ICCJ. Decizia nr. 2678/2014. Civil. Rectificare carte funciară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2678/2014
Dosar nr. 1846/1/2014
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 05 mai 2014, revizuienta R.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 153 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Alba, secţia civilă, în raport de decizia nr. 93 din 14 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivare, revizuienta a arătat că prin decizia civilă nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba irevocabilă prin decizia nr. 93/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, s~a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. XX/2002 emis de B.N.P. T.E., s-a dispus anularea încheierii de intabulare nr. 1024/1997 operată în CF nr. C1 Alba Iulia sub nr. B 10-11, anularea încheierii de intabulare nr. 9023/2002 operată în CF nr. C1 Alba lulia, sub nr. B 32-19 şi s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor U.V. şi A. asupra cotei de 1/1 parte construcţii, cu titlu de cumpărare cu referire la contractul de vânzare-cumpărare nr. AA/1996 încheiat în baza Legii nr. 112/1995,
A mai arătat că, prin decizia nr. 153/2014, s-a anulat încheierea de intabulare nr. 1024 din 3 februarie 1997 şi s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor U.V. şi U.A. asupra cotei de 1/1 părţi construcţii cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, ceea ce înseamnă o soluţie contrară cu cea pronunţată prin decizia nr. 93/2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia civilă. Această măsură contravine şi obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. AA/1996, prin care reclamanţii au cumpărat locuinţa care le-a fost închiriată prin contractul de închiriere din 1 august 1996, adică o cameră şi o magazie.
A mai susţinut că decizia ce se solicită a fi revizuită contravine şi soluţiei date prin decizia civilă nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba privitor la respingerea acţiunii reclamanţilor pentru nulitatea certificatului de moştenitor nr. XX/2002 al B.N.P. T.E. şi a încheierii nr. 9023/2002, prin care acest certificat de moştenitor s~a intabulat în CF nr. C1 Alba îulia, sub B 12-19.
În fine, a susţinut că prin decizia civilă nr. 292/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a stabilit definitiv şi irevocabil că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, în baza Decretului nr. 223/1974, iar Statul român s-a intabulat în cartea funciară cu încheierea nr. 1434/1976 asupra cotei de 1/6 părţi construcţii şi 1/6 părţi teren.
Intimaţii U.V. şi U.A. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, întrucât hotărârile pretins contrare nu evocă fondul, pentru că nu sunt întrunite cele trei condiţii de admisibilitate a cererii, cu referire la identitatea de cauză, deoarece în cel de-al doilea litigiu s-a invocat şi analizat autoritatea de lucru judecat a celui dintâi.
Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 2824/2007 pronunţată de Judecătoria Alba lulia a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii U.V. şi U.A. în contradictoriu cu pârâţii B.E., P.F. şi R.R., s-a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor autentificat sub nr. XX/2002 de B.N.P. E.T., în sensul radierii din acest act a imobilului casă de locuit înscris în CF nr. C1 Alba Iulia ca fiind masa succesorală rămasă după defuncţii S.R., S.M. şi S.Ma., s-a dispus anularea încheierii de intabulare nr. 1204/1997 operată în foaia A a CF nr. C1 Alba lulia sub B 10-11, anularea încheierii de intabulare nr. 9023/2002 operată în foaia A a CF nr. C1 Alba lulia sub B 12-19, intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în CF nr. C1 Alba lulia asupra imobilului construcţie, în cotă de 1/1 părţi, cu titlu cumpărare, reintabularea dreptului de proprietate asupra terenului conform certificatului de moştenitor nr. XX/2002 a B.N.P. E.T. în favoarea moştenitorilor, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, ca nefondată şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 938 RON în favoarea reclamanţilor cu titlu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 226 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Alba, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţii U.V. şi U.A. împotriva sentinţei civile nr. 2824/2007 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, a admis apelul declarat de pârâta R.R. împotriva aceleiaşi sentinţe şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, a obligat pe intimaţii U. să plătească apelantei R.R. suma de 19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, prin decizia nr. 93 din 14 martie 2008 a respins recursul declarat de reclamanţii U.V. şi U.A. împotriva deciziei de mai sus.