ICCJ. Decizia nr. 2704/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2704/2014
Dosar nr. 2115/1/2014
Şedinţa publică din 14 octombrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată:
Prin decizia nr. 3579 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 367 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5531/87/2012 în contradictoriu cu intimatul S.A.
A modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul S.A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, prin care a solicitat acesteia din urmă, revizuirea deciziei de pensionare emisă de pârâtă la data de 11 octombrie 2010 şi plata diferenţelor drepturilor băneşti cuvenite în urma recalculării pensiei, începând cu anul 2008 pentru O.U.G. nr. 100/2008, respectiv, 01 ianuarie 2011 la zi.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, la data de 28 mai 2014, revizuentul S.A. solicitând instanţei anularea deciziei sus menţionate şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei civile nr. 367 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Teleorman.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuentul a arătat că în cadrul secţiilor a-VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a-IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu există o practică unitară sub aspectul interpretării dispoziţiilor art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2008 şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 în raport cu aplicarea (neaplicarea) prevederilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, fapt care a determinat ca la soluţionarea cauzelor având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie, prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de textele de lege menţionate, soluţiile să fie diferite, deşi speţa a fost aceeaşi.
Se mai susţine că, datorită acestei practici neunitare, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat hotărâri potrivnice, în condiţiile în care, deşi revizuentul nu a fost prezent la soluţionarea cauzei, în fond, instanţa a admis în parte acţiunea, în acelaşi Dosar nr. 5531/87/2012, ca apoi, în recurs, să admită calea de atac declarată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 367 din 30 ianuarie 2013, să o modifice în parte şi să respingă acţiunea.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, pentru ca revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 să fie admisibilă este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea revizuirii, scopul acestei căi de atac, fiind acela de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
Revizuirea este admisibilă numai dacă se referă la hotărâri potrivnice, or este de observat că, hotărârile pretins potrivnice sunt date în una şi aceeaşi cauză şi nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, în situaţia în care, în acelaşi dosar s-au pronunţat soluţii diferite, în fond şi apoi, în calea de atac a recursului.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului procedural mai sus evocat, prevederile art. 322 pct. 7 din acelaşi Cod neacoperind situaţiile rezultate din practica neunitară a instanţelor, a cărei reglare este atributul unor alte mecanisme judiciare.
Or, se constată că, tocmai această practică neunitară este invocată de revizuent în susţinerea cererii sale, făcându-se trimitere la alte hotărâri pronunţate de aceeaşi instanţă, prin care s-a dat o altă interpretare cererilor având ca obiect drepturi băneşti izvorâte din decizia de pensionare.
Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ., reglementând conţinutul autorităţii de lucru judecat trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa de judecată să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
În cazul concret dedus judecăţii, însă, revizuentul nu invocă o asemenea situaţie, ci aspecte de practică neunitară, însă face referire la soluţii diferite date în acelaşi dosar, în fond şi recurs.
Aşa fiind, neexistând hotărâri potrivnice care să îl vizeze pe revizuentul S.A., aceasta nu poate pretinde că ar fi nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
Afirmaţia, cu titlu general, în sensul că unele instanţe au dat câştig de cauză unor petenţi, în timp ce altora - cum este cazul revizuentului - le-a fost respins demersul judiciar (în recurs), nu se poate constitui într-o nesocotire a autorităţii de lucru judecat, în aşa fel încât să fie incident motivul de revizuire reglementat de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.
În consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care a constituit fundamentul căii de atac promovate în speţă, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Cât priveşte susţinerile revizuentului, în sensul că acestuia i s-a încălcat dreptul la apărare şi nu a beneficiat de un tratament egal cu cel al altor petenţi, în condiţiile în care, în fundamentarea aceluiaşi temei de drept, acestora din urmă, le-au fost admise acţiunile privind acordarea drepturilor băneşti derivate din pensie este de observat că, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal de procedură diferit, care decurge din existenţa unor faze procesuale diferite şi corespunzătoare unor dispoziţii legale care reglementează aceste etape.
Or, în cazul concret dedus judecăţii se susţine că, în acelaşi dosar, fiind pronunţate soluţii diferite, această situaţie ar determina revizuirea unei hotărâri prin care, într-o cale de atac s-a pronunţat o altă soluţie, contrară celei de la fond, în care părţii revizuente i-a fost admisă acţiunea, iar această ipoteză ar conduce la reformarea hotărârii. În realitate, în speţă, astfel cum s-a arătat, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 referitoare la contrarietate de hotărâri, invocată ca temei al cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.A. împotriva deciziei nr. 3579 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2702/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2712/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
