ICCJ. Decizia nr. 2725/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2725/2014
Dosar nr. 3495/118/2011
Şedinţa publică din 15 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 24 februarie 2001, reclamantul A.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, pentru că, prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 198/2004 şi ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, să se dispună anularea hotărârii nr. 31 din 11 august 2010 emisă de comisia de specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ceea ce priveşte despăgubirile propuse pentru suprafaţă de teren suspusă exproprierii, obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri în cuantum de 84 RON/m.p.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren în suprafaţă de 1.764 m.p., teren situat în extravilanul oraşului Murfatlar, parcela xx având număr cadastral C1, înscris în CF nr. zz, iar comisia de specialitate, încălcând regulile de procedură stabilite de lege nu a permis nicio intervenţie a lor în elaborarea şi fundamentarea valorii despăgubirii.
În motivarea cererii sale, reclamantul a mai precizat că, deşi terenul se află în extravilanul localităţii Murfatlar, este situat în apropierea unor importante căi de acces şi dispune de toate utilităţile pe care le impune regimul său agricol, apreciind că, în prezent, valoarea terenului este de 30 euro/mp şi nu de 84 RON/mp (aproximativ 2 euro/mp) şi nu 4,1 RON/mp (sub 1 euro) cum a stabilit comisia.
La 07 aprilie 2011, pârâtul Statul Român a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, susţinând că întreaga procedură de expropriere a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar cuantumul despăgubirilor acordate sunt în deplină concordantă cu preţul de circulaţie al imobilelor; s-a mai precizat că, din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că metoda comparaţiei directe a reprezentat prima metodă de evaluare şi nu s-a limitat la această metodă ci s-a folosit şi metoda capitalizării rentei funciare şi cea a comparaţiei prin bonitate.
Prin sentinţa civilă nr. 916 din 23 februarie 2012, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea şi, anulând în parte hotărârea nr. 31 din 11 august 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora, a stabilit că despăgubirile cuvenite reclamantului pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1.764 m.p., parte din imobilul înscris în CF nr. zz, situat în extravilanul localităţii Murfatlar, jud. Constanţa, parcela xx, nr. cadastral C1 trebuie să fie suma de 16.776 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.764 mp situat în extravilanul oraşului Murfatlar, parcela xx având număr cadastral C1, înscris în cartea funciară nr. zz, jud. Constanţa prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 ianuarie 2008 la BNP B.M.L.; prin hotărârea nr. 31 din 11 august 2010 s-a expropriat suprafaţa de 1764 mp parcela xx, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 7.300 RON.
Prima instanţă a mai constatat că, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat, cu opinia majoritară a experţilor, că pentru terenul expropriat preţul este de 2,26 euro/mp; tribunalul nu a reţinut opinia separată a expertului pârâtului potrivit căreia preţul pe mp a parcelelor expropriate este de 1,04 euro/mp aceasta nefiind fundamentată, fiindcă ceilalţi experţii au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat prin stabilirea preţului (aşa cum arată art. 26 din Legea nr. 33/1994) şi au folosit metoda rentei funciare potrivit căreia evaluarea terenului expus exproprierii are la bază elemente de calcul reale pornind de la capacitatea de producţie a terenului respectiv şi preţul produsului obţinut pe teren.
În aceste condiţii, procedând la compararea ofertei făcute prin hotărârea de expropriere nr. 31 din 11 august 2010 (7.300 RON) cu valorile rezultate din raportul de expertiză (16.766-7.580 RON) şi având în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat (…)”, tribunalul a constatat că pretenţiile formulate de reclamant în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 108 din 4 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii introductive de instanţă l-a constituit exclusiv cuantumul despăgubirii oferite reclamantului pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1.764 mp; aceasta pe de o parte pornind de la conţinutul acţiunii formulate la 07 aprilie 2011 în care reclamantul invoca caracterul injust al despăgubirii primite şi, pe de altă parte, din perspectiva dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în vigoare la data exproprierii) potrivit cărora contestaţia împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii poate viza exclusiv cuantumul despăgubirii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
Astfel, având în vedere prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora, în cazul în care apelul nu se motivează, ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă şi faţă de împrejurarea că, în acţiune reclamantul vorbeşte despre valoarea reală a imobilului şi despre prejudiciul cauzat proprietarului (elemente ale despăgubirii care se regăsesc şi în cerere declarativă de apel), instanţa de apel a procedat la verificarea integrală a sentinţei din perspectiva prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în faţa primei instanţe.