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Alba lulia la data de 5 iulie 2011, reclamanţii U.V. şi U.A. au chemat în judecată pe pârâţii P.F., B.E., R.R. şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că imobilul compus din cameră, bucătărie şi hol (casă veche nr. 1), ce a făcut obiectul certificatului de moştenitor nr. ZZ/1962 înscris în CF nr. C1 Alba lulia nr. top T1, a fost demolată cu ocazia inundaţiilor din anul 1970; să se constate că pe imobilul înscris în CF nr. C1 Alba lulia nr. top T2, R.R. şi R.V. au edificat o altă construcţie compusă dintr-o cameră, bucătărie şi hol (casă veche nr. 2) în cota de 1/1 părţi, în părţi egale, cu titlu de bun comun; să se dispună ca OCPI Alba să noteze această construcţie compusă dintr-o cameră, bucătărie şi hol (casa veche nr. 2) în CF nr. C1 - A.+2 nr. top T2 şi să intabuleze dreptul de proprietate asupra acestei construcţii în favoarea lui R.R. şi R.V., în cota de 1/1 părţi, cu titlu de bun comun; să se constate că această construcţie, identificată mai sus, a făcut obiectul deciziei nr. 374 din 23 septembrie 1975, de trecere a acesteia în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974; să se constate nulitatea absolută parţială a încheierii de intabulare nr. 1434 din 19 mai 1976 din CF nr. C1 Alba lulia şi să se dispună, pe cale de consecinţă, intabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra cotei de 1/1 părţi din construcţia (casă veche nr. 2) proprietatea lui R.R. şi R.V. şi asupra cotei de proprietate de 1/6 părţi teren din imobilul de sub A+1 a lui R.R.; să se anuleze încheierea de intabulare nr. 1024 din 03 februarie 1997 şi să se dispună, pe cale de consecinţă, intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra cotei de 1/1 părţi construcţii (casa veche nr. 2) cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5107 din 5 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă de Judecătoria Alba lulia, însă, ulterior, prin decizia civilă nr. 153 din 1 aprilie 2014, Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamanţii U.V. şi U.A., a modificat în parte sentinţa atacată şi a admis acţiunea pe fond, a constatat că imobilul casa, compus din două camere bucătărie şi hol (casa veche nr. 1), ce a făcut obiectul certificatului de moştenitor nr. ZZ/1962, înscris în CF nr. C1 Alba lulia nr. top T1, a fost demolat anterior anului 1975, că pe imobilul înscris în CF nr. C1 Alba lulia, A+2, nr. top T2 R.R. şi R.V. au edificat o altă construcţie, compusă dintr-o cameră, bucătărie şi hol (casa veche nr. 2), în cotă de 1/1 părţi, în părţi egale cu titlu de bun comun. Instanţa a dispus OCPl să noteze această construcţie, compusă dintr-o cameră, bucătărie şi hol (casa veche nr. 2) în CF nr. C1 A+2 nr. top T2 şi să se intabuleze dreptul de proprietate asupra acestei construcţii în favoarea Iui R.R. şi R.V., în cota de 1/1 părţi, cu titlu de bun comun. Totodată, a constatat că această construcţie (casa veche nr. 2) a făcut obiectul deciziei nr. 374 din 23 septembrie 1975, de trecere în proprietatea Statului român în temeiul Decretului nr. 223/1974, precum şi nulitatea absolută parţială a încheierii de intabulare nr. 1434 din 19 mai 1976, din CF nr. C1 Alba lulia în ce priveşte dreptul de proprietate al Statului român asupra construcţiei, a dispus intabularea dreptului de proprietate al Statului român asupra cotei de 1/1 părţi din construcţie (casa veche nr. 2) proprietatea lui R.R. şi R.V., cotei de proprietate 1/6 părţi, teren din imobilul de sub A-1, a lui R.R. A anulat încheierea de intabulare nr. 1024 din 3 februarie 1997 şi a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra cotei de 1/1 părţi construcţii (casa veche nr. 2), cu titlu de cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995, contract de vânzare - cumpărare nr. 1489/1996, a obligat intimaţii, în favoarea recurenţilor, îa plata sumei de 2.168 RON cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru la fond şi în recurs, a obligat intimaţii P.F., B.E., R.R. să plătească în solidar în favoarea Statului român suma de 115 3,60 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, sub forma ajutorului public judiciar.
În considerentele acestei ultime hotărâri s-a reţinut că pârâta R.R. a invocat, în primă instanţă, la data de 08 noiembrie 2011, excepţia autorităţii de lucru judecat, admisă în parte la termenul de judecată din 03 mai 2012.
