raport de data comunicării hotărârii - 3 decembrie 2013, este evident că acesta este făcut cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzute de Legea nr. 85/2006 (ultima zi împlinindu-se la data de 19 decembrie 2012), fiind tardiv.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006 Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii şi să respingă, în consecinţă, recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen a recursului.
Admite excepţia tardivităţii recursului şi în consecinţă:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta SC C.F.M. SA prin administrator special P.C.B. Iași împotriva Deciziei nr. 119 din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2657/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2665/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