Ca atare instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că „prejudiciul cauzat proprietarului” este altceva decât echivalentul valoric al bunului precum „pierderi pentru recolta neadunată”, „pierderi din subvenţii”, „compensaţii referitoare la secţionarea terenului” sau „compensaţii referitoare la prejudicii triangulare” enumerate de pârât în întâmpinarea la acţiunea reclamantului, dar fără a se limita la acestea, putându-se încadra în această categorie orice pierdere cauzată în mod direct de expropriere (exemplu: cheltuieli angajate în vederea unei viitoare modificări a regimului juridic al bunului; avansul care nu mai poate fi recuperat pentru lucrările de terasament sau de natură agricolă; întocmirea unei documentaţii pentru lotizare sau trecere în intravilan, etc.).
Concluzionând instanţa de apel reţine că, s-ar putea face o paralelă între limitele despăgubirilor pentru răspunderea civilă delictuală şi obligarea de desdăunare în cazul exproprierilor, titularul dreptului de proprietate fiind îndreptăţit atât la prejudiciul efectiv cât şi la beneficiul nerealizat.
Din această perspectivă, instanţa de apel a reţinut că reclamantul avea în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 ianuarie 2008 la BNP B.M.L. o suprafaţă de 2 ha teren agricol, parcela bb un teren în formă dreptunghiulară (conform schiţei de la dosar tribunal) învecinat la nord cu drum de exploatare de dd şi la sud „hotar Bărăganu” şi la est şi vest proprietăţile unor persoane fizice.
Din acest teren, Statul Român a expropriat un lot de 1.764 m.p. în extremitatea sudică a parcelei; astfel, că terenul preluat de stat nu a împărţit în două suprafaţa rămasă reclamantului care constituie în continuare un lot compact; apoi, chiar dacă suprafaţa expropriată a vizat un paralelogram care includea graniţa sudică a parcelei bb, prin aceasta nu s-a închis accesul reclamantului la un drum (fie el şi de exploatare agricolă), pentru că reclamantul nu avea deschidere la un astfel de drum (contract vânzare-cumpărare, dosar tribunal).
De aceea, reţine instanţa de apel, pretenţia reclamantului din concisa motivare a apelului privind „blocarea accesului” este neîntemeiată, neexistând prejudicii, fiind nejustificată şi cererea de compensare pentru secţionare, cu atât mai mult cu cât în faţa primei instanţe, reclamantul a solicitat exclusiv indemnizarea pentru „valoarea de circulaţie a terenului” (încheierea din 05 mai 2011).
Referitor la rezultatul expertizei (opinia majoritară), instanţa de apel a reţinut că specialiştii au folosit metoda rentei funciare, singura variantă disponibilă în condiţiile în care nu au existat alte cerinţe cu privire la preţurile cu care se vând terenurile .
În raport de această expertiză, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a formulat nici un fel de obiecţiune (ci doar pârâtul, cu referire la metoda folosită de experţii propuşi de reclamant şi de el) că experţii au indicat în mod just că Legea nr. 198/2004 şi Legea nr. 33/1994 nu obligă specialiştii la folosirea unei anume metode.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Astfel, recurentul arată că hotărârea este dată cu încălcarea legii, întrucât în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu a depus înscrisuri şi acte doveditoare prin care să probeze că în aceeaşi rază teritorială a localităţii Murfatlar, s-au vândut terenuri agricole cu preţuri mai mari, în condiţiile în care au fost depuse astfel de acte de vânzare-cumpărare, din care rezultă că în aceeaşi arie agricolă s-au vândut terenuri agricole la preţuri mult mai mari.