Instanţa de fond a constatat, în privinţa acestei excepţii, că prin sentinţa civilă nr. 2824/2007 a Judecătoriei Alba Iulia a fost admisă în primă instanţă acţiunea, constatându-se nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. XX/2002, a încheierii nr. 1024/1997, a încheierii de intabulare nr. 9023/2002 şi s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor în favoarea reclamanţilor. Hotărârea a fost însă desfiinţată în apel prin decizia nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba, pe fond fiind respinsă acţiunea, decizie menţinută şi de către instanţa de recurs.
Prin sentinţa civilă nr. 4905 din 15 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1601/176/2008 a fost respinsă cea de a doua acţiune a reclamanţilor, prin care s-a solicitat, în esenţă, intabularea Statului Român în cota de 1/1 părţi construcţii şi. respectiv, a reclamanţilor, şi anularea încheierii de intabulară nr. 1434/3.976, hotărâre menţinută şi în apel. Dosarul se află însă suspendat în faza de recurs la Curtea de Apel Alba lulia.
În ce priveşte cea de a treia acţiune promovată tot de către reclamanţi, cu acelaşi scop, cel privind cota de 1/3 părţi construcţii de pe imobil, în cauză au fost invocate de către pârâta R.R. a mai multe excepţii; a prescripţiei dreptului material la acţiune, a lipsei de interes, a lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, a inadmisibilitaţii şi a autorităţii de lucru judecat, cea din urmă admisă în parte cu privire la capătul VI de cerere.
În recurs, conform deciziei nr. 153 din 1 aprilie 2014, ce se cere a fi revizuită, aceeaşi instanţă a reţinut că prin decizia nr. 226/A/2007 a Tribunalului Alba, irevocabilă prin decizia civilă nr. 93/2008 a Curţii de Apel Alba lulia, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor U.V. şi U.A., prin care au solicitat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. XX/2002 al B.N.P. E.T., anularea încheierilor de intabulare nr. 1024 din 3 septembrie 1927 şi 9023 din 18 decembrie 2002, rectificarea reclamanţilor sub B10-13 asupra cotei de 1/6 părţi din construcţii din CF nr. C1 Alba lulia şi intabularea acestora asupra cotei de 1/1 părţi construcţii, rectificarea intabulării pârâţilor sub B12-19 asupra imobilelor nr. top. T2 din CF nr. C1 Alba lulia. Faţa de această hotărâre judecătorească a fost admisă parţial excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte anularea încheierii de intabulare nr. 1024/1997, pârâţii susţinând că această excepţie operează asupra întregii acţiuni.
Instanţa de recurs a apreciat că în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat cu privire la anularea încheierii nr. 1024 din 3 februarie 1997, deoarece în această situaţie nu sunt incidente dispoziţiile art. 1203 C. civ. privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care să conducă la admiterea excepţiei. în ceea ce priveşte anularea încheierii de intabulare nu există identitate de cauză cu aceeaşi cerere formulată în Dosarul nr. 3448/376/2006, soluţionată prin decizia civilă nr. 93/2008 a Curţii de Apel Alba lulia. Astfel, în prezenta cauză reclamanţii nu contestă componenţa masei succesorale după defunctul S.Ma., aşa cum este ea atestată în certificatul de moştenitor din 26 septembrie 1962 şi care a condus şi la emiterea certificatului de moştenitor nr. XX/2012 contestat în Dosarul nr. 3448/176/2006, ci este promovată o acţiune în rectificare de carte funciară prin care se tinde să se dovedească faptul că imobilul ce a constituit masa succesorală după defunctul S.Ma. nu este unul şi aceiaşi cu imobilul preluat de Statul Român şi ulterior înstrăinat reclamanţilor. Or, sub celelalte aspecte excepţiile au fost corect, soluţionate de instanţa de fond, niciuna din părţi neînţelegând să Ie aducă critici prin promovarea recursului.
În speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapeiare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţa de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie prevenirea încălcării principiului puterii lucrului judecat. Astfel, posibilitatea de a obţine revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe.
Raportat la situaţia de fapt şi de drept prezentată, Înalta Curte constată că revizuienta R.R. nu mai poate reitera pe calea revizuirii excepţia puterii lucrului judecat, aceasta fiind deja respinsă în dosarul soluţionat prin decizia nr. 153 din 1 aprilie 2014 de Tribunalul Alba, secţia civilă.
Pentru considerentele ce preced, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 322 pct 7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta R.R. împotriva deciziei nr. 153 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2677/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 2720/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