Se mai învederează că, în mod greşit instanţele anterioare au acordat o valoare mai mare unei simple evaluări făcute de către pârâtă într-un mod evident părtinitor, în defavoarea şi chiar cu ignorarea unui raport de expertiză, (care este o probă documentată ştiinţific şi în care şi-au exprimat opinia un număr de trei experţi specialişti în domeniu).
Recurentul mai arată că faţă de obiectul dedus judecăţii, hotărârile instanţei de fond şi de apel sunt nelegale şi netemeinice, cu atât mai mult cu cât la judecarea cauzei în fond a arătat că, s-a publicat în M. Of. al României, partea I, H.G. nr. 415/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată („Coridorul de expropriere”) situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa”, precum şi faptul că aceasta Hotărâre de Guvern a fost adoptată potrivit unei note de fundamentare unde la pct. 2 se menţionează fără putinţă de tăgadă faptul că „suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 87.098 RON înscrisă în cuprinsul proiectului de act normativ ca justă despăgubire ce urmează a fi acordată proprietarilor imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării, rezultată din raportul de expertiză întocmit de către expert autorizat A.N.E.V.A.R. pentru o suprafaţă de 3.967.408 mp.” Un simplu calcul matematic arată că Guvernul României a acordat iniţial un preţ de 22 RON/mp pentru despăgubirile ce trebuiau consemnate la dispoziţia proprietarilor privaţi de terenuri.
Mai mult decât atât, arată acelaşi recurent, în expertiza efectuată de experţi A.N.E.V.A.R. pentru nota de fundamentare ce stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010, aceştia au stabilit o despăgubire de 22 RON/mp, iar în expertizele depuse la dosarul cauzei valoarea stabilită de aceiaşi experţi A.N.E.V.A.R. a determinat o subevaluare a despăgubirii de numai 7,2 RON/mp.
Sub acest aspect recurentul susţine că sunt interesante metodele de evaluare folosite în cele două expertize şi modul în care au diminuat valoarea despăgubirii acordate proprietarilor privaţi de terenuri.
Aşadar, arată acelaşi recurent, la data formulării acţiunii, cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139/2.06.1994), care la art. 26 prevedea că: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”, şi Legea nr. 255/2010 care a abrogat Legea nr. 198/1994.
În concluzie, arată recurentul, legea cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experţi numită de instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din lege, în sensul că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de preţurile de tranzacţionare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunţării hotărârii prin care se stabileşte cuantumul despăgubirii, motiv pentru care invocă încălcarea dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Recurentul mai invocă jurisprudenţa contenciosului european care a statuat că în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, cu alte cuvinte ea trebuie să fie în acelaşi timp convenabilă pentru realizarea ţelului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta.
Din perspectiva celor expuse, reclamantul solicită admiterea recursului şi pe cale de consecinţă a se modifica hotărârea recurată în sensul admiterii apelului şi a acţiunii astfel cum au fost formulată în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii pentru terenul expropriat.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă şi justă despăgubire, în condiţiile în care exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a preţului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta fiind preţul pieţii, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit, astfel de terenuri.
Valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată astfel în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia, destinaţia lui, cât şi poziţionarea acestuia faţă de alte localităţi şi de căile de acces.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”.
Rezultă astfel, că textul mai sus menţionat indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, este de observat că, în cauză experţii nu au avut în vedere pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, tranzacţii efectiv realizate, în ce priveşte preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului, ci a fost folosită doar metoda rentei funciare pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, motiv pentru care este evidentă încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Cum, expertiza nu a identificat preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile din zonă, de aceeaşi categorie cu cel expropriat, în sensul de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare, este de reţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care celelalte critici nu se mai impun a fi analizate, urmând a fi admis recursul în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, în rejudecare, instanţa de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi lege, urmând ca experţii să stabilească despăgubirile în raport de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preţ rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice.
În vederea identificării unor atare comparabile, instanţa va avea obligaţia de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de informaţii, cum ar fi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, primărie, Direcţia de Taxe şi Impozite Locale, urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanţă, în legătură cu existenţa unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacţii, se vor avea în vedere alte metode propuse de experţi.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat şi, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A.M. împotriva deciziei nr. 108/C din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2721/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2734/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
